Antidotul

 

ANTIDOTUL

                    Mă trezesc în aceste zilele cu sentimente ne mai trăite de mult, sau ne mai trăite deloc. Sufăr alături de cei infectați de coronavirus, uitându-mă la pozele și filările cu cei suferinzi, și plâng alături de familiile îndoliate. Am început scrierea acestui articol în urmă cu câteva zile, când virusul era doar pentru străini și necunoscuți. Azi când am aflat că fratele pastor Candreanu a plecat la Domnul sunt cuprinsă de o mare tristețe, deși nu știu cu siguranță cauza decesului. Mă ia pe nepregătite instabilitatea financiară și impulsurile necontrolate a celor din jur, aici în ordonata și liniștita țară, America. Cozi, rafturi goale….sentimente de mult uitate… Pe de altă parte, freamătă în mine o dorință fierbinte de a vedea ce poate face Domnul Isus în, și prin trupul Lui, Biserica, în aceste zile. Circulă idei de tot felul cu privire la acest virus, inclusiv idea că ar fi o mână criminală în spatele răspândirii acestui virus. Alte idei ar fi cum că se urmărește formarea unei noi ordini mondiale, sau reducerea numărului populație, sau concentrarea resurselor financiare în mâna câtorva oameni, și multe altele. Adevărul îl știe Dumnezeu, iar mie îmi este îndeajuns să știu că sunt împreună cu Hristos, ascunsă în Dumnezeu, Adevărul Suprem. Dumnezeu nu ne-a lăsat  în necunoștință de cauză despre astfel de situații. Cuvântul Lui, și în mod special cuvintele Domnului Isus, vorbesc și ne pregătesc pentru aceste vremuri. O, ce plin de viață, ce plin de speranță, ce alin vindecător găsim în Dumnezeu și în Cuvântul Său. Vă propun să ne uităm împreună la câteva principii, iar mai apoi vă voi face câteva provocări.

CÂTEVA PRINCIPII

Dumnezeu este atotputernic! „Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul”, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.” (Apocalipsa 1:8). Nimic nu poate sta împotriva Dumnezeului nostru. El este Creatorul și Susținătorul lumii întregi. De la viruși și microbi, la firele de păr, la numărul stelelor și legile Universului, totul este susținut de Atotputernicul nostru Dumnezeu. „El este mai înainte de toate lucrurile şi toate se ţin prin El.” (Coloseni 1:17).

Dumnezeu este în control! Nimeni nu poate să-L dea pe Dumnezeu jos de pe tronul Universului. Chiar Domnul Isus înainte de a fi crucificat i-a spus lui Pilat: „N-ai avea nicio putere asupra Mea”, i-a răspuns Isus, „dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus.” (Ioan 19:11). Chiar când Domnul Isus a fost omorât și a suferit chinuri groaznice, Dumnezeu era în control. Dumnezeu a fost, este și va fi în control!

Dumnezeu este sfânt! În Dumnezeu nu este umbră de întuneric sau de răutate. El nu poate să facă rău, sau, cu alte cuvinte, să păcătuiască. Nimeni nu va putea să stea în fața lui Dumnezeu și să-L învinuiască de ceva. Orice genunchi se va pleca în fața Domnului Isus și va mărturisi că El este Domnul. În jurul meu se întâmplă lucruri rele, nedreptate, crime, suferințe, moarte, dar în mijlocul tuturor acestora eu sun susținută și tu ești susținut de un Dumnezeu sfânt, bun, atotputernic, atotștiutor și drept. Acestui Dumnezeu i se cuvinte toată încrederea noastră, toată ascultarea noastră și toată dragostea noastră.

Dumnezeu este dragoste! Cei care au gustat dragostea lui Dumnezeu, adică cei care au acceptat pe Domul Isus ca Domnul și Mântuitor al vieții lor, sunt copiii preaiubiți ai lui Dumnezeu. În acești oameni, Duhul Sfânt care locuiește îi ei, a turnat dragostea “Agape”, adică dragostea lui Dumnezeu. Acesta este punctul central al acestui articol. Dragostea este antidotul oricărui virus distructiv. Fie el virusul păcatului, fie virusul fricii de boală, de moarte, de foamete, fie el virusul deznădejdii, sau virusul descurajării, toate sunt dezactivate, devenind fără putere când î-L iubești pe Dumnezeu și te încrezi în El. Poate dintre noi vor fi care vor contracta acest virus și vor muri. Și ce dacă? Moartea creștinului este doar trecerea pragului în eternite. Viața noastră este în mâna lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” (Ioan 11:25,26). Te întreb și eu: “Crezi în Domnul Isus ?” Dacă crezi, chiar dacă vei muri, vei trăi. Vei trăi o eternitate, o veșnicie, o viață fără de sfârșit cu Domnul Isus, Cel care te iubește așa de mult că a murit în locul tău ca tu să ai viață. Dacă nu crezi apleacă-te pe genunchi chiar acum și cheamă-L să-ți fie Domn și Mântuitor. Cere-i să te ierte, să-ți spele păcatele, să te umple cu dragostea, cu pacea și cu bucur ce numai El ți-o poate da. Dacă ai făcut lucrul acesta vreau să-ți spun: “Bun venit în familia lui Dumnezeu!” Să știi că nu ești singur. Ai în jurul tău, oriunde te-ai afla pe pământ frați și surori, care vor ca și tu să faci parte din Biserica lui Hristos. Ei te așteaptă să te alături lor, chiar dacă acum nu pot fi în aceeași clădire, sunt una în Duh, se ajută, comunicăm, și se roagă unii pentru alții.

Pe noi copiii lui Dumnezeu, nici coronavirus, nici cancerul, nici acidentul de mașină, nimic nu ne poate despărți de dragostea lui Dumnezeu și nu poate lua din inima noastră speranța, pacea și bucuria. Oricare ar fi virusul care ne-ar pune viața în pericol, atunci când alergăm la Domnul Isus, când ne lăsăm umpluți cu Duhul Lui cel Sfânt și cu dragostea Sa, suntem deasupra situație, de fapt suntem ascunși cu Hristos în Dumnezeu. Ca rezultat, indiferent de circumstanțe, indiferent de ce se întâmplă cu trupurile noastre, noi suntem deasupra oricărei frici, oricărei deznădejdi sau depresii. Comoara noastră cea mai de preț este Dumnezeu! Când suntem conectați la dragostea lui Dumnezeu, ca mlădița la viță, seva iubirii ne transformă și ne umple de curaj, nădejde, credință, dragoste, bucurie, pace, îndelungă răbdare, facere de bine, credincioșie și renunțare la orice păcat. Atunci când dragostea lui Dumnezeu ne posedă viața, virusul fricii nu poate lua în stăpânire ființa, pentru că dragostea-Agape este antidotul fricii.

O, de am înțelege noi puterea Dragostei! O, de am înțelege ce înseamnă că Domnul Isus, Dragostea, trăiește în noi și prin noi!

Nu știu care a fost relația lui Albert Einstein cu Dumnezeu. Nu știu dacă a fost creștin, dar nu pot să ignor ce a scris în scrisoarea adresată fiicei lui, despre legea supremă a universului, despre cea mai puternică forță care există în Univers. Această scrisoare a fost donată în anii ’80 de Lieserl, fiica lui Einstein, Universității Ebraice din Ierusalim, cu mențiunea de a nu fi publicată decât după minim două decenii de la moartea tatălui său.

Iată conținutul acestei scrisori:

„Când am propus teoria relativității, foarte putini oameni m-au înțeles, iar ceea ce urmează să destăinui umanităţii acum, se va ciocni de neînţelegerea şi prejudecăţile din această lume. Te rog să păstrezi aceste scrisori atât timp cât este necesar, ani, decenii, până când societatea este suficient de avansată pentru a accepta ceea ce voi explica mai jos. Există o forţă extrem de puternică, pentru care, cel puţin până în prezent, ştiinţă nu a găsit o explicaţie formală. Este forţă care include şi guvernează totul, este chiar în spatele oricărui fenomen care are loc în univers şi încă nu a fost identificată de noi. Această forţă universală este IUBIREA.

Când cercetătorii au investigat o teorie unificată a universului, au uitat cea mai puternică forţă nevăzută. Iubirea este Lumina, care îi luminează pe cei ce o oferă şi o primesc. Iubirea este gravitaţie, deoarece îi face pe unii oameni să se simtă atraşi de alţii. Iubirea e putere, deoarece multiplică tot ce avem mai bun şi oferă umanităţii şansă de a nu pieri în propriul egoism orb. Iubirea expune şi revelează. Pentru iubire noi trăim şi murim. Iubirea e Dumnezeu şi Dumnezeu este Iubire.

Această forţă explică totul şi oferă sens vieţii. Aceasta este variabila pe care am ignorat-o de prea mult timp, poate pentru că ne este frică de iubire, deoarece este singură energie din univers pe care fiinţă umană nu a învăţat să o controleze după voinţă să. Pentru a evidenţia iubirea, am creat o simplă subtituire în cea mai faimoasa ecuaţie de-a mea. Dacă în loc de E=mc2, acceptăm că energia pentru a vindeca întreagă lume poate fi obținută din multiplicarea iubirii cu viteză luminii la pătrat, atunci ajungem la concluzia că iubirea este cea mai puternică forță ce există, deoarece nu are nici o limită. După eșecul umanității în a utiliza şi controla celelalte forțe din univers, care până la urmă s-au întors împotriva noastră, este imperios să ne hrănim pe noi înșine cu o altă formă de energie… Dacă vrem ca speciile noastre să supraviețuiască, dacă vrem să descoperim sensul vieţii, dacă vrem să salvăm lumea şi fiecare ființă conștientă ce trăieşte, atunci iubirea este unicul răspuns. Probabil nu suntem încă pregătiți să creăm o bombă a iubirii, un mecanism destul de puternic pentru a distruge ura, egoismul şi lăcomia care devastează planetă. Cu toate acestea, fiecare individ poartă cu sine un mic, dar puternic generator de iubire, a cărui energie așteaptă să fie eliberată. Când o să învățăm să oferim şi să primim această energie universală, dragă Lieserl, vom putea afirma că iubirea învinge tot, că poate transcende totul şi orice, deoarece iubirea este chintesența vieții. Regret profund că nu am fost capabil să exprim ceea ce este în inima mea, care a bătut în linişte pentru tine întreagă mea viaţă. Poate e prea târziu pentru scuze, dar cum timpul e relativ, simt nevoia să îţi împărtăşesc că te Iubesc şi datorită ţie am ajuns la răspunsul suprem! Tatăl tău, Albert Einstein”

Dacă ar fi să răspund, cu un singur cuvânt, la orice problemă mi-ar aduce-o cineva, aș răspunde cu acest cuvânt: “Agape”. Dumnezeu și dragostea Lui este tot ce aveam nevoie; este singurul leac pentru omenire. Odată ce intră în noi această dragoste a lui Dumnezeu, devenim lumina lumii și sarea pământului. Dar este alegerea fiecărui dintre noi să rămânem în dragostea lui Dumnezeu și să fim plini de Duhul Sfânt. Un preot italian, bolnav de coronavirus, a murit  după ce a renunțat la ventilator ca să fie dat unui pacient mai tânăr. Mi-a venit în minte versetul din Ioan: “Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.” (Ioan 15:13). Dacă Îl iubim pe Dumnezeu, vom păzi poruncile Lui. Dacă Îl iubim pe Dumnezeu, vom iubi și pe aproapele nostru, așa cum am fost iubiți și noi de Mântuitorul. Îmi plac foarte mult versurile acestei poezii și m-au ajutat în clipele grele ale vieții.

„Cum să nu alunec Doamne niciodată?
Cum să-Ți dau Slava și Gloria toată?
Cum să pășesc prin credință fără cârtire?
Cum să-mi port crucea fără șovăire?
Iubire, Iubire, Iubire, doar prin a Ta Iubire.

Cum să nu păcătuiesc când sunt greu ispitit?
Cum să nu răspund cu rău când sunt tare rănit?
Cum să dau bucata de pâine când mie foame?
Cum să lucru când cel de lângă mine doarme?
Iubire, Iubire, Iubire, doar prin a Ta Iubire.

Cum să trăiesc, când vreau mai bine să mor?
Cum să mă bucur când toate mă dor?
Cum să aleg să renunț la dreptul meu?
Cum să am răbdare când mi-e așa de greu?
Iubire, Iubire, Iubire, doar prin a Ta Iubire.” (MB)

Este adevărat că Domnul Isus ne-a avertizat de faptul că dragostea celor mai mulți, se va răci. “Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.”(Matei 24:12). Înmulțirea fărădelegilor se întâmplă pe fundalul egoismul și a iubirii de sine, sau a idolatrizării eului. Mândria merge înaintea căderii! “Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.” (2 Timotei 3:1-5). Când am citit cuvintele: „fără dragoste firească”, mi-a venit în minte multitudinea copiilor omorîți, chiar în pântecul mamei lor. Nu ar fi normal ca o mamă să-și iubească copilul? Şi totuși, unele, decid să-l omoare!, M-am gândit deasemenea și la lipsa de devotament în relații. Nu ar fi normal ca un bărbat și o femeie să se căsătorească și să se iubească, toată viața, indiferent de circumstanțele exterioare sau interioare? Chiar și animalele sălbatice, fără rațiune am zice noi, sunt gata să moară pentru a apăra pui lor. Dar noi, în unele state din USA, omorâm copiii în pântecele mamei lor, până chiar în ziua când sunt gata să fie născuți. Păcatul nu numai că este tolerat dar este pus la loc de cinste și ni se cere să ne supunem unor legi, de-a dreptul demonice.

Dar în mijlocul acestui tumult de păcat, haideți noi pocăiții, noi, să ne pocăim cu adevărat înaintea lui Dumnezeu. Să ne rugăm ca Domnul să ne arate dacă sunt în viața noastră păcate ascunse, păcate pe care le-am scuzat ca fiind obiceiuri rele. Biblia ne spune să fugim de tot ce se pare rău. Haideți să fugim la rugăciune, la pocăință, la post, la mărturisirea păcatelor, la facerea de fapte bune, la iubire, la credincioșie, la Dumnezeu. Haideți să arătăm celor din casa noastră și celor din jur dragostea lui Dumnezeu.

CÂTEVA PROVOCĂRI

Iubește cum ai fost și tu iubit de Domnul Isus! Dacă ești sănătos, sau bolnav, dacă ai sau nu resurse materiale, tu ca și creștin ai cea mai mare comoară înăuntrul tău. Tu-L ai pe Dumnezeu. Lasă iubirea Agape să curgă din tine spre cei din jurul tău. Dumnezeu folosește chiar acest timp pentru a-și extinde Împărăția, prin faptul că mulți oameni se întorc la El, prin aceste încercări.

Am ascultat această întâmplare și aș dori să o redau mai jos. Este vorba despre o persoană în vârstă din Italia, infectat de coronavirus, care a murit în spital, dar în ultimele zile a vieții lui și cu ultima suflare a dat ce a avut mai de preț celor din jur, a dat mesajul Evanghelie. Redau mărturia unui doctor din provincia Lombardia vis-a-vis de acest pastor.

“Niciodată, nici în cele mai rele coșmaruri, nu mi-aș fi închipuit că o să ajung să văd și să trăiesc ce se întâmplă aici, la noi în spital, de 3 săptămâni încoace. Coșmarul curge, fluviul este din ce în ce mai mare și mai de nestăvilit. La început, veneau câțiva, apoi zeci, apoi sute și acum noi nu mai suntem medici, ci am ajuns sortatori pe bandă rulantă și decidem cine trăiește și cine moare. Noi decidem cine este trimis acasă, deși acești oameni au plătit toată viața taxe sistemului medical. Până acum 2 săptămâni eu și colegii mei eram atei, cei mai mulți dintre noi. Era normal pentru că noi am învățat medicina și știința. Și știința spunea că exclude prezența lui Dumnezeu. Am râs mereu de părinții mei care mergeau la biserică. Acum 9 zile a venit la noi un păstor de 75 de ani. Un om blând. Avea probleme mari respiratorii, însă avea la el o Biblie…. Ne-a impresionat că le citea muribunzilor iar aceștia î-l țineau de mână. Fiindcă noi, toți medicii, eram terminați, obosiți și descurajați, când aveam timp, stăteam să-l ascultăm. Acum suntem nevoiți să recunoaștem că noi ca oameni ne-am atins limitele. Mai mult nu putem face. Zilnic mor și mai mulți oameni iar noi suntem epuizați. Deja avem colegi care au murit. Doi dintre colegii noștri au murit și cei mai mulți abia se mai țin pe picioare. Ne-am dat seama că acolo unde se termină ceea ce poate face omul, avem nevoie de Dumnezeu. Asfel, am început să ne rugăm când aveam câteva minute libere. Vorbim între noi și nu ne vine să credem că din agnostici și atei, acum ne găsim zilnic liniștea cerând Domnului să ne ajute să rezistăm să putem avea grijă de cei bolnavi.Ieri a murit pastorul de 75 de ani. Ca niciodată pînă astăzi, deși am avut pînă la peste 120 de morți, am fost toți terminați și distruși pentru că bătrânul pastor a reușit, în timpul în care a stat la noi, să ne aducă o liniște pe care nu mai sperasem că o vom găsi undeva. Pastorul a plecat la Domnul și curând poate vom pleca și noi. Eu nu am mai fost acasă de 6 zile. Nu știu când am mâncat ultima oară și îmi dau seama de inutilitatea mea pe acest pământ dar vreau să-mi dedic ultima suflare ajutându-i pe alții. Sunt fericit că m-am întors la Dumnezeu în vremea când sunt înconjurat de suferința și moartea semenilor mei.”

Faptele noastre de iubire vor vorbi lumii clar și răspicat de iubirea lui Hristos. Răspândește pacea, dragostea și fă binele, dar fă lucrul acesta cu discernământ. Am primit multe mesaje video sau audio, cred că toți le-am primit, cu sfaturi de tot felul, cu privire la cum să evităm sau cum să tratăm coronavirus. Și aceste sfaturi sunt un act de dragoste și bunătate din partea celor care le dau, sau le răspândesc, mai ales că cele mai multe sunt dovedite științific, cum ar fi spălarea mâinilor, o nutriție sănătoasă, a nu folosi Ibuprofen, a păstra o anumită distanță de alți oameni și multe altele. Dar am primit și mesaje tulburătoare care provoacă îngrijorare, spaimă și frică. Acestea din urmă, lipsite de perspectiva divină, nu trebuia să le răspândesc, chiar dacă au un sâmbure de adevăr. Noi știm că cel rău este la lucru în această lume. Noi știm că sunt oameni însuflețiți de duhuri rele, care caută să facă răul. Și ce dacă? Aceasta nu schimbă cine este Dumnezeu și nu schimbă nici cine suntem noi în Hristos. În plan central al atenție noastre nu trebuie să fie cel rău ci trebuie să fie Dumnezeu și promisiunile Sale.

Chiar și a face binele, în timpul unei boli contagioase, cere discernământ. Fiecare avem obligația față de cei din familia noastră și față de familia bisericii din care facem parte, să-i ajutăm. Dar ne trebuie și înțelepciune, ca să nu ne trezim că sărind să facem binele, fără să gândim înțelept, să ne trezim că facem rău. De exemplu, dacă cunoști o familie în vârstă, acum nu este momentul să îi vizitezi sau să-i duci la o plimbare prin oraș. Dacă nu ne putem întâlni toți într-o clădire, o dată pe săptămână, nu înseamnă că nu suntem Biserica lui Hristos. Totodată, nu înseamnă că nu contribuim financiar, mai ales cei din biserici care au pastori și lucrători plătiți, și nu înseamnă că nu ajutăm pe cei în nevoie, sau pe cei bolnavi, dar totul cu înțelepciune.

Luther, trecând prin două perioade de ciumă, explică foarte frumos care este atitudinea lui în fața ciumei. Iată cuvintele lui Luther: “Mai întâi, în momentul când trebuie să trec prin ciumă, Îi voi cere lui Dumnezeu să fie îndurător și să ne protejeze. Apoi voi purifica aerul prin afumare, voi împărți medicamente și le voi lua și eu. Voi evita persoanele și locurile în care prezența mea nu-i necesară, ca să nu fiu infectat și să nu cresc riscul de a infecta pe alții, pentru că aș cauza boala și moartea lor, ca rezultat ai neglijenței mele criminale. Dacă Domnul vrea să mă ia, cu siguranță mă va găsi, însă eu trebuie să fac ceea ce este de așteptat din partea mea, având grijă ca eu să nu fiu responsabil de propria mea moarte și nici de moartea celorlalți. Dacă aproapele meu are nevoie de mine, nu-l voi evita nici pe el, nici casa lui, ci voi merge acolo. Credința care Îl onorează pe Dumnezeu nu-i nesăbuită și nu-L ispitește pe Dumnezeu.”

Înțeleg foarte bine, ca asistentă medicală, expresia “neglijență criminală”. A face ceva care te pune pe tine, sau viața celor din jur la risc nu este ceva de trecut cu vederea. Cuvântul lui Dumnezeu ne mai spune că dacă știm să facem binele și nu-l facem, săvârșim un păcat. Personal mi-a fost foarte greu să mă izolez în casă, chiar și de cei din familia mea și să nu particip pe data de 15 Martie la serviciul de închinare al bisericii. Nu am mers pentru că am lucrat cu doar câteva zile înainte la Spital, unde erau 6 persoane suspectate ca având corona virus, iar eu pe deasupra aveam simptome de răceală. Cum să merg eu la biserică să risc sănătatea cuiva? Nu a fost ușor să stau acasă, dar a fost drept. Multe persoane, mai ales cele întoarse din străinătate au fost rugate să stea acasă 2 săptămâni, dar nu au ascultat și astfel au îmbolnăvit zeci și sute de alți oameni.

Am auzit recent, într-o predică, că un păstor aflând că o membră din Biserică a fost diagnosticată cu SARS, a mers la dânsa acasă să o viziteze și să se roage pentru dânsa. Această femeie și-a revenit, dar pastorul, la scurt timp după vizită, a devenit infectat cu SARS și a murit. Acum, eu nu vreau să judec, doar vreau să spun neglijența poate omorî; și care dintre noi dorește să poarte această povară?

Da, au fost situații și vor mai fi, când prezența ta este obligatorie și deși, iei toate măsurile de precauție, te expui la riscul de a te îmbolnăvi, pentru că dragostea slujește. Mai mult de 10 doctori au murit din cauză că au fost contaminați cu COVID 19.  Mă rog ca dacă aceasta este chemarea unora dintre noi, să slujim cu toată dragostea, știind că Dumnezeu este în control și că poate să ne protejeze. Iar dacă decide să ne ia acasă, fie ca să răspândim lumina dragostei Sale, chiar cu ultima suflare. Dacă e să murim de coronavirus, murim și de ne ascundem în munți. Să nu uităm, Domnul e în control! Noi ne facem partea noastră și rămânem încredințați că Domnul este în control.

Laudă-L pe Domnul indiferent de pierderile pe care le vei suferii în viață!

„Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat şi Domnul a luat. Binecuvântat fie Numele Domnului!” (Iov 1:21). Să ne ajute Domnul să păstrăm această atitudine a lui Iov, toate zile vieții noastre și cu ultima suflare, cu ultimul suspin, să-L lăudăm pe El. Diavolul a avut acces la trupul lui Iov, dar de spiritul lui nu a putut să se atingă. Nu știu ce fel de boală ia afectat trupul, dar Biblia ne spune că Iov a fost lovit cu o bubă rea, din talpa piciorului până în creștetul capului. Ca să găsească ceva alin, Iov a luat un ciob ca să se scarpine cu el. Pentru cei mai mulți dintre noi, întrebarea nu este dacă vom avea vreo suferință în viață, ci când? Dacă suntem pregătiți pentru ziua încercării, vom trece cu notă mai mare la examen, chiar dacă este examenul final. Iov a suferit și nu doar fizic. Gândiți-vă că i-au murit copiii, că și-a pierdut averile, că soția l-a îndemnat să-L blesteme de Dumnezeu, iar așa zișii prieteni ai săi, au venit să-l acuze de păcate închipuite, de care nu era vinovat. Uitați cum își descrie Iov durerea: „Oh, de ar fi cu putință să mi se cântărească durerea şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,  ar fi mai grele decât nisipul mării, de aceea îmi merg cuvintele până la nebunie! (Iov 6:2,3).

Totuși, Iov L-a iubit pe Dumnezeu și I-a fost credincios până la capăt. Să ne ajute Domnul și noi să-I fim credincioși până la sfârșit, indiferent de ce vom pierde. Dacă nu vine Domnul în timpul vieții noastre, toți vom muri și vom lăsa aici totul.

Mai mult decât avea Iov atunci, noi azi ,avem în noi Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, și cu El puterea să biruim orice greu. Apostolul Pavel nu a fost nici el străin de suferință. Pavel a fost bătut în repetate rânduri, a fost întemnițat și a suferit de o boală fizică și în cele din urmă a fost martirizat. Totuși Pavel numește întristările prin care a trecut “ușoare și de-o clipă”.  „Căci întristările noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă.” ( 2 Corinteni 4:17).

Haideți să ne aducem aminte căci viața este comparată cu un abur ce se arată puțintel și apoi piere. „Şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere.” (Iacob 4:14). Astăzi este ziua cercetări noastre. Poate persoana cu care ai vorbit la telefon ieri, mâine nu va mai fi. Poate eu sau tu mai avem de trăit un pic din acest abur al vieții noastre. Astăzi este ziua în care să ne putem viața în rânduială cu Domnul și cu cei din jurul nostru. Astăzi este vremea să strângem rândurile cum  ne le-am strâns niciodată. Orice neânțelegere, orice neiertare, orice clevetere, orice amărăciune să pieră din mijlocul nostru să fie topită de focul mistuitor al dragostei lui Dumnezeu. Fie să strălucim ca aurul curat, rafinat de focul încercării și să aprindem focul dragostei pentru Dumnezeu și pentru cei din jurul nostru.

Dă antidotul-Dragostea lui Dumnezeu, celor fără credință și plini de frică din jurul tău.

„Dumnezeul păcii să vă sfinţească El Însuşi pe deplin şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos.” (1Tesaloniceni 5:23)