Lună: mai 2020
Biserica este a lui Hristos!
De ce să muncesc?
Ce este munca? Cum ne marchează identitatea? Nu e așa că atunci când întâlnim o persoană nouă, una dintre primele întrebări este: „Cu ce te ocupi?” sau „Ce lucrezi?” Munca este modul prin care ne câștigăm existența. Banii sunt produsul finit al muncii.
Biblia ne revelează faptul că Dumnezeu ne-a creat ca să ne bucurăm de părtăşia cu El, de relaţiile cu ceilalţi oameni dar și de munca mâinilor noastre. Este foarte important să înțelegem că munca nu este un rău necesar sau să cădem în extrema de a trăi doar pentru a lucra și a acumula tot mai mulți bani. Continuă lectura “De ce să muncesc?”
Se luptă Domnul pentru mine
Biserica persecutată e mai trează ca niciodată.
Domnul a adus în centrul atenție noastre, anumiți lideri politici care se împotrivesc, cu vehemență, deschierii bisericilor și nu numai, dar care se împotrivesc creștinismului, în general. Unii dintre aceștia, chiar amenințând că vor “distruge” biserica, dacă aceasta nu se supune anumitor ordine impuse de aceștia. Un creștin știe că nici porțile locuințelor morții nu poate să distrugă biserica, așa că în fața acestor amenițări avem pacea care întrece orice pricepere omenească. Această amenințare însă, aduce multă tristețe în inima mea, pentru că știu că acești oameni se ridică, de fapt, împotriva lui Dumnezeu.
Responsabilitatea noastră ca și creștini în fața acestor evenimente este următoarea:
1. Să ne rugăm pentru cei care ne persecută. Să nu uităm că și ei sunt iubiți de Dumnezeu. Dumnezeu dorește mânuirea lor și caută să le vorbească. Mă rog că Domnul să le vorbească prin noi, cei cărora aceștia vor să le facă rău. Gândiți-vă la Apostolul Pavel. Și el a persecutat biserica ba chiar a mers până acolo încât să apere pe cei care au omorât pe creștini. Ce ziceți, nu ar fi minuat ca Domnul să se descopere acestor lideri politici, care-L persecută azi pe Christos? Eu mă rog pentru aceasta și sper, din toată inima, să se întoarcă la El.
2. Să le facem bine celor ce ne persecută. Ca și biserică, noi suntem răspunsul pentru cei în nevoi, începând cu cei din casele noastre și continuând cu cei din comunitatea noastră. Putem să facem mult bine în locul unde ne-a pus Dumnezeu. Mă rog să ne deschidă Domnul ochii să descoperim care sunt faptele bune pe care le-a pregătit pentru fiecare dintre noi, înaintea de întemeierea lumii, ca să umblăm în ele.
3. Să luptăm pentru dreptul de a ne închina, liber, lui Dumnezeu. I-l apreciez pe fratele nostru Harry Mihet (Vice President of Legal Affairs & Chief Litigation Counsel), care luptă pentru apărarea drepturilor creștinilor, făcând uz de Constituția acestei țări, care până în prezent garantează libertatea religioasă. E bine să ne cunoaștem drepturile și să le apărăm. De exemplu, Apostolul Pavel s-a folosit de faptul că era cetățean roman. Să luptăm cu înțelepciune, menținând caracterul lui Christos și roada Duhului Său cel Sfânt, în viața noastră. Să ne ajute Domnul ca să pătrundem în bezna nopții în care suntem cu faptele bune ale luminii, cu vorbele pline de speranță ale Adevărului și cu sarea care dă nu numai gust, dar și vindecă rănile. Cred că Domnul caută azi oameni prin care să-și ducă lucrarea la îndeplinire. Mă gândesc oare ce ar fi dacă măcar o oră pe săptămână am pune-o în slujba Domnului, să ne folosească El în comunitate cum dorește. Cred că dacă ne-am ruga El ne-ar aduce în minte sau ne-ar scoate în cale exact locul unde ne vrea. Ceasul care îl dai Domnului să se folosească de tine, poate fi chiar ceasul mântuirii unui suflete. Continuă lectura “Biserica persecutată e mai trează ca niciodată.”
„Liniștit sunt cu Domnul” (Meine Seele ist stille zu Gott)
Linistit sunt cu Domnul P.Gx – S A T B-PARTITURA
„Liniștit sunt cu Domnul” (Meine Seele ist stille zu Gott), este o cântare inspirată din Psalmul 62. Ea a fost compusă în original pe textul Bibliei în limba germană, în care cuvintele, puțin diferite față de traducerea Cornilescu, vorbesc despre liniștea pe care o găsim atunci când ne încredem în Domnul.
În pictura de mai jos, intitulată „Pace în mijlocul furtunii”, vedem cum o pasăre stă liniștită în cuibul ei care se află în stâncă, deși în jur e furtună.
Mă rog ca și noi, indiferent de circumstanțe, să stăm liniștiți știind că suntem ascunși cu Hristos, (Stânca Veacurilor) în Dumnezeu.
Linistit sunt cu Domnul P.Gx – Viola
Linistit sunt cu Domnul P.Gx – Violin I
Linistit sunt cu Domnul P.Gx – Violin II
Linistit sunt cu Domnul P.Gx – Cello
Linistit sunt cu Domnul-Clarinet
Pe coala albă a vieții mele
Pe coala alb-a vieții mele spălată-n sângle-I preasfânt
De un gând nou mi-e inima însuflețită
De gândul lui Christos mi-e călăuzită.
Căci El e Domn și Stăpân în inima mea,
Gândul, vorba, fapta pe Domnul Îl vor reflecta.
Când voci străine mă cheamă pe căi întunecate,
Când ispitele și firea se luptă cu gânduri stricate
Eu vocea blândului Păstor și-a Duhului călăuzire
Urmez cu credincioșie căci sunt o nouă făptură, o nouă zidire.
O nouă poruncă, o nouă lege, o nouă viață
Prin Duhul Sfânt am dragostea cea măreață.
O nouă natură, natura Domnului Isus Cristos
Mă însuflețește în viață și de acea-s bucuros.
În locurile cele Sfinte, al harului prezenței Lui.
Aici pe pământ am bucuria și pacea sfânt-a cerului.
Mă rog în gând, mă rog cu voce tare, și-s fără frică.
Căci Duhul lui Christos e-n mine, El mă susține, mă ridică.
Deasupra oricărei împărăți, domnii sau puteri
Este Domnul Dumnezeu și-a lui mângâieri.
În mintea mea sădesc mereu Cuvântul lui cel sfânt
Ziua și noaptea Îi aud susurul vocii lui cel blând.
De când m-am pocăit, Domnul Isus ia chip în mine
Mă modelează, mă transformă, prin Harul Lui mă ține.
Pe coala alb-a vieții mele splălată-n sângle-I preasfânt
Domnul Isus, scrie o Epistolă vie, ca mărturie pe pământ.
El scrie iubire, de fiecare dată când iert ca și El
El scrie credință când sper și nu mă îndoiesc defel.
El scrie nădejde, când mâinile mi le ridic spre cer
El scrie viață, când Îl mărturisesc celor ce-n păcat pier.
E un gândul veșniciei sădit în orice om, e setea după cer
Dar doar cei ce-L primesc pe Domnul trăiesc a-L tainelor mister,
Iertarea, mătuirea și viața nouă în Isus Christos.
Au cei ce i-au predat viața și Îl slujesc bucuros.
Amin
5/24/2020
Biserica perfectă?
“Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană.” ( Efeseni 5:27b)
Eu îmi imaginez biserica “perfectă”, sau mai bine zis în procesul de a fi perfecționată, ca având următoarele elemente.
- Naștere din nou. Membrii (mădularele) acestei biserici trebuie să fie oameni mântuiți (născuți din nou). Pentru aceasta, învățătura despre nașterea din nou, sau despre mântuire, trebuie să fie predicată.
- Umplerea cu Duhul Sfânt. Odată mântuiți, trebuie să fim umpluți cu Duhul Sfânt. Un credincios total supus și stăpânit de Duhul Sfânt, este un mădular sănătos în Trupul lui Christos, Biserica. O umplere cu Duhul Sfânt ne va împuternicii să trăim vieți sfinte, să vestim Evanghelia și să iubim, așa cum am fost și noi iubiți de Hristos.
- Dragostea este turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, de aceea trebuie să fim umpluți cu Duhul Sfânt și să fim mereu atenți la șoapta Lui. Versurile unui cântec, spun așa: “Dar unde dragoste nu e, nimic nu e, Nici soare nu-i, nici viată nu-i, Iar eu mă simt al nimănui. Acolo unde nu ești tu”. Îmi cer scuze că folosesc versuri dintr-un cântec romantic, dar de când le-am auzit, copil fiind, am crezut că acest refren vorbește despre Domnul Isus. Pentru mine, Isus e viața mea, Soarele meu veșnic, și fără El nu pot să fac nimic, sunt nimic, de aceea a rămâne în dragostea Lui și a lăsa ca dragostea Lui să curgă prin mine, spre alți, este laitmotivul vieții mele. Focul dragostei Agape care arde în noi pentru Dumnezeu și pentru cei din jur, va arde mândria, iubirea de sine, certurile, dezbinările, lăudăroșenia vieții și orice alt păcat distrugător. Pentru că atunci când avem ochii ațintiți la dragostea lui Dumnezeu, la jertfa Domnului Isus, nu putem decât să fim umpluți cu iubire și să umblăm în dragoste. De aceea, eu cred că Apostolul Pavel scrie: „Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit.” (1 Corinteni 2:2). Suntem uituci, de aceea trebui să ne punem, zilnic, în fața noastră jertfa Domnului, ca să ne aducem aminte ce am meritat (moartea) și să știm să apreciem harul pe care l-am primit. Dacă nu facem lucrul acesta, vom fi ca robul netrebnic care a uitat de ce mare datorie a fost iertat, iar ca urmare s-a purtat atât de aspru cu cel căruia îi datora, așa de puțin.
- Doctrină sănătoasă. Cred că putem birui răul prin bine. Am auzit că cea mai bună metodă să menții un gazon, este ca să semeni, regulat, semințe de iarbă, astfel ca iarba să înăbușă buruienile. Dar și pământul trebuie să fie bun, fertilizat și buruienile, când apar, să fie scoase. Dar totuși, cel mai important lucru este să semeni sămânța bună. A semăna o doctrină sănătoasă este vital pentru sănătatea bisericii. Doctrina în biserică nu este răspândită doar prin predică. Andrew Fletcher, un activist politic scoțian, a spus următoarele: „Lasă-mă să scriu cântecele unei națiuni – nu-mi pasă cine scrie legile ei”. Lunea dimineața, de multe ori mă trezesc cântând o cântare pe care am auzit-o la program, Duminica. Aici e mult de spus, dar mă rezum doar să spun că un bun pastor va fi atent la doctrina, care intră în biserica păstorită de el, și prin muzică (versuri, ritm și melodie).
- Respect reciproc. Tânăr, bătrân, femeie, bărbat, copil, educat, needucat, sărac, bogat, sănătos, bolnav, toți suntem una în Hristos.
- “îngăduiți-vă unii pe alții în dragoste şi căutați să păstrați unirea Duhului prin legătura păcii.” (Efeseni 4:2b,3). Tot dragostea Domnului ne adună în jurul lui.
- Fiecare să-și cunoască identitatea în Christos și locul hotărât de Dumnezeu pentru fiecare: în familie, în biserică și în societate. Cea mai ne la locul ei, dacă pot să spun așa, este femeia. Atunci când femeia nu este la locul ei, acolo unde a pus-o Dumnezeu să fie, Biserica are mult de suferit. O biserică care se îndreaptă spre perfecțiune, are femei la locul lor (aș vrea să tratez acest subiect mai pe larg într-o altă scriere, căci știu că nu mă voi încadra în numărul de cuvinte sugerate pentru această expunere).
- Creștere. Rugăciunea înainte de a începe ziua, citirea Scripturii, cultivarea unui auz sensibil la șoapta Duhului Sfânt, evanghelizarea, sunt doar câteva din domeniile creșterii spirituale, pe care fiecare membru într-o biserică “perfectă” ar trebui să le aibă.
- O biserică, care se apropie de perfecțiune, este o biserică care se ocupă de cei în nevoie, atât din biserică dar și de cei dinafara bisericii. Nici o persoană din biserica perfectă nu ar trebui să ceară ajutor social de la stat, ci ar trebui să găsească ajutor în biserică.
- Relații bune cu alte biserici; colaborare între păstorul acestei biserici și alți păstori.
- Evanghelizare, înafara zidurilor bisericii.
- O atenție specială acordată copiilor și tinerilor. Un mare rol în educarea copiilor îl are mama. Acesta ar fi unul dintre cele mai importate locuri/roluri pe care femeia îl are în biserică/familie.
- Muzică, în așa fel încît prin text, ritm și melodie, să-L onoreze pe Domnul.
- O biserică în care se practică mustrarea și disciplina. (Aici câteva motive, de ce: https://www.romaniantimes.com/index.php/categorii/meditatii-crestine/marinela-buzas/46-meditatii-crestine/1858-identitatea-30.html)
Multe, multe aș avea de adăugat, toate lucruri cunoscute de dumneavoastră. Dar dacă ar fi să reduc totul la o frază, aș spune cam așa: “O biserică perfecta, este o biserică în care eu sunt gata să iubesc, cum a iubit Isus, să iert cum a iertat Isus, să sufăr cum a suferit Isus, cu scopul de a-l ajuta pe fiecare membru, să vadă în mine un crâmpei din frumusețea Mântuitorului.”
Marinela Buzas
5/20/2020
RAVI ZACHARIAS – he will never be “no more”
Am învățat, cu mulți ani în urmă, de la un predicator, să mă feresc “să ridic oamenii în slăvi”, pentru că astfel întind două curse. Prima cursă este cursa mândriei, în care cel lăudat poate cădea foarte ușor, pe fundalul aplauzelor, dacă acesta nu este atent. A doua cursă este cursa diviziunilor, pentrucă așa de repede suntem gata să formăm partide și să ne certăm unii cu alții, uitând că toți aparținem lui Hristos și doar prin jertfa Lui suntem mântuiți.
Dar astăzi, când am auzit că mult iubitul nostru frate, Ravi Zacharias a fost ridicat în slăvile cerești și este cu Domnul pe care l-a iubit și l-a slujit cu atâta credincioșie, vreau să spun și eu câteva cuvinte de apreciere. Fratele Ravi Zacharias este vrednic de urmat, pentru că și el l-a urmat, cu credincioșie, pe Domnul Isus.
Printre lucrurile pe care le-am admirat la fratele Ravi, sunt:
1. Dragostea fratelui Ravi pentru Dumnezeu și pentru lumea pierdută.
2. Smerenia cu care a vestit Evanghelia.
3. Faptul că a ridicat lideri și a lucrat în echipă.
4. Felul în care și-a onorat soția și și-a iubit copiii.
5. Felul în care a apărat credința, fără să atace la persoană sau să se certe pe marginea subiectelor îndoielnice.
6. Felul în care l-a înălța pe Hristos și mesajul Evangheliei, mai presus de orice și de oricine.
7. Faptul că sa lăsat călăuzit și umplut de Duhul Sfânt.
8. Faptul că vorbea, deschis, despre luptele din viața lui personală.
9. Cărțile scrise și epistola vie a vieții lui.
Cred că lacrimile curg șuvoi, din mulți ochi, astăzi, cum curg și din ochii mei. Domnul să fie slăvit că e doar a pauză, scurtă cât un abur, și vom fi toți împreună, bucurându-ne cu mult iubitul nostru mire, Isus Hristos!
Slava, Cinstea și Gloria să fie a Lui în vecii vecilor! Amin!