Identitatea omului în Christos Domnul, vis-a-vis de prietenie IV
Am încheiat articol precedent cu cuvintele unui frate misionar, care atunci când l-am întrebat: “Care credeți că ar fi lucrurile care ne dezbină pe noi credincioșii?”, a răspuns: “Bârfa, Bârfa, Bârfa!” Foarte pe scurt, în acest articol, aș dorii ca să-mi exprim opinia despre bârfă, o unealtă folosită de cel rău, cu atâta eficiență, ca să distrugă chiar și unele dintre cele mai frumoase prietenii. „Omul stricat răspândește discordii și un bârfitor dezbină pe cei mai buni prieteni.” (Proverbe 16:28).
Bârfa de multe ori are în spatele ei sentimente de mândrie, invidie și gelozie. Biblia ne îndeamnă să nu ne asociem cu cei care se numesc creștini dar care practică bârfa. “Ci vă scriu să nu vă asociați cu nimeni care își zice frate, dar este desfrânat sau lacom, sau idolatru, sau bârfitor, sau bețiv, sau tâlhar. Cu un astfel de om nici măcar să nu mâncați!” (1 Corintieni 5:11) Această măsură drastică are cel puțin trei beneficii. Primul beneficiu este ca ei să înțeleagă din acțiunile noastre gravitatea păcatului și astfel să le dăm o șansă, mai mare, ca ei să se pocăiască. Al doilea beneficiu este ca noi să nu ne facem părtași acestui păcat. “Nu vă înșelați! Nici cei desfrânați, nici cei idolatri, nici cei adulteri, nici bărbații care practică prostituția, nici homosexualii, nici hoții, nici cei lacomi, nici bețivii, nici bârfitorii, nici tâlharii nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu.” (1 Corintieni 6:9b,10). Al treilea beneficiu este ca să avem pace și liniște în mijlocul nostru. “Când nu mai sunt lemne, focul se stinge și când nu mai este nici un bârfitor, cearta încetează.” (Proverbe 26:20) Bârfa este un păcat, care la fel ca orice alt păcat pe care nu-l mărturisim și de care nu ne lăsăm, ne va despărți de Dumnezeu.
Pentru a bârfi este nevoie de cel puțin două persoane. Deci, e suficient ca o persoană să intervină și să oprească discuția, ca bârfa să înceteze. Trăim într-o lume care iubește și încurajează bârfa, altfel nu îmi explic serialul de televiziune, „popular”, intitulat: „Fata bârfitoare”(Gossip Girl) sau câte și mai câte reviste a căror conținut este bazat doar pe bârfe și speculații. Pentru cei nemântuiți, care nu au siguranța mântuirii și a conștientizării identității personale în Christos, bârfa a dus la multe tragedii. Dacă ați auzi istorisirile fetelor (în mod special) care vin la camera de urgență, pentru că au încercat să-și ia viața datorită bârfelor vehiculate de “prietenele” lor, pe rețelele de socializare, ați vedea mai clar cât de distrugător este acest păcat.
Poate ai suferit și tu din cauză că ai fost bârfit, sau poate ai creat suferință altora prin cuvintele pe care le-ai răspândit, despre ei. În jertfa Domnului Isus găsim alin pentru suferințele noastre, iertare pentru păcat și putere ca să trăim, conform noii noastre identități, reflectând în trăirea noastră frumusețea caracterului lui Dumnezeu. O, ce binecuvântați suntem să-L avem pe Domnul Isus care ne înțelege, căci El a fost ispitit în toate lucrurile, întocmai ca noi, dar fără păcat. “Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie.” (Evrei 4:15-16). Cei care au natura lui Christos, sunt eliberați de puterea păcatului. “Deci dacă Fiul vă eliberează, veți fi cu adevărat liberi.” (Ioan 8:36). Eliberați de păcat, prin jertfa Domnului Isus, primind putere și călăuzire de la Duhul Său, noi putem să avem o vorbire care să ridice și să zidească. „Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie ca să dea har celor ce-l aud.” (Efeseni 4:29)
Dacă ești bârfit, continuă să faci binele, și nu răspunde răului cu rău. „Purtați-vă cu cinste între neamuri, ca în ceea ce ei acum vă bârfesc ca pe niște făcători de rele, privind ei mai de aproape faptele voastre cele bune, să preamărească pe Dumnezeu, în ziua când îi va cerceta.” (1 Petru 2, 12). Totuși, atunci când afli că ești bârfit de o persoană care se identifică ca fiind creștină, trebuie să o confrunți, iar dacă nu se pocăiește, trebuie să urmezi pașii necesari ca această persoană să primească îndrumarea și corecția necesară în cadrul bisericii din care face parte. (vezi articolul https://luminipentrusuflet.com/2020/07/04/identitatea-omului-in-christos-domnul-vis-bâ-vis-de-judecata-vi/…)
Nu cred zicala care spune: „E un om bun, dar are gură rea.” Domnul Isus ne spune în Luca 6:45: “Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbește gura.” În schimb, eu cred că sunt persoane care nu au avut nici odată o întâlnire reală cu Christos; oameni a căror inimă nu a fost regenerată, sau născută din Dumnezeu. Oricare creștin poate să cadă în păcat, dar păcatul nu este un stil de viață pentru creștin, nu este acceptat, ci este mărturisit și lepădat. Nu este nici un text din Biblie care să-mi aducă mai multă tristețe ca versetul: „Atunci, le voi spune curat: ‘Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege’.” (Matei 7:23) Aceste cuvinte, Domnul Isus ne spune că vor fi rostite în dreptul celor care au făcut lucrări în numele Domnului, dar care niciodată de fapt, nu L-au cunoscut. Acești oameni nu au fost străini de biserică, dar au fost străini de Christos. Ca să înțelegem mai bine, Domnul Isus ne-a lăsat pilda grâului și a neghinei. În această pildă, fiii Împărăție sunt reprezentați de grâu, iar fiii întunericului de neghină. Indiferent cât de aproape grâul și neghina cresc unul de altul, în același pământ, bucurându-se de același soare; grâul este grâu și neghina este neghină. Dacă cu adevărat avem natura Domnului Isus în noi, se va vedea în vorba și în felul cum trăim. Noi cei care avem dragostea lui Christos în noi, vom putea să iertăm, să vorbim adevărul în dragoste și să nu ne lăsăm cuprinși de amărăciune. Cu cât este mai dens întunericul din jurul nostru, cu atât lumina lui Christos va străluci mai luminos. Deci, deși nu suntem îngăduitori cu păcatul, noi arătăm îngăduință față de cel căzut în păcat, ca să se vadă dragostea Domnului prin faptele și vorbele noastre și să vină la pocăință.
Văd așa o mare nevoie, în zilele noastre, ca Biserica lui Christos să fie un loc al păcii, al unității, al armoniei, al dragostei, al sfințeniei, al prieteniilor adevărate, și al cooperării. Nu poți să trăiești decât iubind pe aproapele, dacă dragostea lui Dumnezeu este în inima ta, dacă citești Cuvântul și dacă te lași călăuzit de Duhul Sfânt. Iar atunci când iubești nu poți să faci rău aproapelui. “Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu și spune adevărul din inimă. Acela nu clevetește cu limba lui, nu face rău semenului său și nu aruncă ocară asupra aproapelui său.” (Psalmi 15:2,3) Mă rog pentru toți cei care-L cunoaștem pe Domnul Isus ca Domn și Mântuitor, ca El să ne umple cu Duhului Său cel Sfânt, ca să reflectăm splendoarea și frumusețea lui Christos, în toate aspectele vieții, dar mai ales în relațiile de prietenie dintre noi, ca mulți să vrea să audă vestea bună a Evanghelie și să fie mântuiți.
Dacă citești aceste rânduri și știi că Domnul Isus nu este Domnul și Mântuitorul Tău personal, nu aștepta, cere-I să vină în viața ta, să te nască din nou și să-ți transforme viața. Citește Biblia, începând cu Noul Testament, și cere-I Duhului Sfânt să te ajute să înțelegi. Nimic ce lumea aceasta poate oferi nu se compară cu bucuria mântuirii, pacea și dragostea pe care le primești atunci când devii urmaș al lui Christos. Și nu uita, viața aceasta, oricât de mult ai trăi, nu este decât un abur în comparație cu veșnicia.
Va continua,
Marinela BUZAȘ (luminipentrusuflet.com)
3 gânduri despre „Identitatea omului în Christos Domnul, vis-a-vis de prietenie IV”