De ce îngăduie Dumnezeu suferința? (Pastor Sava) RBC Portland, OR 12/12/2021 – YouTube
Doresc din toată inima să ascultați predica pe care o atașez la acest articol. Am fost așa de binecuvântați, aici în Portland să avem parte de vizita Pastorului Sava, cu ocazia unui botez în biserica noastră (12/12/2021). Acum cu o și mai mare încredere îmi voi trimite copiii la Colorado Camp, știind ce învățătură sănătoasă și absolut necesară primesc ei acolo prin predicile Patorului Sava.Așa cum veți asculta în predica de mai jos, mulți oameni sunt ispitiți să-L părăsească pe Dumnezeu și să se lepede de credință atunci când ajung când suferința dă năvală în viața lor pe neașteptate./ De fapt, nici unul din noi nu cred că așteptăm suferința, chiar dacă știm că șansele ca să suferim sunt de 100%. După Revoluția care a avut l/oc în România în anul 1989 mulți dintre noi am părăsit țara ca să asigurăm copiilor noștri un trai mai bun, cum ar fi o educație, o mașină, o casă…Noi am ajuns în America prin programul de loterie a vizelor. Copilul nostru avea doar 1 an și jumătate. Ce fericire pe noi să nu mai trebuiască să spălăm scutece cu mâna și vara și iarna, să nu mai trebuiască să cărăm apă în casă cu găleata să avem apă în casă, baie. Când le povestesc copiiilor despre foame, frig, lipsa apei potabile în casă și altele de genul acesta, cu toată imaginația lor bogată, se uită la mine de parcă aș vorbi în alte limbi. Cum să înțeleagă ei foamea, când deschid ușa frigiderului plin și după ce stau și se uită un timp îndelungat, strâmbă din nas și spun că nu le e poftă să mănânce nimic ce văd în frigider. Eu aveam un frigider mic dar nu era mai niciodată băgat în priză, că nu aveam ce să punem în el. Carnea noastră era totdeauna vie, găinile din curte. Deși nu îmi pare rău deloc că sunt aici, și că pot să le ofer copiilor un trai mai bun văd că generația tânără, crescută în vremuri bune, o țintă ușoară pentru cel rău, atunci când vine suferința în viața lor.
O puternică realizare a faptului că acești copii, crescuți în puf (comparativ cu copilăria generație mele) sunt o țintă ușoară pentru cel rău am avut-o când am citit despre Marty Sampson, un cântăreț și compozitor de “muzică creștină”, a anunțat că “și-a pierdut credința”, deci că nu mai crede în Dumnezeu. Un argument pe care Marty l-a menționat într-un interviu, a fost faptul că nu înțelege de ce Dumnezeu îngăduie suferința. După ce a explicat în ce biserică a crescut și care a fost “învățătura biblică” pe care a primit-o încă din copilărie, am înțeles că Marty niciodată nu a înțeles mesajul crucii lui Christos. Aceasta m-a dus cu gândul la profețiile din Vechiul Testament despre Domnul Isus. Unele profeții vorbesc despre un Mesia care urma să vină să domnească, a cărui scaun de domnie va fi veșnic, numindu-L Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii. Dar alte profeții, Îl descriu pe Mesia ca fiind “Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.” (Isaia 53:3). Ca și în vremea noastră, și în vremea Domnului Isus unii oameni au luat doar ce au vrut din Scriptură. Așa s-a ajuns că atunci când unii și-au dat seama că Domnul Isus nu era Eliberatorul pe care și-l închipuiau ei, L-au respins, L-au condamnat la moarte și L-au răstignit. Chiar ucenicii Domnului Isus, vorbind între ei după răstignirea Lui, au spus: “Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel, dar, cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.” (Luca 24:21). Dar, chiar atunci, în timp ce vorbeau aşa, le-a ieșit Domnul în cale. O, ce har să îți iasă Domnul în cale și să-ți descopere Adevărul! Domnul Isus le-a spus acestor ucenici: „O, nepricepuților şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeți tot ce au spus prorocii! Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa? Şi a început de la Moise şi de la toţi prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El. ” (Luca 24:25-27).
Păcatul a adus în lume suferința fizică, spirituală, socială, psihologică şi chiar ecologică. Întreaga creație geme și suferă datorită păcatului intrat în omenire: “că şi creaţia însăşi va fi eliberată din sclavia degradării şi adusă în libertatea glorioasă a copiilor lui Dumnezeu. Noi ştim că, până acum, întreaga creație geme şi suferă durerile naşterii. Şi nu numai ea, ci şi noi înşine, care avem primul rod, adică Duhul, gemem în noi înşine, aşteptând înfierea, răscumpărarea trupurilor noastre.” (Romani 8:21-23) De ce boală? De ce atâtea accidente, ură și războaie? Chiar natura acestor întrebări arată faptul că noi tânjim după cer, după locul prezenței lui Dumnezeu, unde nu va mai fi lacrimă, iar suferința va avea sfârșit, loc spre care ne îndreptăm cu pași repezi. Când fiica mea s-a născut cu o malformație cardiacă congenitală, l-am întrebat pe doctor: “De ce s-a întâmplat lucrul acesta fetiței mele?” Cu ochii la șablonul inimii de pe masă, parcă pierdut într-un labirint, a spus: „Întrebarea mea e cum de se nasc atâția copii sănătoși? Corpul uman este atât de complex!” Pe când unii se întreabă de ce îngăduie Dumnezeu răul, alții se întrebă cum mai îngăduie Dumnezeu omul, cum de mai are răbdare cu noi? Existența noastră, scurtă, pe acest pământ, comparată cu un abur care abia l-ai văzut și a dispărut, este ultima șansă pe care ne-o dă Dumnezeu să ne întoarcem la El cu pocăință ca să fim izbăviți de sub blestemul păcatului. Dar avem și libertatea să-I întoarcem spatele și să ne îndreptăm spre pedeapsa veșnică. Pentru noi creștinii, lumea aceasta este ultimul loc în care vom înfrunta răul, nedreptatea, suferința și necazul. Cu alte cuvinte, mai rău decât aici pe pământ nu ne va fi niciodată. Pe când pentru cei care Îl resping pe Dumnezeu, pământul acesta este cel mai frumos loc de care se vor bucura vreodată, căci aici încă Dumnezeu lasă soarele bunătății Lui să strălucească și peste cei buni și peste cei răi.
Noi trebuie să le spunem copiilor noștrii tot adevărul și să-i pregătim pentru ziua când ei vor înfrunta sufernița. Dacă citești aceste rânduri și încă nu ești hotărât în ce privește acceptarea jertfei Domnului Isus ca singurul mod de răscumpărare, roagă-te ca Domnul să te ajute să înțelegi și să accepți planul Lui. Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu prin care El caută să ne vorbească fiecăruia.
Soluția suferinței umane se găsește în suferințele Domnului Isus, Fiul lui Dumnezeu, Cel sfânt și fără de păcat. Dumnezeu a răspuns cu dragostea Sa, chiar dacă tot ce merităm noi este moarte, blestemul și separarea veșnică de El. Cu cât meditez mai mult la jertfa Domnului Isus pe cruce, cu atât mă minunez mai mult. Mi-e așa de greu să cuprind cu mintea mea limitată, cum de Fiul lui Dumnezeu, Creatorul nostru, a suferit rușinea, singurătatea, trădarea, tăcerea Tatălui și a murit batjocorit în locul meu. Crucea lui Christos ne dovedește nu doar dragostea lui Dumnezeu dar și manifestarea justiției lui Dumnezeu. Cel care vine la Christos, se leapădă de sine, moare împreună cu Christos, și învie împreună cu Christos un om nou, un om transformat, umplut de Duhul Sfânt. Domnul Isus nu ne-a promis o viață lipsită de greutăți, lipsuri, suferință și necazuri. Chiar dimpotrivă în Ioan 16:33 citim cuvintele Domnului, “V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea”. Cel care cu adevărat a înțeles mesajul crucii lui Christos, Îl urmează din dragoste, supus, știind că la capătul drumului pe acest pământ, intră în Împărăția veșnică al lui Dumnezeu, unde pe veci se va bucura, iar suferințele vor doar amintiri.
De ce îngăduie Dumnezeu suferința? (Pastor Sava) RBC Portland, OR 12/12/2021 – YouTube
