Necazul când vine și sunt doborât/ Mărire-ți aduc chiar când drumul e greu.

Acestea sunt versurile unei cântări. Cântarea se găsește AICI 

Necazul când vine și sunt doborât,
N-am pace și totul îmi pare pierdut;
Dar nu stau acolo ci eu mă ridic
Și Domnului viața din nou Îi dedic.

Să facă cu mine Isus ce o vrea,
Căci e cel mai bine în dragostea Sa.
De Domnul nimic nu mă va despărți,
Prin dragostea Lui sunt al Său pe vecii.

Când seara coboară eu stau liniștit,
De pacea Ta sfântă eu sunt ocrotit. Continuă lectura „Necazul când vine și sunt doborât/ Mărire-ți aduc chiar când drumul e greu.”

Nu sunt împotriva nimănui. Nu urăsc pe nimeni. Sunt pentru Dumnezeu!

Nu urăsc pe cei care sunt împotriva gândirii mele, fundamentată în Biblie. De fapt dacă un om m-ar mi-ar face rău pentru credința în Hristos, chiar de m-ar omorî, mă rog Domnului să am putere să mă rog pentru acea persoană chiar în clipele acelea.

Lupta noastră nu este împotriva cărnii și sângelui, adică nu luptăm împotriva oamenilor. „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești.” (Efeseni 6:12).

Creștinii iubesc pe cei care le declară război ! (?) Dușmanii noștri de fapt sunt în vrăjmășie cu Dumnezeu. Și ei au nevoie de mântuire, iar noi suntem în fața lor ca să le arătăm dragostea lui Dumnezeu. “Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc,” (Matei 5:44).

Creștinii se împotrivesc păcatului și diavolului. „Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului.” (Evrei 12:4). “Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.” (Iacob 4:7) Diavolul este dușmanul nostru declarant. El ne urăște, ne pândește să ne facă rău. E mincinos și dorește să ducă cât mai mulți oameni în iad cu el. O tactică șireată a celui rău este să ne învrăjbească unii împotriva altora, să ne certăm să luptăm noi între noi, să uităm de fapt cine este cu adevărat dușmanul nostru.

De la căderea omului în păcat, omul a început să se întoarcă împotriva omului.

“Însă Cain a zis fratelui său Abel: „Haidem să ieşim la câmp.” Dar, pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel şi l-a omorât.” (Geneza 4:8).

Domnul Isus a venit ca să împace pe om cu Dumnezeu și să vindece relațiile dintre oameni. Dacă Îi iubești și Îl urmezi pe Domnul Isus vei asculta poruncile Lui. Dacă nu asculți poruncile Lui nu Îl iubești.

Printre poruncile Domnului Isus citim:

Iubiţi pe vrăjmaşii voştri
Binecuvântați pe cei ce vă blestemă
Faceţi bine celor ce vă urăsc
Rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc
Iertați pe cei ce v-au greșit (Matei 18)
Să nu spunem fratelui nostru “prostule” sau “nebunule” și să nu ne mâniem. Unii au găsit sinonime mai colorate ale acestor cuvinte și le folosesc la discreție. A spune Adevărului pe nume în dragoste și a calomnia sunt lucruri total diferite. Să nu uităm că Domnul ne cunoaște inima și gândurile. (Matei 5:22).
“Aceasta este porunca Mea: Să vă iubiţi unii pe alţii cum v-am iubit Eu.” (Ioan 15:12).
Să văd un creștin dând cu noroi într-un necreștin îmi este greu de suportat. Dar mai greu e să văd un creștin întorcându-se împotriva altui creștin.

Există situați când un creștin trebuie mustrat, și Domnul Isus ne dă clar instrucțiuni în această direcție în Matei 18. Dacă acest creștin pe care încercăm să-l aducem din nou la calea dreaptă s-ar răzvrătii și nu ar asculta de Cuvântul lui Dumnezeu, el ar devenii pentru creștin “ca un păgân şi ca un vameş” (Matei 18:17). Adică ar deveni ca un necreștin pe care îl vom iubi și căruia îi vom face bine, chiar dacă îi spunem clar că este pe calea greșită.

Nu doar că ne pierdem timpul, energia și mărturia în fața lumii întorcându-ne unii împotriva altora dar mergem împotriva învățăturii lui Hristos.

Dacă ne-am concentra timpul, energia, resursele și faptele noastre spre iubirea de Dumnezeu și iubirea de oameni am schimba fața planetei, am schimba atmosfera din jurul nostru.

MB
16 noiembrie 2019

Cristian Măcelaru

Pe data de 12 noiembrie 2019, a fost  anunțat că începând cu data de 1 septembrie 2021, dirijorul roman Cristian Măcelaru, la doar 39 de ani va fi noul director muzical al Orchestrei Naționale a Franței.

Cristian s-a născut la Timișoara, fiind cel mai mic dintre zece frați și s-a stabilit în Statele Unite la vârsta de 17 ani. Cristian a fost cel mai tânăr prim-violonist al Orchestrei simfonice din Miami iar cariera sa ca dirijor este impresionantă, mai ales ținând în considerare că are doar 39 de ani. (https://macelaru.com/about/).

Am fost impresionată să citesc, cuvintele de apreciere a lui Cristian Măcelaru față de România și de educația primită în România. Mai mult mă gândesc la părinți lui Cristian, care au dat o educație muzicală fiecărui copil până la ultimul, adică la Cristian.

Acestea sunt cuvintele lui Cristian: “Pentru mine, un lucru foarte important despre care vorbesc des e faptul că România în care am crescut, în care m-am născut, era o țară care punea o importanță foarte mare pe educație, punea o importanță chiar mare pe artă și aceste lucruri erau promovate, erau împinse înainte. Și din acest motiv, în toate orchestrele în care mă duc, în toate orchestrele pe care le dirijez, întâlnesc români care sunt plecați din România, e adevărat, dar întâlnesc români care cântă în orchestre, care sunt foarte apreciați și aceasta nu e o surpriză pentru mine, deoarece am beneficiat și eu de o educație extraordinară pe care am primit-o ca elev. Cred că e un lucru cu care să ne mândrim.

Problema noastră, zic eu, e o problemă de percepție, pentru că nu am făcut destul efort ca să arătăm lumii care este într-adevăr esența României, Continuă lectura „Cristian Măcelaru”

Glumă cu tâlc

Ion: Știi că Statuia de la Gara Mare face cu mâna când aude trenul fluierând?
Toma: Hai lasă-mă, nu mai spune așa ceva. Cine a văzut vreodată o statuie care să se miște? Minți.
Ion: Nu mint, promit! Spun adevărul.
Toma: Uită urmează gara mare, hai să ne dăm jos să vedem.
Zis și făcut. Trece trenul și statuia nu se mișcă.
Toma: Păi vezi că ai mințit.
Ion: Dar tu crezi că a auzit?

Și noi așteptăm de la mulți să vadă și să audă, dar înainte trebuie să aibă auz și vedere.

DE  ZIUA  MULȚUMIRII: Știu un pic ce înseamnă lipsa, știu un pic ce înseamnă belșugul și știu ce înseamnă să fii mulțumit

DE  ZIUA  MULȚUMIRII:

Știu un pic ce înseamnă lipsa, știu un pic ce înseamnă belșugul și știu ce înseamnă să fii mulțumit

          În pragul Zilei Mulțumirii, m-am gândit să scriu și eu un pic din istoria mulțumirii, dar și a nemulțumirii mele personale. Aici în America, de obicei copiilor li se citesc istorioare din greutățile pe care pelegrinii le-au înfruntat în primii ani. Scopul acestor istorisiri, este ca să provoace în noi sentimente de mulțumire și să împrospăteze dorința noastră de a ne încrede în Dumnezeu. Acesta este și scopul istorisirii ce urmează. Pentru că în zilele noastre banii, sau lipsa lor aduc multă nemulțumire și certuri în familii, ducând până la divorț, istorisirea aceasta este povestea banilor sau lipsei lor în viața mea. Știu că fiecare dintre dumneavoastră aveți istoria mulțumirilor și nemulțumirilor personale și îmi doresc tare mult ca fiecare, în jurul mesei, să povestească copiilor și nepoților biruințele și înfrângerile personale la acest capitol, ca să fie de învățătură generației tinere.

O văduvă pensionată de boală, care nu avuse niciodată copii, la 55 de ani a avut îndrăzneala să mă ia ca bebeluș și să mă crească, adoptându-mă cu drepturi depline, la 14 ani. Dânsa era soră cu tata, după mamă. Zic îndrăzneală pentru că eram o fetiță bolnăvicioasă, iar dânsa era și ea bolnavă și săracă. În casa noastră sărăcia era la ea acasă, dar eu nu știam. Nu aveam apă în curte. De când am putut și eu să car o găletușă cu apă, aduceam apă de la colțul străzii. Fusese o distanță de cinci case și o stradă de trecut, dar, din când în când, mă opream pe drum să mă odihnesc. Aveam și multe pericole de înfruntat pe drum. Cel mai înspăimântător era cocoșul pintenat de la ultima casă, chiar în fața fântânii. Cred că simțea că îmi era frică de el, că vedeam că la alți oameni nu sărea ca la mine. Dar mai supărător decât cocoșul erau copiii răutăcioși de pe stradă. Erau câțiva băieți care, ba îmi răsturnau găleata, ba scuipau în apă. M-am învățat să nu-i spun lui mami de necazurile mele cu copiii de pe stradă, că m-am plâns o dată și mami a mers și a spus părinților. Copiii tare s-au supărat și m-au amenințat că îmi vor sparge geamurile la casă, ceea ce au și făcut. Nu aveam rolete la ferestre. Nu am mai vrut să trec prin așa groază și să o văd pe mami așa de supărată. Așa că, dacă mă întreba mami de ce mi-a luat așa de mult să aduc apă, plecam capul în jos și eram mulțumită când zicea: „Iar ai stat să te joci cu copiii pe stradă!” Nu i-am spus nici când am venit acasă cu clavicula ruptă, că m-a împins un copil, ci i-am spus doar că am căzut. Dar mai trist ca amândouă situațiile menționate, era când veneam la fântână și nu era apă, ba din cauză că era înghețată fântâna, ba din motive, încă necunoscute mie. Dar nu am murit nici de sete și nici de foame. Nu mă puteam sătura de supa de cartofi, cu zeamă multă, deși acesta fusese meniul nostru zilnic. Carne nu prea aveam, de aceea micul nostru congelator nici nu trebuia să fie pus în funcțiune. Continuă lectura „DE  ZIUA  MULȚUMIRII: Știu un pic ce înseamnă lipsa, știu un pic ce înseamnă belșugul și știu ce înseamnă să fii mulțumit”

Eu un cititor răzleț ce se mai plimbă printre „site-uri”(Căutătorul)

E un cititor răzleț ce se mai plimbă printre „site-uri”
E târziu în toi de noapte, dar e năpădit de gânduri
“Voi găsi aici răspunsul?”, “Asta-i oare calea dreaptă?”
“Cine spune Adevărul?”, „Vorba asta-i înțeleaptă?”

Pe cât se-adâncește-n noapte, apar stele pe ecran
“Aici e secretul! Citește!”, și-i atras ca-ntr-un ocean
Toți pretind că au dreptate, dar se-acuză ne-ncetat
După ore de citit este tot mai trist și disperat. Continuă lectura „Eu un cititor răzleț ce se mai plimbă printre „site-uri”(Căutătorul)”

Doamne Te rog să îmi dai un duh de înțelepciune/ Efeseni/ Rugăciune

Doamne Te rog să îmi dai un duh de înțelepciune
Să umblu cu ochii ațintiți la Tine în această lume
Ochii inimii mă rog să-i luminezi ca să Te înțeleg
Bogăția slavei moștenirii Tale, în cei ce Te aleg.

Doamne, Te rog dă-mi un duh de descoperire
Să Îți înțeleg chemarea și a Ta mare iubire
Să știu ce înseamnă slujirea și să-ți fiu pe plac
În felul desert de viețuire să nu mă complac.

Doamne ajută-mă să Te cunosc, arată-mi planurile Tale
Ajută-mă să nădăjduiesc în Tine și pe munte, dar și-n vale
Să te cunosc pe Tine și puterea învierii Tale, îmi doresc Continuă lectura „Doamne Te rog să îmi dai un duh de înțelepciune/ Efeseni/ Rugăciune”