Gheața singurătății triste, te lovește cu-a ei gheară

Gheață singurătății triste, te lovește cu-a ei gheară
Când alegi să fugi de Adevăr și să ai față de ceară.
Față ce zâmbește strălucitoare ascunzându-și suferința
Dar e greu să te minți pe tine; adormindu-ți conștiința.

Chiar în centrul atenție și totuși ce trist te găsești
Cunoști puterea iubirii? Cu adevărat simți că trăiești ?
Ai un Frate ce te iubește, ce ar merge până la moarte?
Ai un Prieten de care nimeni și nimic nu te desparte?

E unul singur ce setea sufletului tău poate potoli
E Isus Hristos ce te iubește și te poate mântui
De accepți darul iubirii Lui primești o natură nouă, regenerată
Ești o făptură nouă, prețuită, iubită, de toată vina spălată.

22 Mai 2018

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.