În fiecare an de Crăciun, facem cadouri copiilor noștri. Nu le-am pus niciodată  în minte povești cu moș Crăciun, ci le-am spus de la început că noi le cumpărăm cadourile. De asemenea le-am amintit că acest act de a dărui este legat de darul nemeritat pe care L-a făcut Dumnezeu omenirii, trimițându-L pe propriul Său Fiu, pe Domnul Isus ca să ne mântuie. Când erau copiii mai mici se bucurau de orice jucărie, de orice dar, chiar și de o bomboană împachetată frumos, însă pe ce au crescut am observat că era tot mai greu să vezi aceeași expresie de extaz și fericire pe fețele lor, expresie pe care o aveau în ochii lor pe când erau mai mici. Nu am intenționat să măresc bugetul pentru cadourile de Crăciun, dar doream ca ei să aibă mai multă bucurie când deschideau aceste cadouri. Stăduindu-mă să găsesc o soluție, mi-am adus aminte de versetul din Faptele Apostolilor 20:35ba care spune așa: „să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuşi a zis: ‘Este mai ferice să dai decât să primeşti’.” Am discutat cu soțul meu despre acest verset și am adunat copiii în jurul nostru în urmă cu 3 ani spunându-le că le vom da bani ca și ei să ne cumpere nouă cadouri. Au făcut ochii mari, băiatul a luat banii și dintr-o dată i-am văzut atât de bucuroși. Una dintre fetițe a spus „Eu știu eu știu!” și au dispărut toți într-o cameră, vorbind ba în șoaptă, ba tare dar fără să putem înțelege ce spun, dar era clar că făceau planuri ce să ne cumpere. A fost cea mai bună decizie pe care am luat-o ca părinți, cu privire la cadourile de Crăciun. De atunci și până azi copiii abia așteaptă să ne facă cadouri și poate pare absurd pentru unii, dar ei insistă ca noi să deschidem cadourile primii. Acum gândiți-vă la faptul că eu am vrut să fac ceva ca să măresc bucuria lor, și acum eu și tatăl lor trebuie să deschidem cadourile primii, ca să vadă ei bucuria noastră. Mi-am dat seama că atunci când am stabilit acest obicei în familia noastră, am semănat o sămânță de altruism și iubire pentru cei din jur. Dacă în anii precedenți copiii erau atât de preocupați de ce vor primii ei, după ce am stabilit acest nou obicei, am văzut o schimbare în copiii mei. Am văzut în ei bucuria celui care dăruiește și preocuparea sinceră de a da un cadou semnificativ părinților, colegilor de clasă, și altor membrii din familie. Dumneavoastră ce obiceiuri aveți cu privire la darurile de Crăciun?

De ce îngăduie Dumnezeu suferința? (Pastor Sava) RBC Portland, OR 12/12/2021 – YouTube

Doresc din toată inima să ascultați predica pe care o atașez la acest articol. Am fost așa de binecuvântați, aici în Portland să avem parte de vizita Pastorului Sava, cu ocazia unui botez în biserica noastră (12/12/2021). Acum cu o și mai mare încredere îmi voi trimite copiii la Colorado Camp, știind ce învățătură sănătoasă și absolut necesară primesc ei acolo prin predicile Patorului Sava.Așa cum veți asculta în predica de mai jos, mulți oameni sunt ispitiți să-L părăsească pe Dumnezeu și să se lepede de credință atunci când ajung când suferința dă năvală în viața lor pe neașteptate./ De fapt, nici unul din noi nu cred că așteptăm suferința, chiar dacă știm că șansele ca să suferim sunt de 100%. După Revoluția care a avut l/oc în România în anul 1989 mulți dintre noi am părăsit țara ca să asigurăm copiilor noștri un trai mai bun, cum ar fi o educație, o mașină, o casă…Noi am ajuns în America prin programul de loterie a vizelor. Copilul nostru avea doar 1 an și jumătate. Ce fericire pe noi să nu mai trebuiască să spălăm scutece cu mâna și vara și iarna, să nu mai trebuiască să cărăm apă în casă cu găleata să avem apă în casă, baie. Când le povestesc copiiilor despre foame, frig, lipsa apei potabile în casă și altele de genul acesta, cu toată imaginația lor bogată, se uită la mine de parcă aș vorbi în alte limbi. Cum să înțeleagă ei foamea, când deschid ușa frigiderului plin și după ce stau și se uită un timp îndelungat, strâmbă din nas și spun că nu le e poftă să mănânce nimic ce văd în frigider. Eu aveam un frigider mic dar nu era mai niciodată băgat în priză, că nu aveam ce să punem în el. Carnea noastră era totdeauna vie, găinile din curte. Deși nu îmi pare rău deloc că sunt aici, și că pot să le ofer copiilor un trai mai bun văd că generația tânără, crescută în vremuri bune, o țintă ușoară pentru cel rău, atunci când vine suferința în viața lor. Continuă lectura „De ce îngăduie Dumnezeu suferința?” →

“Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului. Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl pentru toate lucrurile în Numele Domnului nostru Isus Hristos.” (Efeseni 5:19,20)

“Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.” (Coloseni 3:17)

“Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.” (1 Tesaloniceni 5:18)

 

Dumnezeu Tatăl a trimis pe singurul Său Fiu, pe Domnul Isus, ca prin El să fim născuți din nou, să fim înfiați, răscumpărați și să primim moștenirea rezervată copiilor Lui. Continuă lectura „Mulțumirea” →

Ce n-aș fi fără criticii mei?

Multe n-aș fi fără criticii mei, cei care de când mă știu m-au criticat/corectat. De exemplu, n-aș fi în viață dacă cei care m-au crescut nu m-ar fi oprit să sar în apă, atunci când nu știam să înot și de la câte și mai câte alte vătămătoare evenimente n-am fost păzită prin grija celor care m-au crescut.

Biblia ne spune ca să ne îndrumăm unii pe alți, să ne sfătuim, să ne corectăm, să ne încurajăm și multe alte lucruri de genul acesta, atât de necesare pentru dezvoltarea sănătoasă în Trupul lui Christos a fiecăruia dintre noi. Ca și creștini, noi facem parte dintr-un singur Trup, Trupul lui Hristos. Biserica locală unde ne-a așezat Dumnezeu, este locul unde creștem și ne maturizăm. Atunci când suntem criticați, mai ales de cei care ne iubesc și ne doresc binele, de fapt noi suntem ajutați să devenim mai maturi, mai destoinici pentru lucrare pe care Dumnezeu o are de făcut în noi și prin noi. Deci, cum înțeleg eu un critic? Un critic este acela care spune adevărul în dragoste și din dragoste pentru Dumnezeu și pentru cel pe care-l critică. Totuși, înțeleg că nu toți criticii au intenții bune, sau cu scopul de a ridica și edifica. Unii critici vor să dărâme, să defăimeze și să distrugă prin critica lor. Motivația criticilor e treaba lor, reacția mea nu este un răspuns la motivația lor ci este dorința inimii mele de a mă lăsa modelată de Dumnezeu. Dumnezeu nu a lucrat în viața mea doar prin criticii care-L iubesc pe El, dar și prin cei care-L urăsc pe El. Știu cu siguranță că dacă eu Îl iubesc pe Dumnezeu, criticile nu mă vor dărâma, ci vor lucra voia Lui în viața mea dacă știu cum să-L las pe Dumnezeu să mă modeleze.

Alergie la critică

Unii oameni sunt de-a dreptul alergici la critică. Imediat cum sunt criticați, strănută cu ceartă, apărare, condamnare, lăcrimează cu autocompătimire, sau le curge nasul cu ocări la adresa criticilor. Nu de puține ori persoanele care sunt alergice la critică ajung să se izoleze de orice agent care le-ar provoca această reacție alergică, asftel deprivându-se de o creștere sănătoasă și armonioasă în Trupul lui Hristos, Biserica. În neamul nostru de români nu ducem lipsă de critici, chiar dimpotrivă, cred că excelăm la acest subiect; știm să criticăm și o zi frumoasă de vară. Dar ce știm mai puțin este cum să criticăm în dragoste, cu scopul de a ridica/edifica. Dar acest articol nu este despre cum să criticăm, deși este un subiect vital, ci este despre cum să reacționăm la critică. Cel puțin, la acest subiect, reacția noastră este sub controlul nostru, pe când acțiunile celor din jur nu le putem controla.  Continuă lectura „Ce n-aș fi fără criticii mei?” →

 

Ca să mulțumești și să fii mulțumit trebuie în primul rând să fii smerit!

”În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi, fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au dedat la gândiri deşarte şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înţelepţi şi au înnebunit”.

Romani 1:20-22

 

“Deci, fiincă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiți voi, printr-o purtare sfântă și evlavioasă, așteptând și grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri și trupurile cerești se vor topi de căldura focului?” 2 Petru 3:11,12

Aici pe grupul creștin, știrea zilei, nu are locul prioritar ci locul prioritar îl are Hristos și mai exat Hristos în mine. Aici ne sfătuim, ne ajutăm cum trebuie să ne comport eu în lumina știrei zilei. Dacă unul dintre noi suferă, noi toți suferim împreună cu el, ne unim în rugăciune și căutăm să-l ajutăm. Știind tot ce știu că se întâmplă în jurul meu, știind în parte așa cât pot eu să pricep din Scriptură ce urmează să se întâmple în viitor, vin pe grupul creștin ca să primesc încurajare și să dau încurajare, să fiu omul care Dumnezeu dorește să fiu. Aici se întâmplă lucruri pe care lumea l-ar crede de-a dreptul nebunii și aceasta pentru că noi avem dragostea lui Hristos turnată în noi prin Duhul Sfânt.

Continuă lectura „Grup creștin moderat.” →

1. Omul coroana creațiunii lui Dumnezeu 

“Însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească în toate şi să vă păstreze întreaga fiinţă – duhul, sufletul şi trupul vostru – fără pată la venirea Domnului nostru Isus Cristos.” (1 Tesaloniceni 5:23).

Omul este coroana creațiunii lui Dumnezeu. Dumnezeu a creat pe om trup, suflet și duh de o complexitate și frumusețe extraordinară. Omul însă s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu ascultând șoapta celui rău și alegând neascultare.

Trupurile noastre sunt numite în Biblie “Temple ale Duhului Sfânt”. Duhul Sfânt este a treia Persoană din Sfânta Treime, care a venit să locuiască cu cei care-L urmează pe Domnul Isus. Printre altele, Duhul Sfânt ne învață, ne deschide mintea ca să înțelegem Biblia, Cuvântul Sfânt a lui Dumnezeu.

Prin jertfa curățitoare a Domnului Isus noi avem părtășie liberă cu Tatăl ceresc. Acum, trupurile noastre sunt sfinte și curate prin jertfa Domnului. Efortul disciplinei pentru a ne menține sănătatea fizică, emoțională și spirituală zidește în noi caracterul Domnului Isus.

Atât cât depinde de noi trebuie să luptăm să ne menținem trupurile sănătoase.

Iată câteva motive pentru care noi trebuie să ne străduim, cât depinde de noi, să avem trupuri sănătoase:

Trupul nostru aparține lui Dumnezeu. Dumnezeu este Stăpânul trupului nostru, de aceea trebuie să ne purtăm într-un mod responsabil față de trupul pe care El ni L-a dat. Trupul, sufletul și duhul nostru coexistă într-o foarte strânsă legătură. Transformarea ce s-a întâmplat în noi, atunci când L-am acceptat pe Domnul Isus, se răsfrânge, este vizibilă, tangibilă chiar aș spune, în trăirea noastră în trup. “Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 6:20).
Duhul Sfânt locuiește în trupul nostru. “Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri?” (1 Corinteni 6:19). Mulți oameni aleg să nu frecventeze o Biserică, dar asta nu înseamnă că nu pot fi atinși de Duhul lui Dumnezeu prin cuvintele, faptele și atitudinile noastră față de ei. Deasemenea noi suntem mădularele Trupului lui Cristos pe acest pământ. Deci ca unii care purtăm dumnezeirea în trupurile acestea muritoare trebuie să fim administratori responsabili ai trupurilor noastre.
Suntem conlucrători – lucrători împreună cu Dumnezeu pe acest pământ. “Căci noi suntem conlucrători cu Dumnezeu, iar voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.“ (1 Corinteni 3:9). Care dintre dumneavoastră dacă aveți un angajat nu doriți ca acesta să fie sănătos? Un om sănătos dă randament mult mai mare și are mult mai multă energie decât un om bolnav. Deci dându-ne silința, cât depinde de noi, ca să avem sănătate fizică, noi vom avea o mai mare predispoziție să ne punem la dispoziția celor care au nevoie de o mână de ajutor, un sfat sau un prieten în necaz. În schimb, de obicei, boala ne izolează de cei din jur și ne face să ne concentrăm toată atenția la suferința proprie, bineânțeles pentru a ne recâștiga din nou sănătatea.
Atunci când ne relaționăm corect la trupurile noastre, noi aducem slavă lui Dumnezeu și cei din jur pot să-L vadă, și prin aceasta, pe Domnul Isus trăind în noi. Noi trebuie să trăim în așa fel încât, cum spunea Apostolul Pavel: „ viaţa lui Isus să fie văzută în trupul nostru muritor” (2 Corinteni 4:11). “Deci, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 10:31). Da chiar prin ce bem și mâncăm noi reflectăm transformarea făcută de Domnul Isus în viața noastră. Transformarea făcută de Domnul Isus în viața noastră trebuie să fie vizibilă chiar și prin felul și cantitatea alimentație și băuturilor consumate. Aici nu este vorba de legalism, reguli și restricții care să ne limiteze bucuria, ci dimpotrivă. Cunoscând cadrul unei alimentații corecte, vom fi eliberați ca să trăim o viață sănătoasă și cu mult mai multă bucurie. Dar în schimb, plăcerea de o clipă a unei alimentații greșite poate ca să aducă o viață întreagă de boală sau chiar moarte prematură.
Noi Îl onorăm pe Dumnezeu în trupul nostru pentru că știm cu ce preț am fost răscumpărați.
Domnul Isus, care este Fiul lui Dumnezeu, ne-a iubit așa de mult că a murit moartea noastră pe cruce. Cel care este Infinit, Dumnezeu Atotputernic, Împăratul Împăraților, Domnul Domnilor, Fiul lui Dumnezeu, Creatorul omului și al Universului în care trăim, ne-a răscumpărat prin Sfânt Sângele Său. Când înțelegem că Domnul Isus, s-a umilit așa de mult, identificându-se cu noi, ca noi să ne putem identifica cu El, nu putem să facem altceva decât să răspundem iubirii Lui cu iubirea noastră. Iubirea noastră materializată, este ascultarea de El în toate aspectele trăirii noastre în trup, pe acest pământ.

La Cina Domnului, îmi aduc aminte de aceste cuvinte ale Domnului Isus care a spun: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui.” (Ioan 4:24)

Împărtășindu-ne cu trupul (simbolizat prin pâine) și sângele (simbolizat prin rodul viței) Domnului Isus, noi ne identificăm cu Domnul Isus. Am murit împreună cu El și am înviat împreună cu El iar acum Isus trăiește în noi și prin noi. “Am fost răstignit împreună cu Cristos şi nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine, iar viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.” (Galateni 5 19b,20).
6. Dumnezeu vrea ca noi să fim sănătoși.

Domnul Isus a murit atât pentru păcatele noastre cât și pentru bolile noastre. “Într-adevăr, El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre. Noi însă L-am considerat lovit, zdrobit de Dumnezeu şi nenorocit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre; pedeapsa care ne dă pacea era peste El şi prin rănile Lui suntem vindecaţi.” (Isaia 53:4,5). “Însă Isus a înţeles aceasta şi a plecat de acolo. După El au mers mulţimi mari de oameni. El i-a vindecat pe toţi.” (Matei 12:5).

Domnul Isus nu a respins nici o persoană care a venit, sau a fost adusă la El, pentru vindecare (fie ea boală fizică, psihică sau spirituală). ”Este vreunul dintre voi bolnav? Să-i cheme pe bătrânii bisericii, ei să se roage pentru el şi să-l ungă cu untdelemn în Numele Domnului.” (Iacov 5:14). A căuta, a lupta sau a te ruga ca să ai un trup sănătos este un lucru bun. Totuși, să nu cădem în extrema idolatrizării trupului, care este la modă în lume, dar între noi nu ar trebui să fie așa.

Trupul respectat dar nu idolatrizat

Trăirea în trup este controlată de Duhul Sfânt (pe care l-am primit odată cu mântuirea) care ne ghidează clar prin Sfânta Scriptură. Noi nu facem un idol din trupul nostru, punându-l pe primul loc al preocupărilor noastre.

Deși sănătatea fizică este importantă, este de căutat și de dorit, nu trebuie să pierdem din vedere scopul de a-L glorifica pe Dumnezeu în trupurile noastre și nicidecum să ne glorificăm trupurile. Trupul este trecător, supus morții sau transformării instantanee la venirea Domnului Isus. În schimb, duhul/sufletul omului este veșnic. Noi trăim în trup pentru Dumnezeu, nu trăim în trup pentru trup. Dumnezeu v-a transforma trupurile acestea supuse bolilor și imperfecțiunilor de tot felul, în trupuri noi de slavă în care boală sau imperfecțiuni de nici un fel nu vor mai fi. Apocalipsa 21:4 spune: “El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut”. Tot ce facem aici în trup va rezona în veșnicie. Dișciplina pe care ne-o impunem asupra trupului duce nu numai la sănătatea trupului acestuia muritor, dar aduce sănătate emoțională și creștere în omul cel dinăuntru, omul cel duhovnicesc. “ Şi ştim că Cel ce a înviat pe Domnul Isus ne va învia şi pe noi împreună cu Isus şi ne va face să ne înfăţişăm împreună cu voi. De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi.” ( 2 Corinteni 4:14,16).

Deși tema principală a acestei discuții este ca atât când depinde de noi, să căutăm să ne păstrăm sănătatea fizică, eu nu spun nicidecum că Domnul nu poate să-și manifeste puterea și slava în viața celor care portă țepușul bolii în viața lor, unii chiar de la naștere. În ciuda bolilor de tot felul, unii oameni au ajuns pe culmi de succes. Ați văzut pictori fără mâini, pianiști fără degete sau schiori fără picioare ? Eu am văzut. Aceasta m-a făcut pur și simplu să mă minunez cum puterea lui Dumnezeu este făcută desăvârşită în slăbiciune și m-a făcut să reflect la propriile mele realizări oarecum cu rușine.

Deci nu vreau cu nici un chip să diminuez măreția Harului lui Dumnezeu în viața celor care duc o viață de victorie în mijlocul suferinței sau limitării fizice.

Biruitor în suferință

Cu Domnul Isus putem să fim biruitori în ciuda necazurilor sau suferințelor de orice fel. Imediat după nașterea celui de-al patrulea copil (fetița noastră Debora), doctorii ne-au spus că are o boală congenitală gravă numită tetrology of the fallot. Această boală este caracterizată de patru defecte ale inimii și necesită intervenție chirurgicală. De fapt la două săptămâni după naștere, ea a trebuit să aibă operație pe cord deschis. Valul acesta de încercare în combinație cu o anestezie greșită, care m-a pus din nou pe patul de spital la scurt timp după naștere, a lovit greu în corabia vieții mele.

Prin experiențele dificile prin care am trecut am înțeles cum Domnul Isus ne ajută să fim biruitori chiar când valurile de încercare lovesc puternic și pe neașteptate. Am înțeles faptul că biruința nu stă neapărat în dispariția valurilor de încercare, ci în a pășii pe valuri privind țintă la Domnul Isus, cel care ne-a promis biruința. (Debora a împlinit 9 ani luna aceasta, și doresc și prin acest intermediu să mulțumesc tuturor celor care v-ați rugat pentru ea).

Cea mai frumoasă ilustrație a victorie în mijlocul încercării am găsit-o în cuvintele unor trei tineri (”Şadrac, Meşac şi Abed–Nego”). Acești trei tineri puși în fața valului cel mai puternic de încercare, în care nu sănătatea ci chiar viața le-a fost în pericol, au răspuns cu următoarele cuvinte: “ Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins şi ne va scoate din mâna ta, împărate. Şi, chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălţat!” (Daniel 3:17-18).

2. Îmbuibarea 
A avea frică de Dumnezeu implică faptul că-L iubești atât de mult încât te delectezi în ascultarea poruncilor Lui și petreci timp cu El în rugăciune, citind Biblia și exprimându-ți recunoștința pentru mântuirea primită în dar. „Voi umbla la loc larg (liber), căci caut hotărârile Tale.” (Psalmul 119:45) Poruncile Domnului nu îngrădesc, ci dau omului adevărata libertate.
Domnul Isus a venit ca noi să trăim o viață de victorie asupra păcatului, viață care ne aduce bucuria, pacea și sănătatea la nivel de trup, suflet și duh. “…Eu am venit ca oile să aibă viață și s-o aibă din belșug” (Ioan 10:10). Noi cei care aparținem Lui, înțelegem că El nu Își împarte slava Lui cu nimeni. El este Stăpânul vieții noastre. Și pentru că El este Stăpânul nostru, nimeni nu mai poate să pună stăpânire pe noi. Aceasta este o mare eliberare pentru noi, din cauză că știm că Dumnezeu ne iubește, ne vrea binele și toate poruncile Lui sunt bune pentru noi. Pe de altă parte, păcatul ne va aduce distrugere, atât aici pe pământ cât și în veșnicie. Orice, sau oricine ia locul Lui Dumnezeu în viața noastră, este un idol. Pentru că aparținem lui Dumnezeu, faptele noastre vor reflecta identitatea făpturii noi pe care El o prelucrează în noi, în fiecare zi. “Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu; şi slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea mea idolilor.” (Isaia 42:8). Noi nu Îl adăugăm pe Dumnezeu în viața noastră, noi ne dăruim Lui din dragoste și El devine Stăpânul nostru.

Domnul Isus, Marele nostru Preot, înțelege ispitele prin care trecem zi de zi pentru că El Însuși a fost ispitit în toate, la fel ca noi, dar fără păcat. “Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.” (Evrei 4:15). Dumnezeu ne-a pus totul la dispoziție ca să fim și noi biruitori asupra păcatului. Odată luminați în privința unor comportamente greșite din viața noastră, noi vom alege să renunțăm la ele pentru că Îl iubim pe Dumnezeu mai mult ca orice. “Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte şi cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.” (Ioan 14:21). Cuvântul lui Dumnezeu este hrană pentru noi. Noi creștem în cunoașterea lui Dumnezeu prin citirea Biblie, luminați de Duhul Sfânt. Noi oglindim, prin trăirea noastră, imaginea Domnului Isus în lumea întunecată și fără speranță, atunci când trăim călăuziți de Duhul Sfânt. Prin aceste articole vreau să descriu frumusețea noii identități, reflectată prin transformarea caracterului nostru. În numerele anterioare am discutat despre: relația cu Dumnezeu și cu alți oameni, iertare, muncă, bani, omul – coroana creațiunii, căsătorie și despre sănătatea fizică. Doresc ca în acest articol să continui seria de discuții despre identitatea creștinului și sănătatea fizică. Am amintit în articolul trecut motivele pentru care noi trebuie să dorim și să căutăm să avem trupuri sănătoase. Am încheiat articolul vorbind despre victoria pe care creștinul o are în mijlocul suferinței și a bolii.

Aș dori să încep cu o întrebare: „… cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?” (Ioan 9:2). Acesta este o întrebare care a fost pusă, chiar de ucenicii Domului Isus Este o întrebare negrăită, dar pe care o poți citi pe fețele unor oameni, sau o poți simți chiar în lăuntrul tău. Mă bucur așa de mult de îndrăzneala pe care au avut-o ucenicii ca să spună clar și răspicat ce era în gândirea lor. Așa facem și noi la studiile Biblice din Biserica noastră, Duminică dimineața. Avem libertatea să vorbim deschis și astfel să ne aliniem gândirea cu învățătura Bibliei. În gândirea ucenicilor, un păcat anume a cauzat defectul fizic în această întâmplare. Domnul Isus a răspuns ucenicilor: „N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui, ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.” (Ioan 9:3). Iov a fost un om bogat, care trăia în ascultare de Dumnezeu, era respectat de cei din jur, era sănătos şi avea o familie fericită. Dumnezeu îi atrage atenţia lui Satan cu privire la Iov, spunând: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău.” (Iov 1: 8). Peste Iov s-au abătut trei mari nenorociri, chiar patru aș spune dacă includem aici că soția lui nu îi împărtășește credința și-l îndeamnă să se lepede de Dumnezeu. El și-a pierdut intr-o noapte, toată averea, i-au murit toți copiii și s-a îmbolnăvit grav până acolo că a ajuns să se scarpine cu un ciob de sticlă. Cu toate acestea, credința și încrederea lui Iov în Dumnezeu au rămas nezdruncinate. “ Atunci, Iov s-a sculat, şi-a sfâşiat mantaua şi şi-a tuns capul. Apoi, aruncându-se la pământ, s-a închinat şi a zis: „Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat şi Domnul a luat. Binecuvântat fie Numele Domnului În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc şi n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu.” (Iov 1: 20-22). În mijlocul acestei suferințe, prietenii lui încep să-i aducă reproșuri și învinuiri grave. De fapt, ce ziceau ei era că, cu siguranță că Iov a făcut un păcat anume care ia adus boala și necazul care au venit peste el. La fel ca ucenicii Domnului Isus și ei au tras aceeaşi concluzie, cum că nenorocirea lui fusese cauzată de un anumit comportament păcătos. E bine să nu fim grabnici să judecăm pe cei în suferință. Cum spunea Iov:„Cel ce suferă are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atotputernic.” (Iov 6:14). Este adevărat că boala a intrat în omenire odată cu păcatul. Este tot atât de adevărat și faptul că dacă ne complacem într-un comportament dăunător trupului, cum ar fi cel al fumatului, o boală, cum ar fi emfizemul pulmonar, poate rezulta din aceasta. Totuși, suferințele și bolile vin în viața noastră și pe neașteptate, chiar în viața unor oameni care trăiesc în ascultare și supunere față de Dumnezeu. Când am aflat că fetița noastră s-a născut cu un defect la inima, primul gând a fost acesta: „Oare ce am făcut ca să cauzez această boală fetiței mele?”. Acest gând acuzator m-a urmărit o perioadă lungă de timp și mi-a luat pacea. Citind acest text din Ioan capitolul 9, mi-am realiniat gândirea cu cea a Bibliei și am respins gândul acuzator și apăsarea care a venit peste mine. Am înțeles, pentru mine personal, că nu toate bolile vin din cauză că noi am săvârșit un anume păcat. Dumnezeu nu a adus, în viața noastră, pedeapsă prin boala fetiței noastre. Dumnezeu e un Tată bun, care ne iubește și care ne vrea binele. Ba mai mult, Dumnezeu face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre binele nostru, dacă Îl iubim pe El. Noi nu mai trăim sub frică, condamnare sau blestem. Domnul Isus ne-a împăcat cu Dumnezeu, care acum este Tatăl nostru. Nu mai este nici o condamnare pentru cei care sunt în Christos. (Romani 8:28). A fi în Christos înseamnă a-L iubii pe El și a face voia Lui. Pentru cei care sunt în Christos, păcatul este o urâciune care Îi despart de Iubitul inimii lor. Când un creștin cade în păcat, nu poate să rămână acolo pentru că nu poți să rămâi în Christos și să rămâi și în păcat – este o alegere. Mă rog ca toți să facem alegerea de a alerga la Domnul Isus, Mijlocitorul nostru, să ne mărturisim păcatele și să ne lăsăm de ele.

Fiecare avem dorința veșniciei în inimile noastre, unde nu vom mai experimenta boală, lacrimă și suferință. Drumul spre casa cerească însă e presărat și cu necazuri. Totuși, sunt unele suferințe pe care ni le aducem în viața noastră noi, cu mâna noastră, pentru că nu urmăm sfaturile Scripturii. Păzindu-ne de anumite comportamente condamnate în Scriptura, ne ferim de a ne atrage singuri, suferință în trup, suflet și spirit.

Idolul Mâncării

Mâncarea, un lucru necesar și bun creat de Dumnezeu pentru noi, poate deveni un idol. Idolul mâncării poate să ia mai multe forme, printre care: ortorexia și îmbuibarea. Ortorexia este obsesia de a mânca sănătos. A mânca sănătos, pentru cei care suferă de această obsesie, este centrul preocupării lor. Ei își dedică timpul, energia și resursele pentru a urma cea mai nouă dietă recomandată. Acest comportament alimentar, este o tulburare care ține de psihiatrie și este anormal. Pe seama acestor oameni se fac mulți bani. Tot timpul apar noi recomandări referitoare la ce avem voie să mâncăm și ce nu. Noi creștinii, trebuie să fim înțelepți și să urmăm învățăturile Biblie cu privire la alimentație. Totuși, nu trebuie să facem din alimentație scopul final al existenței noastre. Trupul și mâncarea sunt trecătoare, dar atitudinea de ascultare, din dragoste pentru Dumnezeu, este ceea ne va forma omul din lăuntrul, care va trăii veșnic. Noi nu trebuie să pierdem din vedere faptul că trăirea noastră pe acest pământ este pentru a-L glorifica pe Dumnezeu. “Mâncărurile sunt pentru pântece şi pântecele este pentru mâncăruri. Şi Dumnezeu va nimici şi pe unul, şi pe celelalte.” (1 Corinteni 6:13).

Ascultați ce scrie Apostolul Pavel în Epistola către Coloseni: “ Dacă aţi murit împreună cu Hristos faţă de învăţăturile începătoare ale lumii, de ce, ca şi cum aţi trăi încă în lume, vă supuneţi la porunci ca acestea: „Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!” Toate aceste lucruri, care pier odată cu întrebuinţarea lor și sunt întemeiate pe porunci şi învăţături omeneşti, au, în adevăr, o înfăţişare de înţelepciune într-o închinare voită, o smerenie şi asprime faţă de trup, dar nu sunt de niciun preţ împotriva gâdilării firii pământeşti.” (Coloseni 2:20-22). Ortorexia este foarte la modă în zilele noastre. Eu o văd ca pe o închinare înaintea creaturii, punând astfel pe primul loc trupul, nu Creatorul lui. Acești oameni nu se pot bucura de alimentație. Ei se îngrijorează în continuu ce să mănânce sau ce să bea. Eu nu spun că noi nu trebuie să mâncăm sănătos. Chiar dimpotrivă, cât depinde de noi, vom lupta ca să avem trupuri sănătoase, ca să putem slujii lui Dumnezeu și celor din jur la capacitate maximă. Dar această decizie de a ne alimenta trupurile cu hrană sănătoasă, trebuie să vină dintr-o motivație corectă nu idolatră. Domnul vrea ca noi să ne mâncăm mâncarea cu bucurie și cu mulțumire, recunoscând purtarea Lui de grijă asupra vieții noastre.

Păcatul îmbuibării.

În America la ora actuală, o persoană din trei este obeză, iar două persoane din trei sunt supraponderale. Deși sedentarismul este una dintre cauze, cea mai mare cauză este alimentația atât în ce privește calitatea cât și cantitatea ei. Cu toate acestea, cât de mulți creștini astăzi chiar ar considera că lăcomia este un păcat? Îmbuibarea, este acțiunea de a mânca și a bea peste măsură (în exces), sau de a mânca cu lăcomie. Acest comportament, nu numai că este dăunător sănătății, dar este clar evidențiat în Biblie ca fiind păcat. Aș vrea să atrag atenția asupra faptului că unii oameni sunt supraponderali din cauze hormonale, sau a problemelor legate de metabolism. Numărul acestora însă este foarte mic, poate nu ajunge nici la 1% din populație. Totuși, alți oameni, cu greutate normală, suferă de păcatul îmbuibării, fără a devenii supraponderali sau obezi. Deasemenea, alții adaugă peste păcatul îmbuibării, un alt comportament dăunător sănătății – bulimia. Aceștia mănâncă peste măsură, după care vomită mâncarea. De multe ori am spus, sau am auzit pe alții din jurul meu spunând: “Am mâncat prea mult.”. Deși aceasta este definiția îmbuibării, nu am auzit pe nimeni niciodată spunând: “M-am îmbuibat.”. Aceasta îmi aduce aminte de una din rugăciunile lui David care spune: „Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc!” (Psalmul 19:12). Am mai bine de 25 de ani de când l-am primit pe Domnul Isus în inima mea şi de când Îi aparțin. La începutul umblării mele cu Dumnezeu au fost unele comportamente pe care le consideram ca fiind normale, acceptabile unui creștin. Dar pe măsură ce am studiat Biblia, Duhul Sfânt ma conștientizat că erau păcate. Păcatul îmbuibării se numără printre aceste păcate, pe care odată, l-am considerat ca fiind un comportament acceptabil. Biblia însă este clară cu privire la acest subiect.

Texte biblice: “Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.” (Luca 21:34). “pune-ţi un cuţit în gât, dacă eşti prea lacom.” (Proverbe 23:2). “Să ştiţi sigur că nici un om desfrânat sau necurat sau lacom, care este un idolatru, n-are parte de moştenire în Împărăţia lui Cristos şi a lui Dumnezeu.” (Efeseni 5:5). “Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.” (Galateni 5:19-21)

Uși prin care îmbuibarea se strecoară în viața noastră:

Refugiul în mâncare pentru a-ți lua gândul de la probleme. Așa cum unii recurg la alcool, sau alte adicții, pentru a-și lua gândul de la probleme, alții recurg la mâncare pentru o anumită eliberare. Natural, atunci când mâncăm simțim o anumită plăcere sau eliberare. Unii dintre noi, atunci când mâncăm, de fapt căutăm o eliberare din problemele și întristările de tot felul care vin în viața noastră. De aceea e bine să ne întrebăm: „Mănânc pentru că îmi e foame? Îmi e poftă să mănânc ceva specific?” (Setea, foamea, sau dorința de a mânca ceva specific, sunt legi puse de Dumnezeu în noi pentru a ne menține un trup sănătos.) De multe ori mă trezesc și eu că mănânc, nu pentru că îmi este foame, ci din cauză că sunt preocupată de o anumită problemă. Știindu-mi slăbiciunea, caut să mă feresc de a cădea în această ispită. Nu numai că mâncarea nu va avea un efect pozitive și de durată asupra emoțiilor negative, dar va aduce cu ea și alte probleme cum ar fi: obezitatea și chiar unele boli fizice. Acestea vor agrava și mai mult starea noastră sufletească.
Singurul care poate să astâmpere setea sufletului nostru, să dea alinare durerilor noastre și să ne dea pacea după care așa de mult tânjim, este Domnul Isus. “Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată.” ( Ioan 6:35). Fiecare din noi avem o foame și o sete pe care nu o poate satisface nimeni și nimic, decât Dumnezeu. A lua un os din gura unui câine flămând, nu este înțelept. Dar dacă îi dai o bucată de carne, câinele va lasă singur osul din gură. Unii dintre noi ne pierdem timpul cu un os care nu satisface, în loc să venim la Domnul Isus pentru împlinirea nevoilor sufletului nostru. “Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!” ( Matei 5: 6); „Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul” ( Psalmul 34:8). Domnul Isus spunea la un moment dat, că a face voia Tatălui, fusese mâncare pentru El. Atunci când ne săturăm setea sufletului și ne aruncăm toate poverile asupra Domnului Isus, suntem liberi să ne bucurăm de mâncarea pe care Domnul ne-a dat-o. Dar trebuie să o luăm cu muțumire și cumpătare.

O cultură a mâncării excesive, învățată și încurajată din pruncie.
Fratele Pastor Daniel Brânzei a scris pe blogul dânsului un mare adevăr: “În multe din casele noastre nu te mai poți ruga după masă: ,,Doamne, îți mulțumesc!“, ci trebuie să spui: ,,Doamne iartă-mă!“”. De mică am fost învățată că a lăsa mâncare în farfurie era inacceptabil. Aceasta nu a fost o problemă în vremea copilărie mele, pentru că eram foarte săraci, iar mâncare era puțină. Dar în momentul în care mâncarea a devenit abundentă și porțiile tot mai mari, aceasta a devenit o problemă.

Acum, mai ales aici în America, nu numai că avem mâncare din abundență, dar avem și multe oportunități ca să pregătim mese bogate și să stăm la masă cu familia și cu prietenii. Dacă mergi în vizită la cineva și mănânci doar un pic, nu-i așa că riști să jignești gazda? Cu bune intenții, fiecare pregătim mâncare, cât mai bună și cât mai multă, atunci când avem musafiri. Deasemenea, nu uităm nici de prăjitură și nici de băuturi răcoritoare. Biblia ne îndeamnă să ne încurajăm unii pe alții la fapte bune. Deci atunci când stăm la masă împreună, printre faptele bune s-ar număra: să nu încurajăm îmbuibarea, să nu ne supărăm dacă invitații nu vor a doua porție, sau dacă refuză desertul. Recent am avut o familie la masă. Spre surprinderea mea, deși era masa încărcată cu mâncare bună și variată, ei au ales să mănânce foarte puțin. Am admirat stăpânirea lor de sine. Pur și simplu au spus că nu le era prea foame. Nu m-am supărat. Am apreciat sinceritatea lor și nu am insistat să mănânce. În schimb, am avut o părtășie frumoasă. M-am gândit atunci, oare cum ar fi dacă atunci când stăm împreună la masă, îndemnurile ar fi ceva de genul acesta: “Ai grijă să nu mănânci prea mult! Nu cred că ar trebui să mănânci prăjitură pentru că ai diabet!” Ce frumos ar fi dacă, la fel ca invitații noștri la masă, nu am cădea în capcana îmbuibării, doar pentru că e la modă în cultura noastră să nu refuzăm când ni se pune mâncare în față. Un cunoscut, ne-a spus arătând spre abdomenul lui protuberant: “Aici am adunat toate păcatele”. Am fost nedumerită și nu am înțeles ce vroia să spună. Văzând dânsul că nu înțeleg, a spus: “Când copiii nu și-au terminat mâncare, am spus : “E păcat să aruncăm mâncarea” și am mâncat tot ce au lăsat copiii în farfurie.” M-am tot gândit la ce a spus. Oare câți părinți “curăță” farfuriile copiilor? Și eu am probleme să arunc mâncarea la gunoi, pentru că așa am fost crescută. Mă mai trezesc si eu câteodată “curățând” farfuriile copiilor. Personal, ca să lupt cu problema aceasta, mi-am luat câteva găini ca să “curețe” ele farfuriile noastre de mâncarea rămasă.

Impulsurile trupului nostru nu trebuie să dictează acțiunile noastre. Noi trăim călăuziți de Duhul Sfânt. “Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, cari nu trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, legea Duhului de viață în Hristos Isus, m-a izbăvit de Legea păcatului și a morții. Căci, lucru cu neputință Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere, Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimițând, din pricina păcatului, pe însuși Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, cari trăim nu după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământești, umblă după lucrurile firii pământești; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului.” (Romani 8:1-5). Duhul Sfânt, care locuiește în noi, rodește roadele neprihănirii. Una dintre roadele Duhului Sfânt, este controlul de sine sau înfrânarea. Cei care aparținem Domnului Isus, avem puterea să biruim această ispită. Nimic nu poate pune stăpânire pe noi, bineînțeles dacă noi nu îi dam voie. Suntem împuterniciți ca să rezistăm orice ispită. “Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.” (1 Corinteni 10:13).

Noi trebuie să trăim o viață disciplinată. Dacă un atlet nu poate mânca ce vrea şi când vrea, cu cât mai mult noi, cei care ne antrenăm pentru Împărăția Cerurilor, trebuie să ne purtăm aspru cu trupurile noastre ca să-I aducem glorie Domnului. Trăind această viață de disciplină, noi nu ne vom face altceva decât sa ne facem nouă bine. “Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire…” ( 1 Corinteni 9:27). Nu cunosc nici o altă disciplină mai bună ca postul pentru a lupta împotriva îmbuibării. Renunțarea la mâncare, pentru a petrece timp în rugăciune și citirea Scripturii, este cea mai bună metodă pentru a ne umple inimile cu hrană pentru sufletul nostru și pentru a ne forma caracterul. Chiar Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, care a trăit o viață sfântă și fără de păcat aici pe pământ, și-a început lucrarea publică cu un post de 40 de zile. Acest exercițiu spiritual este important pentru apropierea noastră de Dumnezeu, de a ne clarifica prioritățile în viață și de a ne ajuta să trăim o viață de victorie asupra păcatului. Multe cazuri în Biblie ne arată postul în legătură cu pocăința sau aducerea unei cauze speciale înaintea Domnului. Nu este de mirare, că oamenii de știință au descoperit că postul are beneficii pozitive asupra trupului.

Feriți-vă să mâncați sânge.

Atât în Vechiul Testament cât și în Noul Testament ni se spune să nu consumăm sângele animalelor. “Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt și nouă, să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie, adică: să vă feriți de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate, și de curvie, lucruri de cari, dacă vă veți păzi, va fi bine de voi. Fiți sănătoși”. (Fapte 15:22-29). Consumul de sânge este toxic pentru organism și poate cauza boli fizice printre care: hepatita, pleurezia, deshidratarea, scăderea tensiunii arteriale și tulburări nervoase. Porunca aceasta are în vedere atât aspectul sănătății trupești cât și a celui spiritual. Biblia ne spune că viața stă în sânge. Înainte de venirea Domnului Isus, trebuia adusă o jertfă pentru iertarea păcatelor. Jertfele de animale care se aduceau în Vechiul Testament, au fost un îndrumător spre jertfa Domnului Isus. Nici un alt sânge nu poate ierta păcatul nostru, decât sângele Domnului Isus. Domnul Isus a vorbit despre împărtășirea cu trupul și sângele Lui. În Ioan 6:53,54 citim: „Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului, şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă, Cine mănâncă trupul Meu, şi bea sângele Meu, are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi ”. “ Mulţi din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?” Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu El. (Ioan 6: 60,66). Domnul Isus a spus despre El Însuși: „Eu sunt CALEA, ADEVĂRUL și VIAȚA. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” Ioan 14:6. Noi creștinii, ne deosebim de toate celelalte religii prin faptul că avem un Dumnezeu viu. Pe toți ceilalți lideri religioși, care au existat în cursul istorie, îi poți găsi într-un mormânt. Dar Domnul nostru Isus Christos este viu în veci vecilor și noi am înviat la o viață nouă, împreună cu El Sângele Domnului Isus este VIAȚĂ pentru noi. Domnul Isus și numai Domnul Isus poate să ne aducă iertarea de păcat, eliberarea de sub robia păcatului și numai El poate să ne dea o viață din abundență aici pe pământ și VIAȚA VEȘNICĂ odată cu trecerea în eternitate. Atunci când luăm Cina Domnului, noi ne împărtășim cu trupul și sângele Domnului Isus (reprezentat de rodul viței și pâine). Miracolul trecerii de la moarte la viață, din împărăția întunericului în Împărăția Luminii, sa realizat prin jertfa Domnului Isus de la Calvar.
3. Alcoolul
Subiectul consumului de alcool, este de obicei pus sub categoria părerilor îndoielnice. „Primiţi bine pe cel slab în credinţă, şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoielnice.” (Romani 14:1). Printre lucrurile care intră în categoria părerilor îndoielnice, în capitolul 14, se enumeră mâncarea și vinul. Deși la nivel de masă pot exista păreri diferite sau zone gri, totuși la nivel personal nu există nici o îndoială asupra acțiunilor noastre. Dacă crezi că un lucru este rău și îl faci, păcătuiești. De exemplu eu am încredințarea că trebuie să am o zi specială pe săptămână, care să fie pusă deoparte pentru Domnul și în care să nu lucrez ca în celelalte zile ale săptămânii. Într-o Duminică, în loc să merg la Biserică, ca de obicei, am stat acasă ca să învăț pentru un examen. Dar pentru că încredințarea mea era alta decât decizia pe care am făcut-o, mi-am pierdut pacea. Am știut că acest lucru, pentru mine personal, a fost un păcat și mi-am cerut iertare Domnului. Deci noi acționăm din încredințare, sau împotriva încredințări pe care o avem. „Tot ce nu vine din încredinţare, e păcat. ” (Romani 14: 23). Încredințarea vine în urma auzirii Cuvântului și a călăuzirii Duhului Sfânt. Domnul se uită la atitudinea inimilor noastre. El ne cunoaște adâncurile inimii și gândirii noastre. Dacă Îl iubim pe El, vom face toate lucrurile spre slava Lui. “Deci, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 10:31).

Biblia abordează subiectul consumului de alcool în mod deschis, atât prin învățături clare cât și prin exemple. Cred că este un subiect foarte de actualitate și care merită ca să fie discutat. Biblia vorbește despre vin, atât ca fiind o binecuvântare cât și ca fiind un blestem. Omul decide în mod personal cum se va raporta la alcool, în așa fel încât să trăiască o viață sub călăuzirea Duhului Sfânt, onorându-L astfel pe Dumnezeu.

Printre primele mențiuni ale alcoolului în Biblie, sunt beția lui Noe și a lui Lot. În Geneza Capitolul 9 versetul 21 citim despre Noe: “El a băut vin, s-a îmbătat şi s-a dezbrăcat în cortul său.” Fiul lui cel mai mic și-a bătut joc de el și pentru aceasta a fost blestemat de tatăl său. Zece capitole mai târziu cele două fiice a lui Lot își găsesc singure soluția pentru a avea copii și anume, prin incest. “Astfel, ele l-au îmbătat pe tatăl lor …s-a dus şi s-a culcat cu tatăl ei; el n-a ştiut nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat.” (Geneza 19:33). Consecințele imoralității ce au rezultat, s-au întins de-a lungul veacurilor și au fost dezastruoase. Națiunile care s-au născut din acești doi fii, au devenit dușmani aprigi ai poporului lui Dumnezeu, Israel. Acest lucru a fost posibil prin adormirea conștiinței, cu ajutorul alcoolului. Care ar fi fost istoria lumii dacă fetele lui Lot nu ar fi recurs la alcool și incest ? Deci, pentru că acestea sunt printre primele mențiuni ale alcoolului în Biblie, vreau să adresez și eu subiectul beției.

Beţia este categoric condamnată de Dumnezeu. “Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute, şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjibile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.” (Galateni 5:19-21). Sfântul Vasile cel Mare scrie așa: „Beția este o dușmănie împotriva lui Dumnezeu… Beția e un demon atras de bunăvoie… Beția îndepărtează Duhul Sfânt…Să fugim, dar, de această boală, ca să dobândim şi bunătățile de aici şi pe cele viitoare, cu harul şi cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia slava şi puterea, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, în vecii vecilor. Amin”.

Nu este vorba în acest articol dacă e voie sau nu e voie să bem alcool. Nu e vorba de legalism ci este vorba de libertate. Noi copiii lui Dumnezeu suntem liberi, dar cei consumați de adicția alcoolului sunt robi. Fiind robi ascultării de Hristos, suntem cu adevărat liberi de orice lucru care ar putea să ne distrugă sănătatea și să ne despartă de Dumnezeu. Cei stăpâniți de tot felul de adicții, trăiesc o iluzie a libertății, fiind încarcerați în închisoarea adicției, care le-a devenit idol și stăpân.

Biblia ne spune și motivele pentru care să nu ne îmbătăm, sau să nu consumăm alcool în fața celor slabi în credință. Printre aceste motive sunt:

Beția ia mințile omului. Osea 4:11 spune: „Curvia, vinul şi mustul iau minţile omului.” Fiecare persoană are o anumită toleranță la alcool. Chiar o cantitate mică de alcool diminuează capacitatea de gândire și coordonare. Logica și stăpânirea de sine părăsesc mintea intoxicată. Mulți oameni ar fi putut evita accidentul de mașină, relația extraconjugală, sau nu ar fi comis o anumită crimă, dacă nu ar fi băut înainte. Cea mai mare parte a pușcăriașilor recunosc faptul că ori victima ,ori criminalul, ori amândoi, au folosit alcool, acesta fiind un factor decisiv în comiterea crimei. Mulți nu ar fi azi în pușcărie dacă nu și-ar fi adormit mintea sănătoasă cu alcool. Când s-au trezit la realitatea cruntă, pentru mulți din ei a fost prea târziu. Dar adevărul este că toți cei care sunt stăpâniți de acest viciu, sunt într-o închisoare în care rația zilnică de alcool trebuie consumată, și nebuniile care vin din amețeala alcoolului, trebuie făcute. Persoana care este sub influența alcoolului, nu este în stare să se analizeze singură. De multe ori nici nu își mai aduce aminte ce a făcut, sau ce a spus, când a fost beată. Cel care este sub influența alcoolului, este influențat de acesta. Schimbările produse în corp afectează gândirea, iar acesta nu mai poate lua decizi foarte ilogice. Recent am auzit de un tânăr care după ca a băut două beri, a sărit în apă, dintr-o barcă care mergea cu 50 de mile pe oră, ceea ce ia curmat viața la frageda vârsta de 18 ani. Mâinile, picioarele și defapt întreg corpul, nu mai funcționează normal sub influența alcoolului. Cei mai mulți când beau, își dau drumul la gură pentru că alcoolul ridică stăvilarul judecății sănătoase și lasă să curgă cuvintele la vale. Biblia ne spune că noi vom da socoteală, în fața lui Dumnezeu, de orice cuvânt care ne iese pe gură. „Nici un cuvânt stricat să vă iasă pe gură; ci unul bun pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce îl aud”. Nu numai ce vorbim, dar este important și cum vorbim. Biblia ne spune că “orice strigare” trebuie să piară dintre noi. Dacă ați trecut vreodată pe lângă o cârciumă, știți că numai liniște nu e acolo. Aici am avut eu momentul meu de cercetare personală. Am ajuns la convingerea că trebuie să mă feresc de alcool în mod special din pricina vorbirii mele, schimbate de cea mai mică cantitate de alcool. Știu că am o sensibilitate redusă la alcool. Ceea ce înseamnă că o cantitate foarte mică mă afectează. În general vorbesc mult, dar când beau vin sau altă formă de alcool vorbesc mult și fără control, adică prost. Deci eu nu Îl onorez pe Domnul atunci când beau, așa că mă feresc să mai beau, pentru că știu că au fost situații în care L-am supărat pe Domnul și nu am fost o bună mărturie pentru cei din jur; de aceea nu doresc să mai ajung în astfel de situații.
Băutura alcoolică creează dependență. La dependența de alcool se ajunge treptat. Există o perioadă în care cel care se îndreaptă spre dependență, consumă regulat, dar nu își pierde controlul. În această perioadă se creează toleranță la alcool. Când o persoană devine dependentă, nu mai este liberă, este controlată de alcool și nu se mai poate opri din a bea. O oprire bruscă din a consuma alcool la această fază, se face de obicei sub supraveghere medicală deoarece persoana poate experimenta tulburări la nivel fizic și psihic, care în anumite cazuri s-au dovedit fatale. “Vai de cei ce dis-de-dimineaţă aleargă după băuturi ameţitoare şi şed până noaptea târziu şi se înfierbântă de vin!” (Isaia 5:11). Aceasta este o plagă a societății noastre, care se extinde cu repeziciune înspre tinerii noștri care sunt ținta marilor producători de alcool. Pentru ca ei să-și vândă produsul, au nevoie de tot mai mulți consumatori, de aceea ei plătesc sume uriașe ca să difuzeze reclamele în timpul meciurilor sportive și programelor pentru tineri. România se numără printre primele 5 țări din Europa la consumul de alcool.De fapt este preconizat că la ora actuală aproximativ 2 milioane de români și aproximativ 17 milioane de americani sunt dependenți de alcool. Ce trist și ce înspăimântător. Ce robie cruntă.
Beția este cauza multor boli. Consumul excesiv de alcool este cauza multor boli printre care se numără: anemia, cancerul, bolile cardiovasculare, ciroza, pancreatita, tulburări grave ale sistemului nervos, infertilitatea, afecțiuni gastrointestinale, tulburări imunologice, afecțiuni pulmonare, infertilitate, insomnii doar să numesc câteva. Când bem, enzimele din gură transformă alcoolul în acetaldehidă, care este de fapt un agent cancerigen. Ficatul servește drept centru de detoxificare a organismului, dar alcoolul este toxic pentru celulele hepatice, producând de-a lungul timpului ciroză, ceea ce ridică riscul de cancer la ficat. Alcoolul (berea în mod special) transforma testosteronul in estrogen, ceea ce are repercusiuni negative asupra balanței hormonale, în mod special la bărbați. Mai mult decât a le afecta sănătatea, mulți au murit din cauză că s-au otrăvit cu alcool, sau au condus beți, curmând multe vieți nevinovate.
Beția duce la lene și sărăcie. “Căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc, şi aţipirea te face să porţi zdrenţe.” (Proverbe 23 21). Nu numai la nivel individul, dar chiar economia întregii țări este grav afectată de această problemă. În America se consumă aproximativ $249 miliarde de dolari anual pentru a acoperi daunele rezultate din abuzul băuturii. Dar cel mai mare cost este timpul pierdut, care nu poate fi recuperat. Familia și cei din jur suferă paguba cea mai mare.
Beția și depresia. Alcoolul este folosit de mulți nu pentru a „bucura inima” (Psalmul 104), ci pentru a scăpa de realitate. Dar în loc să aducă rezolvare, consumul de alcool duce la o stare depresivă mai accentuată. Oricare ar fi problemele care aduc depresia sau amorțeala alcoolului, ea oprește persoana din a lucra la rezolvarea problemelor. Omul depresionat și beat, este un mare pericol pentru el însuși dar și pentru cei din jur.
Consumul de alcool în fața unor persoane mai imature nu este recomandat. “Bine este să nu mănânci carne, să nu bei vin şi să te fereşti de orice lucru, care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire. Încredinţarea pe care o ai, păstrează-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se osândeşte singur în ce găseşte bine. ” (Romani 14:21,22). Acest subiect, la fel ca și cel a mâncării, este legat de libertatea (încredințarea) personală trăită în lumina adevărului și a dragostei. “Dragostea nu-i face rău semenului, deci dragostea este împlinirea Legii.” (Romani13:10). De aceea un creștin matur (mai tare în credință), știind că poate face rău altei persoane sau lui însuși, printr-un anumit comportament, nu-și va considera libertatea personală mai presus de dragostea pentru cel de lângă el, sau pentru trupul său, care este Templul Duhului Sfânt. Să presupunem că un creștin matur are libertatea să consume, ocazional, un pahar de vin. Într-o zi, acest creștin stă la masă cu un alt creștin care înainte să se întoarcă la Domnul abuza alcoolul; hai să îl numim pe acesta din urmă un creștin mai slab în credință. Acest creștin mai slab în credință, doar la mirosul de alcool, începe să își aducă aminte de desfrâul de păcate în care era cufundat odinioară. Ce credeți că ar trebui să facă creștinul nostru mai matur în această situație? Mă gândesc că răspunsul corect ar fi să acționeze sub impulsul dragostei și nu al libertății personale. Apreciez Bisericile care, la cererea celor care au fost odată dependenți de alcool, decid ca să folosească suc de struguri în loc de vin. Libertatea fără dragoste și sfințenie nu lucrează faptele neprihănirii.
Cele mai imature persoane în fața cărora poți consuma alcool sunt copiii și tinerii. Obiceiurile învățate în copilărie, ne părăsesc greu și se întipăresc în memoria noastră, foarte profund. Nu observați ce ușor ne copiază copiii noștri? Indulgențele noastre de astăzi pot devenii viciile lor de mâine. Copiii sunt un dar de la Dumnezeu. Copiii nu sunt ai statului, nu sunt ai școlii și nu sunt nici chiar ai bisericii. Noi nu putem transfera responsabilitatea dată de Dumnezeu nouă, nimănui. Noi avem responsabilitatea să îi învățăm pe copii și să-i modelăm, atât prin trăirea noastră cât și prin învățătura pe care le-o dăm. Așa cum Tatăl Ceresc ne pune în față binele și răul, așa trebuie și noi ca să spunem copiilor ce este bine, dar și ce este rău. Fi înțelept, căci mintea lor fragedă combinată cu presiunile din exterior care se exercită asupra lor, pot să aducă mult necaz peste ei.

În multe țări din Europa, copiii, chiar de la vârste mici, sunt lăsați sau chiar îndemnați, să bea un pic de alcool. Unii susțin că acest lucru le astâmpără curiozitatea și chiar îi păzesc pe copii de a consuma alcool, în cantități excesive, când vor fi mari. Poate acesta e adevărat în dreptul unora, dar statisticile ne spune chiar contrariul.

În urmă cu un an am fost în vacanță în Paris. Fiind doar noi și copiii la masă, la un restaurant în Paris, băiatul nostru, atunci în vârstă de 18 ani, ne-a șocat cu întrebarea: „Pot să beau și eu un pahar de vin, că aici este voie pentru copii să consume alcool?”. Vă spun sincer că nu am fost pregătită pentru această întrebare, care m-a șocat de-a dreptul. Dorea copilul meu să consume alcool? Oare a mai băut? Ce știe el despre alcool? Bineînțeles că după ce mi-am regăsit vocea, răspunsul meu a fost categoric: nu; iar el nu a insistat. Mi-am dat seama de un lucru: eu nu am discutat serios cu băiatul meu despre subiectul consumului de alcool. Când am început să vorbesc cu băiatul meu despre consumul de alcool, cu o anumită ușurare, vreau să vă spun că știa mai bine decât mine și statisticile și riscurile și nu era decât curios. El a învățat despre multe plăgi a societății moderne, cum ar fi beția, fumatul, bolile venerice, lenea, lipsa de respect și multe altele, de la Civil Air Patrol, un program guvernamental în care el este implicat de câțiva ani. A fost totuși un semnal de alarmă pentru mine! Cât de ușor vrea un copil să-și satisfacă curiozitatea!

Procesul de creștere și dezvoltare a creierului uman, nu este finalizat decât în jurul vârstei de 21 de ani. Îmi place să spun că până la această vârstă un tânăr nu ia decizii cu o minte întreagă. Ce este trist este faptul că mulți adolescenți și tineri se apucă de băut, pe când creierul lor este în dezvoltare. Pentru aceștia, efectele negative sunt mult mai profunde și ireversibile. Orice oprește creșterea normală a creierului, înainte de această vârstă, are efect permanent. Dacă celulele creierului nu s-au putut dezvolta normal din cauza abuzului de alcool în timpul adolescenței, chiar dacă acești copii se lasă de băut mai târziu, nu pot anula daunele produse. Oare câți dintre acești copii, care consumă alcool, știu acest lucru ?

David Rosenbloom, profesor la Universitatea din Boston și expert în probleme de adicție, a spus: „cu cât o persoană începe mai devreme în viață să bea alcool, cu atât are mai mare șansa de a deveni dependent de alcool. Un copil care începe să bea la vârsta de 13 sau 14 ani, are o probabilitate de 9 ori mai mare să devină dependent de alcool, decât o persoană care nu începe să consume până la vârsta de 21 de ani. Acest risc pare a fi produs de faptul că alcoolul consumat distruge sau întârzie dezvoltarea porțiunii creierului legate de controlul impulsurilor. Această parte a creierului, este ultima care se maturizează.” http://www.slate.com/articles/life/drink/2012/03/win.

Ceea ce unii numesc legalism, este de fapt bisturiul, sau Sabia cu două tăișuri care scoate putrefacția păcatului afară din corp. Este mâna care ia oaia de pe marginea prăpastie, sau din groapă și o duce la ape de odihnă. Legea de viață, legea dragostei pe care a aprins-o în inima noastră Domnul Isus, ne învață să o rupem cu păcatul și cu orice lucru care pare rău. Dar nu numai că ne învață, Domnul Isus ne și dă putere să biruim orice ispită. „Nu v-a ajuns nici o ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.” (1 Corinteni 10:13). Duhul Sfânt pe care Domnul L-a pus în noi ne va călăuzi și ne va ajuta să învingem orice rău. “Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.” (Romani 8:26).

Haideți să nu lăsăm acest subiect să ne divizeze, ci să ne cercetăm singuri și să căutăm unitatea prin legătura Duhului. Avem nevoie de călăuzirea Duhului Sfânt ca să primim discernământ. La acest subiect părerile sunt împărțite deoarece fiecare trebuie să aibă convingerea lui personală. Uitați-vă la bunul Samaritean, pe care Domnul Isus ni-l dă ca exemplu. Acesta a turnat ulei și vin peste rănile celui căzut, probabil prevenind vreo infecție datorită efectului antiseptic al alcoolului.Ce ar spune bunul Samaritean dacă l-ai întreba, ce a însemnat pentru el vinul? Eu mă gândesc că simplu faptă că îl purta cu el, înseamnă că îl considera un lucru important și de folos. Vinul în Biblie e descris și ca binecuvântare. Vinul este descris și ca antiseptic, băutură recomandată pentru cei în durere sau tristețe, o băutură care să aducă bucurie și să fie luată cu mulțumire. Biblia a fost scrisă într-o vreme în care procentajul de alcool și cantitatea disponibilă erau limitate, comparativ cu zilele noastre. Domnul Isus a transforma apa în vin la o nuntă, pentru că pur și simplu sa terminat vinul. Este o imposibilitate în zilele noastre să se termine alcoolul, nu-i așa? Pentru majoritatea populație, vinul nu este o producție din grădina proprie, nu este folosit ca medicament și nu este una dintre puținele alternative apei. Mulți și-au scăpat viața consumând băuturi fermentate în care bacteriile vătămătoare nu au rezistat. Astăzi pentru depresii, boli de stomac și infecții avem medicamente precise. Totul se reduce la motivație. De ce facem ceea ce facem? Duce la bine? Îl onorăm pe Dumnezeu?

Vinul, sau rodul viței, este folosit la Cina Domnului ca simbol al sângelui Domnului Isus. Domnul Isus vrea ca noi să ne amintim, de fiecare dată când luăm paharul cinei, despre moartea și suferințele Lui. În Proverbe 23:31, ni se spune să nu stăm să medităm (să ne uităm) la vinul cel roșu din pahar. La cina Domnului ni se spune să stăm și să medităm la moartea Domnului. Când luăm paharul, ne aducem aminte de sângele care i-a brăzdat fruntea străpunsă de coroana cu spini, de sângele curs din fiecare rană produsă de biciul împletit cu oase și cuie, de sângele curs din mâinile și picioarele pironite de cuie și de sângele amestecat cu apă, curs din coasta Lui. Ce ar putea să ne satisfacă setea sufletului, să ne vindece rănile, să ne dea eliberarea și pacea, decât sângele Mântuitorului? Unde e inima ta, acolo e și comoara ta. Dacă inima ta aparține Mântuitorului, El este comoara ta pentru care ești nu numai gata să renunți la orice, dar ești gata chiar să și mori. Domnul Isus vrea să mori împreună cu El și să învii împreună cu El la o viață nouă, transformată. El vrea să îți dea o identitate nouă Orice nume pe care l-ai avut înainte de a-L iubi pe El, inclusiv “bețiv”, poți să Îl lași la cruce și să te îmbraci cu neprihănirea dată de Hristos. Te-ai trezit din somnul păcatului, ești treaz și trăiești frumos ca în timpul zilei. Ești iubit, prețuit și ai valoare și aceasta nu o spun eu, ci o spune Dumnezeu.

Nu este dragoste mai mare decât să își dea cineva viața pentru aproapele lui. Domnul Isus nu a fost doar om, El este Dumnezeu. Cu cât meditez mai mult la moarte Lui pentru mine, cu atât mă minunez mai mult și primesc putere, ca prin ascultarea mea de El, să-I spun: „Mulțumesc că ai murit și pentru mine. Nu a fost în zadar jertfa Ta pentru mine. Sunt și eu rodul suferințelor Tale. Trăiesc, dar nu mai trăiesc eu ci Tu trăiești în mine.”

Efeseni 5:18 ne spune să nu ne îmbătăm de vin, ci dimpotrivă să fim plini de Duhul Sfânt. Umplerea cu Duhul Sfânt îți va aduce bucuria Domnului, care v-a fi tăria ta. Poate azi vei lua decizia să nu pornești niciodată pe acest drum și să croiești o cărare dreapta și vrednică de urmat, generațiilor care urmează după tine. Poate spui că pentru tine e prea târziu, pentru că alcoolul îți stăpânește viața. Nu e prea târziu! Domnul poate și vrea să te scape. Schimbare începe atunci când Îi faci pe Domnul Isus, Stăpânul vieții tale și Îi dai lui controlul deplin asupra ta. Nu știu ce va însemna aceasta pentru tine; poate v-a fi o luptă până la sânge împotriva acestui idol, dar ai promisiunea biruinței, așa că îndrăznește. Ești gata astăzi să întinzi o mână de ajutor celui căruia se zbate în această problemă? Sau ești gata să spui cuiva că ai această problemă ? La Dumnezeu totul este cu putință. El poate și vrea să te elibereze.