President Trump addressed attendees of The Young Black Leaders Summit

Friday, Oct. 4, 2019

After President Trump spoke to the Young Black Leadership Summit at the White House, a young woman asked to pray for the president. This young woman was Mahalet, an Ethiopian immigrant adopted by a Christian family in Indiana. Her short message before she prays was empowering, sincere and challenging. She brings attention to the spiritual warfare in America and to the fact that Satan hates humanity, and wants to destroy our country and anything pure, godly and good. She doesn’t worship any human being but worships God asking for His protection. She is aware of the Spiritual battle that is given, and that battle is not between different political parties, but the battle is between Satan and the children of God.

Mahalet’s words:

“I’m not really good with prayers or anything like that but I just want to say thank you, Mr. President,” she said, „and I know we have a political warfare right now, but I strongly believe that it is a spiritual one as well. Continuă lectura „President Trump addressed attendees of The Young Black Leaders Summit”

Nu sunt împotriva nimănui. Nu urăsc pe nimeni. Sunt pentru Dumnezeu!

Nu urăsc pe cei care sunt împotriva gândirii mele, fundamentată în Biblie. De fapt dacă un om m-ar mi-ar face rău pentru credința în Hristos, chiar de m-ar omorî, mă rog Domnului să am putere să mă rog pentru acea persoană chiar în clipele acelea.

Lupta noastră nu este împotriva cărnii și sângelui, adică nu luptăm împotriva oamenilor. „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești.” (Efeseni 6:12).

Creștinii iubesc pe cei care le declară război ! (?) Dușmanii noștri de fapt sunt în vrăjmășie cu Dumnezeu. Și ei au nevoie de mântuire, iar noi suntem în fața lor ca să le arătăm dragostea lui Dumnezeu. “Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc,” (Matei 5:44).

Creștinii se împotrivesc păcatului și diavolului. „Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului.” (Evrei 12:4). “Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.” (Iacob 4:7) Diavolul este dușmanul nostru declarant. El ne urăște, ne pândește să ne facă rău. E mincinos și dorește să ducă cât mai mulți oameni în iad cu el. O tactică șireată a celui rău este să ne învrăjbească unii împotriva altora, să ne certăm să luptăm noi între noi, să uităm de fapt cine este cu adevărat dușmanul nostru.

De la căderea omului în păcat, omul a început să se întoarcă împotriva omului.

“Însă Cain a zis fratelui său Abel: „Haidem să ieşim la câmp.” Dar, pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel şi l-a omorât.” (Geneza 4:8).

Domnul Isus a venit ca să împace pe om cu Dumnezeu și să vindece relațiile dintre oameni. Dacă Îi iubești și Îl urmezi pe Domnul Isus vei asculta poruncile Lui. Dacă nu asculți poruncile Lui nu Îl iubești.

Printre poruncile Domnului Isus citim:

Iubiţi pe vrăjmaşii voştri
Binecuvântați pe cei ce vă blestemă
Faceţi bine celor ce vă urăsc
Rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc
Iertați pe cei ce v-au greșit (Matei 18)
Să nu spunem fratelui nostru “prostule” sau “nebunule” și să nu ne mâniem. Unii au găsit sinonime mai colorate ale acestor cuvinte și le folosesc la discreție. A spune Adevărului pe nume în dragoste și a calomnia sunt lucruri total diferite. Să nu uităm că Domnul ne cunoaște inima și gândurile. (Matei 5:22).
“Aceasta este porunca Mea: Să vă iubiţi unii pe alţii cum v-am iubit Eu.” (Ioan 15:12).
Să văd un creștin dând cu noroi într-un necreștin îmi este greu de suportat. Dar mai greu e să văd un creștin întorcându-se împotriva altui creștin.

Există situați când un creștin trebuie mustrat, și Domnul Isus ne dă clar instrucțiuni în această direcție în Matei 18. Dacă acest creștin pe care încercăm să-l aducem din nou la calea dreaptă s-ar răzvrătii și nu ar asculta de Cuvântul lui Dumnezeu, el ar devenii pentru creștin “ca un păgân şi ca un vameş” (Matei 18:17). Adică ar deveni ca un necreștin pe care îl vom iubi și căruia îi vom face bine, chiar dacă îi spunem clar că este pe calea greșită.

Nu doar că ne pierdem timpul, energia și mărturia în fața lumii întorcându-ne unii împotriva altora dar mergem împotriva învățăturii lui Hristos.

Dacă ne-am concentra timpul, energia, resursele și faptele noastre spre iubirea de Dumnezeu și iubirea de oameni am schimba fața planetei, am schimba atmosfera din jurul nostru.

MB
16 noiembrie 2019

DE  ZIUA  MULȚUMIRII: Știu un pic ce înseamnă lipsa, știu un pic ce înseamnă belșugul și știu ce înseamnă să fii mulțumit

DE  ZIUA  MULȚUMIRII:

Știu un pic ce înseamnă lipsa, știu un pic ce înseamnă belșugul și știu ce înseamnă să fii mulțumit

          În pragul Zilei Mulțumirii, m-am gândit să scriu și eu un pic din istoria mulțumirii, dar și a nemulțumirii mele personale. Aici în America, de obicei copiilor li se citesc istorioare din greutățile pe care pelegrinii le-au înfruntat în primii ani. Scopul acestor istorisiri, este ca să provoace în noi sentimente de mulțumire și să împrospăteze dorința noastră de a ne încrede în Dumnezeu. Acesta este și scopul istorisirii ce urmează. Pentru că în zilele noastre banii, sau lipsa lor aduc multă nemulțumire și certuri în familii, ducând până la divorț, istorisirea aceasta este povestea banilor sau lipsei lor în viața mea. Știu că fiecare dintre dumneavoastră aveți istoria mulțumirilor și nemulțumirilor personale și îmi doresc tare mult ca fiecare, în jurul mesei, să povestească copiilor și nepoților biruințele și înfrângerile personale la acest capitol, ca să fie de învățătură generației tinere.

O văduvă pensionată de boală, care nu avuse niciodată copii, la 55 de ani a avut îndrăzneala să mă ia ca bebeluș și să mă crească, adoptându-mă cu drepturi depline, la 14 ani. Dânsa era soră cu tata, după mamă. Zic îndrăzneală pentru că eram o fetiță bolnăvicioasă, iar dânsa era și ea bolnavă și săracă. În casa noastră sărăcia era la ea acasă, dar eu nu știam. Nu aveam apă în curte. De când am putut și eu să car o găletușă cu apă, aduceam apă de la colțul străzii. Fusese o distanță de cinci case și o stradă de trecut, dar, din când în când, mă opream pe drum să mă odihnesc. Aveam și multe pericole de înfruntat pe drum. Cel mai înspăimântător era cocoșul pintenat de la ultima casă, chiar în fața fântânii. Cred că simțea că îmi era frică de el, că vedeam că la alți oameni nu sărea ca la mine. Dar mai supărător decât cocoșul erau copiii răutăcioși de pe stradă. Erau câțiva băieți care, ba îmi răsturnau găleata, ba scuipau în apă. M-am învățat să nu-i spun lui mami de necazurile mele cu copiii de pe stradă, că m-am plâns o dată și mami a mers și a spus părinților. Copiii tare s-au supărat și m-au amenințat că îmi vor sparge geamurile la casă, ceea ce au și făcut. Nu aveam rolete la ferestre. Nu am mai vrut să trec prin așa groază și să o văd pe mami așa de supărată. Așa că, dacă mă întreba mami de ce mi-a luat așa de mult să aduc apă, plecam capul în jos și eram mulțumită când zicea: „Iar ai stat să te joci cu copiii pe stradă!” Nu i-am spus nici când am venit acasă cu clavicula ruptă, că m-a împins un copil, ci i-am spus doar că am căzut. Dar mai trist ca amândouă situațiile menționate, era când veneam la fântână și nu era apă, ba din cauză că era înghețată fântâna, ba din motive, încă necunoscute mie. Dar nu am murit nici de sete și nici de foame. Nu mă puteam sătura de supa de cartofi, cu zeamă multă, deși acesta fusese meniul nostru zilnic. Carne nu prea aveam, de aceea micul nostru congelator nici nu trebuia să fie pus în funcțiune. Continuă lectura „DE  ZIUA  MULȚUMIRII: Știu un pic ce înseamnă lipsa, știu un pic ce înseamnă belșugul și știu ce înseamnă să fii mulțumit”

Cum se moare subit? / Cosan Claiciu, medic cardiolog la Spitalul Clinic Județean din Arad

La doar vârsat de 44 de ani Cosan Claiciu, medic cardiolog la Spitalul Clinic Județean din Arad a trecut în veșnicie, chiar în timpul orelor de lucru. La ora 7 a intrat în tură și la 8:30 s-a stins din viață brusc, în urma unui stop-cardiorespirator. Mă uit la poza ei frumoasă, la tinerețea și farmecul zâmbetului ei….Citesc comentariile deosebit de frumoase a cunoscuților și mă întristez….

În USA, în medie de peste 2150 de americani mor de boli de inimă în fiecare zi, cu o moarte la fiecare 40 de secunde. Doamna Cosan a experimentat moartea cardiacă subită. Brusc,pe neașteptate,inima  se oprește, nu mai respiri și îți pierzi conștiința. Interesant este faptul că acesta se întâmplă frecvent la adulții între 35 și 45 de ani, și afectează bărbații mai des decât femeile.

În unele cazuri persoanele pot fi readuse la viață cu CPR și defibrilație. Dar cei mai mulți care experimentează acest fenomen nu mai pot fi aduși la viață. Depinde ce statistici citiți, dar în general am văzut că studiile arată că mortalitatea este între 80-90%. Iar cei ce supraviețuiesc, de multe ori nu rămân fără urmări, și asta depinde de timpul cât corpul a fost depravat de oxigen. Minuni s-au întâmplat. Au revenit la viață și oameni care au stat ore la morgă. Dumnezeu care a adus la viață pe Lazăr după ce a stat în mormânt 3 zile, poate aduce la viață pe oricine.

M-a adus la viață și pe mine. Continuă lectura „Cum se moare subit? / Cosan Claiciu, medic cardiolog la Spitalul Clinic Județean din Arad”

Nu port cercei, și ce dacă?

Cei care mă cunosc, știu că încerc să stau cât mai în față la orice întâlnire mă găsesc; și aceasta nu pentru că umblu după locurile de cinste, ci pentru că sunt foarte ușor distrasă. Mă bucur că nu se știa despre ADHD când eram copil, că cine știe pe câte medicamente aș fi fost pusă. Tratamentul meu a fost câte o nuia la școală, două, trei nuiele acasă, și astfel a fost rezolvată problema mea cu atenția, fără efectele secundare ale medicamentelor.

Recent am participat la o conferință a păstorilor (cei mai mulți americani) din zonă, la care au fost invitate și soțiile lor. Am zăbovit un pic mai mult la masa oferită înainte de conferință și ca urmare, am ajuns în sală prea târziu pentru a sta pe rândurile din față. Curând după ce m-am așezat pe bancă, m-am trezit că în loc să fiu atentă la vorbitor, nu puteam să-mi dezlipesc ochii de la cei trei cercei din urechea sorei care stătea în fața mea. Avea trei cercei diferiți în fiecare ureche. Cum nu am o problemă cu bijuteriile, adică nu cred că ar fi un păcat să porți un inel, un cercel, un lănțișor, dacă ai încredințarea din partea Domnului că nu e păcat, am crezut că voi scăpa ușor de acești cercei întortocheați, sculptați și strălucitori. Nici vorbă; nu am scăpat așa de ușor pe cum am crezut. Cum sora aceasta stătea în fața mea, un pic în partea dreaptă, trebuia să trec cu privirea pe lângă urechea dânsei ca să mă uit în față. Chiar soțul dânsei vorbea în față, așa că am încercat să uit de cercei. Dar în mintea mea întrebările se luaseră la întrecere. De ce nu ajunge un cercel pe ureche? Oare poate să doarmă cu ei în ureche? Dacă îi dă jos seara, oare cât timp îi ia ca să îi dea jos? Oare dimineața cât timp îi ia să-i pună înapoi? Dar cel încolăcit din mijloc, cum stă așa agățat? Are o gaură separată? Oare o doare? Sunt grei? Se pot infecta găurile din ureche? Dar partea de sus a urechii nu doare mai tare când e găurită? De ce eu nu port cercei? Oare mai are cineva întrebările pe care le am eu? Oare care mi-ar fi reacția mea dacă aș vedea cercei în nas sau în alte părți ale corpului, la soția aceasta de pastor? Sunt întrebările mele ciudate? Cu toate aceste întrebări în minte, și cu multe altele, am decis să aștern aceste cuvinte pe hârtie, astfel ajutându-mă pe mine să-mi clarific această dilemă și sperând că și altcuiva îi vor fi de folos .

Cu mulți ani înainte, pe când eram în mare dilemă cu privire la cercei sau alte bijuterii în general, m-am uitat în Cuvântul Domnului să-mi găsesc răspunsul. Am cerut Domnului călăuzirea Duhului Sfânt, ca să ajung la o încredințare personală. Îmi amintesc, din cercetările mele, de câteva texte biblice în care cerceii sau bijuteriile sunt menționate.

Continuă lectura „Nu port cercei, și ce dacă?”

Nu port cercei și ce dacă?

Cei care mă cunosc, știu că încerc să stau cât mai în față la orice întâlnire mă găsesc; și aceasta nu pentru că umblu după locurile de cinste, ci pentru că sunt foarte ușor distrasă. Mă bucur că nu se știa despre ADHD când eram copil, că cine știe pe câte medicamente aș fi fost pusă. Tratamentul meu a fost câte o nuia la școală, două, trei nuiele acasă, și astfel a fost rezolvată problema mea cu atenția, fără efectele secundare ale medicamentelor.

Recent am participat la o conferință a păstorilor (cei mai mulți americani) din zonă, la care au fost invitate și soțiile lor. Am zăbovit un pic mai mult la masa oferită înainte de conferință și ca urmare, am ajuns în sală prea târziu pentru a sta pe rândurile din față. Curând după ce m-am așezat pe bancă, m-am trezit că în loc să fiu atentă la vorbitor, nu puteam să-mi dezlipesc ochii de la cei trei cercei din urechea sorei care stătea în fața mea. Avea trei cercei diferiți în fiecare ureche. Cum nu am o problemă cu bijuteriile, adică nu cred că ar fi un păcat să porți un inel, un cercel, un lănțișor, dacă ai încredințarea din partea Domnului că nu e păcat, am crezut că voi scăpa ușor de acești cercei întortocheați, sculptați și strălucitori. Nici vorbă; nu am scăpat așa de ușor pe cum am crezut. Cum sora aceasta stătea în fața mea, un pic în partea dreaptă, trebuia să trec cu privirea pe lângă urechea dânsei ca să mă uit în față. Chiar soțul dânsei vorbea în față, așa că am încercat să uit de cercei. Dar în mintea mea întrebările se luaseră la întrecere. De ce nu ajunge un cercel pe ureche? Oare poate să doarmă cu ei în ureche? Dacă îi dă jos seara, oare cât timp îi ia ca să îi dea jos? Oare dimineața cât timp îi ia să-i pună înapoi? Dar cel încolăcit din mijloc, cum stă așa agățat? Are o gaură separată? Oare o doare? Sunt grei? Se pot infecta găurile din ureche? Dar partea de sus a urechii nu doare mai tare când e găurită? De ce eu nu port cercei? Oare mai are cineva întrebările pe care le am eu? Oare care mi-ar fi reacția mea dacă aș vedea cercei în nas sau în alte părți ale corpului, la soția aceasta de pastor? Sunt întrebările mele ciudate? Cu toate aceste întrebări în minte, și cu multe altele, am decis să aștern aceste cuvinte pe hârtie, astfel ajutându-mă pe mine să-mi clarific această dilemă și sperând că și altcuiva îi vor fi de folos .

Cu mulți ani înainte, pe când eram în mare dilemă cu privire la cercei sau alte bijuterii în general, m-am uitat în Cuvântul Domnului să-mi găsesc răspunsul. Am cerut Domnului călăuzirea Duhului Sfânt, ca să ajung la o încredințare personală. Îmi amintesc, din cercetările mele, de câteva texte biblice în care cerceii sau bijuteriile sunt menționate.

 

O PRIVIRE ASUPRA UNOR TEXTE ÎN CARE CERCEII SAU ALTE BIJUTERII SUNT MENȚIONATE ÎN BIBLIE

  1. În Exod 32, vedem cum Aaron cere israeliților să-și scoată cerceii de aur din urechi (nu menționează câți cercei aveau pe ureche), din care mai apoi Aaron a făcut un vițel turnat, pe care l-a numit “dumnezeul” lor. Deși nu este insinuat că ar fi fost un lucru rău faptul că ei au avut cercei în urechi, ceea ce Aaron a făcut cu cerceii, a fost, absolut un lucru rău.

“Aaron le-a răspuns: „Scoateţi cerceii de aur din urechile nevestelor, fiilor şi fiicelor voastre şi aduceţi-i la mine.” Şi toţi şi-au scos cerceii de aur din urechi şi i-au adus lui Aaron. El i-a luat din mâinile lor, a bătut aurul cu dalta şi a făcut un viţel turnat. Şi ei au zis: „Israele, iată dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului!” (Exodul 32:2-4).

  1. În Judecători 8, pe lângă cercei sunt menționate și verigile care se purtau în nas, dar de data aceasta, aceste bijuterii fuseseră purtate de ismaeliți; vrăjmașii poporului Israel.

Continuă lectura „Nu port cercei și ce dacă?”

Pastorul Pitt Popovici, un „patriarh” al credinței și-a sfârșit lupta, și-a sfârşit alergarea, a păzit credinţa.

“M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.  De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” (2 Timotei 4:7-8)

Nu cred că sunt mulți creștini români, născuți din nou, care să nu-l fi considerat pe fratele Pitt Popovici un părinte spiritual. Așa că vă doresc tuturor celor ce l-ați iubit: „Sincere condoleanțe!”. Mă rog pentru toți credincioșii, dar în mod special pentru slujitorii în câmpul Evanghelie, ca să-i urmeze frumosul exemplu de viață și slujire. Fie ca dependența de Dumnezeu, Cunoașterea Scripturii, Apărarea Adevărului, Misiunea și Smerenia, lucruri  pe care le-am văzut în trăirea fratelui Pitt, să ne însoțească pe toți.

 

Comorile lumii acesteia întregi, mă lasă rece.

Și rece va fi și lespedea pe mormântul meu.

Tinerețea, frumusețea, faima, viața…vor trece

Dar veșnic voi trăi în prezența lui Dumnezeu!

 

Laudele și aplauzele celor din jur, nu mă îngâmfă.

Cel ce mă aplaudă azi, ușor mâine mă poate condamna.

Inima mea și-n vale și pe munte, mereu cântă.

Opinia Domnului e la loc de cinste-n viața mea.

 

Mă uit în oglindă și zilnic văd cum mă ofilesc…

Vigoarea tinereții va trece, pe ea nu mă bizuiesc!

Dar grăuntele de muștar, un cer întreg cuprinde.

Eternitatea, pe cât mă sting, pe cât se-aprinde.

 

Când cei din jur mă apreciază, Domnului mulțumesc.

Dar lauda sau aprobarea, doar de la El o doresc.

Să aud: “Bine rob credincios, intră în Împărăția mea!”

Asta-i singura laudă ce o doresc; asta-i cununa mea!

 

Când sunt bolnav, mulțumesc pentru anii de sănătate.

Prin orice încercare, mulțumesc Domnului, pentru toate.

Bogăția, comoara, fericirea, dragostea inimii mele, e Isus

Mirele meu, Mântuitorul meu și Soarele meu făr’ de apus.

MB

 

 

Îmbrățișarea dragostei și a iertării/Amber Guyger/Brandt Jean

Îmbrățișarea dragostei și a iertării

Pe data de 6 Septembrie 2018, Amber Guyger, ofițer de poliție rutieră al Departamentului Poliției din Dallas, Texas a intrat în apartamentul ei ca de obicei, sau cel puțin așa a crezut ea. Când a văzut că în apartament era un bărbat, l-a împușcat fatal. De fapt ea a greșit apartamentul. A urcat cu un etaj mai sus și a intrat în apartamentul lui Botham Jean, un tânăr de 26 de ani, absolvent al Universității Harding, care lucra ca și contabil pentru PricewaterhouseCoopers (PwC). Pentru crima comisă, Guyger a primit o pedeapsă de zece ani de închisoare.

Pe data de 2 Octombrie,  Brandt fratele victimei a avut un mesaj pentru Guyger care a avut un impact asupra victimei, asupra judecătoarei și asupra fiecărui martor al acestui eveniment. Dar nu toți au reacționat la fel. Cum e și normal, lumea fiind împărțită doar în două categorii de oameni, au fost două feluri de reacții.

Nu știu câți dintre dumneavoastră ați avut oportunitatea să iertați pe cineva, care a luat viața unei ființe dragi dumneavoastră. Nu știu câți dintre dumneavoastră ați putut să vă uitați în ochii celui care v-a omorât copilul, mama, tatăl, soțul, soția, fratele, sora și să-i spuneți “te iert, nu-ți vreau răul, de fapt îți vreau binele, te iubesc, vreau să te pocăiești să ai parte de iertarea lui Dumnezeu și de viața veșnică”. Nu știu câți dintre dumneavoastră v-ați uitat în oglindă și v-ați iertat cu adevărat, pentru un accident, o greșeală, o neatenție care a avut un rezultat tragic sau fatal. Continuă lectura „Îmbrățișarea dragostei și a iertării/Amber Guyger/Brandt Jean”

Cum să păstrăm în mijlocul nostru unitatea? De unde apar diviziunile între credincioși ?

Unitatea la care suntem chemați să trăim este fundamentată în Hristos și se produce între oamenii mântuiți, atunci când ei umblă călăuziți de Duhul lui Dumnezeu.  Este important să știm că această unitate, la fel ca mântuirea, credința și dragostea, este primită de la Dumnezeu și noi trebuie să lucrăm la păstrarea ei. Am întrebat în jurul meu pe frații și surorile de credință, următoarea întrebare: „Cum să păstrăm în mijlocul nostru unitatea sau de unde apar diviziunile între credincioși ?” Din răspunsurile primite am tras această concluzie: Unitatea bisericii este tulburată de persoane, care deși sunt pe tabelul Bisericii cu numele, prin faptele lor arată că nu Îl urmează pe Hristos. Aceștia pot să fie creștini care nu nu se lasă călăuziți de Duhul și cad în diferite păcate care aduc tulburare, dintre care cel mai menționat în răspunsuri a fost bârfa. Sau pot fi chiar persoane care nu sunt au mântuirea. Este posibil ca printre membrii unei Biserici creștine să fie persoane necreștine, deși aceștia activează în Biserică? Iată ce spune Domnul Isus despre o categorie de oameni care au lucrat în Numele Lui, și totuși nu vor intra în Împărăția Lui: “Nu oricine-Mi zice: ‘Doamne, Doamne!’ Continuă lectura „Cum să păstrăm în mijlocul nostru unitatea? De unde apar diviziunile între credincioși ?”