Categorie: Meditații
Stăruitor apel la rugăciune pentru prietenul și fratele nostru iubit Pastorul Daniel Brânzei și soția dânsului, sora Daniela.
Să continuăm să ne rugăm Domnului pentru vindecare totală, cu mulțumire și laudă pentru El a făcut și în drepul fratelui Daniel o minune. Domnul să se folosească de dânsul pentru slăvirea numelui Său:Iată cuvintele fratelui Daniel azi 18 ianuarie, 2021
Este luni dimineață, după o altă noapte nesomnoasă. Incomparabil însă, mă simt mult mai bine. Boala asta știe să intre teatral și, sper eu, să plece cu discreție.
Mi-au schimbat și ceea ce mă alimentează cu amestecul oxigen aer cât și debitul propriu zis, verificând astfel calitatea plămânilor afectați de pneumonia virală. Merge spre bine.
Deci, și-a revenit?
Împreună cu toți bolnavii de acest atac masiv și debilitant v-a trebui să ne punem serios această întrebare: “Ne-am revenit? Doar atât?”
În dreptul meu, îl rog pe Dumnezeu să scrie ceva mai mult decât aceasta. Doresc să fiu mai altfel, în sensul de mai mult și mai bun ca altădată. Ajută-mă, Doamne, pentru că împreună cu duminica sfântă de ieri am intrat într-o săptămână … nouă!
Mesaj de la fratele Daniel Brânzei. Haideți să continuăm să ne rugăm pentru dânsul.
Spitalul St. Jude aduna la secția Infecții Respiratorii pacienții de la o serie de alte spitale mai mici din vale. Sunt oamani care n-au fost tratați bine s-au au intrat prea tarziu în tratament. Ieri și azi noapte câțiva au murit.
Eu sunt încă aici.
N-am dormit mult. Am căutat și eu lămuriri. Cred că au fost si sunt rugaciunile credintei.
Acum cateva mii de ani, un bărbat infertil riscand să ajungă un pom tomnatic uscat fără rod, și-a trăit criza lui existențială. Dumnezeu l-a scos atunci afară în noapte și i-a arătat mulțimea stelelor de pe cer: “Așa va fi sămânța ta. Ca nisipul marii care nu se numară va fi sămânța ta!”
Avraam a ajuns acolo “tată l tuturor credincioșilor” și oricine are credința adevărată va merge “în sânul lui Avraam!”
Zilele acestea, mulți oameni s-au sculat să se roage. Dacă ar fi facut-o în numele cultului căruia îi aparține sau a culturii specifice cultului lui, la nivelul gardurilor denominaționale care ne despart, Dumnezeu nu i-ar fi băgat în seamă. Au facut-o însa la nivelul inalt al credinței. A fost o mișcare a credinței fiilor lui Avraam!
Au fost mișcările credinței, faptele credinței. Dumnezeu nu rămâne indiferent la credință. Slava Lui pentru toate mișcările credintei de pe planeta aceasta!
Mulțumesc tuturor și fiecăruia care v-ați rugat pentru mine. Astazi sunt darul vostru de la Dumnezeu pentru credință.
Rugaciuni pentru Daniel Brânzei
Să ne rugăm pentru prietenul și fratele nostru iubit Pastorul Daniel Brânzei și soția dânsului care sunt amândoi internați în spital, datorită virusului Covid 19. Cred că Domnul le poate da vindecare totală. Haideți să stăruim la Domnul împreună pentru vindecarea lor.
El dă putere celui obosit
şi îl întăreşte pe cel fără putere.
şi îl întăreşte pe cel fără putere.
dar cei ce se încred în Domnul îşi vor înnoi puterea,
se vor înălţa prinzând aripi ca vulturii,
vor alerga şi nu vor osteni,
vor umbla şi nu vor obosi.
se vor înălţa prinzând aripi ca vulturii,
vor alerga şi nu vor osteni,
vor umbla şi nu vor obosi.
Isaia 40: 29,31
Mesaj recent de la fratele Florian Guler
„Daniel Branzai, a scapat aseară de „ventilator! ” Se simte mai bine dar nu este înafară de orice pericol.
Mulțumim pentru toate rugăciunile si gesturile voastre de compasiune. și dragoste.
Stirea a venit tot pe un canal de familie. Dar cei patru cand au spart (desfacut ) acoperișul ca sa ajungă cu cel bolnav, inainte Domnului au făcut un gest independent, motivat de urgentă si dragoste.
Continuam sa il avem pe Daniel si ai lui in rugăciunile noastre.
Multumim Harului si dumneavoastră.”
Să continuăm să ne rugăm. Mare putere are rugăciunea celui neprihănit.
UPDATE
Mare bucurie să văd că fratele Daniel a scris pe blog-ul dânsului câteva cuvinte. Slavă Domnului. Să continuăm să ne rugăm.
cântări duhovnicești, inspirate de Duhul Sfânt și Sfânta Scriptură, cântări care Îl au pe Hristos în centru atenție
De Sub Finicul Deborei, Nr. 86
De Sub Finicul Deborei, Ianuarie-Februarie 2021 Nr. 87
Debora 87 Electronic – Broșura PDF Ianuarie-Februarie 2021
”Un cuvânt spus la vremea potrivită este ca nişte mere din aur într-un coşuleţ din argint”,
Proverbe 25:11
Evanghelia după Ioan: Ediție revizuită și adăugită – Beniamin Fărăgău,
Puteți citi această carte minunată aici
Tot mai mult aud întrebarea „Chiar scrie așa în Biblie?” sau „Unde scrie așa ceva în Biblie?” Îmi dau seama ce binecuvântare este să cunoști Scriptura. De mic copil am participat la studiile biblice în biserică care erau o oră întreagă în fiecare duminică și nu mi se părea deloc mult. Duminica dimineața programul începea la ora 9 și se încheia la ora 12 iar seara programul dura 2 ore. Și asta în timpul comunismului, când eram pusă să dau socoteală în fața clasei, unde în frunte cu învățătoarea, mulți își băteau joc de mine că-s pocăită. Eram la biserică în fiecare duminică 5 ore și nu era loc mai prețuit decât să fiu în casa Domnului cu cei care-L iubesc pe El. Am avut ocazia să citesc Biblia de la un capăt la celălalt cu Biserica și să aud explicații detaliate, chiar păreri contradictorii, ceea ce m-a făcut pe mine să mă rog și să cer călăuzirea Duhul Sfânt că să înțeleg. Citirea Cuvântului este de o importanță vitală pentru noi, cei care-L iubim pe Domnul.
Îmi plac studiile biblice ale fratelui Beniamin Fărăgău, de aceea vă recomand să citiți și de ce nu să studiați cu familia, biserica, prietenii și cei dragi cuvântul Domnului.
La calul care lucră se dă mai mult de lucru?
Acum în prag de alegeri, aici în America, mi-am adus aminte de o expresie interesantă pe care am auzit-o, cu mulți ani în urmă: “La calul care lucră, se dă mai mult de lucru”. Această afirmație a fost spusă, cu multă greutate, accentul fiind pus pe verbul a lucra. Această zicală, ca să-i zic așa, a fost adusă ca argument pentru alegerea unui pastor, nou, în biserica din care făceam parte. Eram tânără și cu puțină experiență, așa că am observat luarea acestei decizii, cu mare atenție. Aveam de ales dintre doi pastori. Primul era proaspăt ieșit de pe băncile Seminarului, tânăr și era necăsătorit. Cel de-al doilea, nu doar că era păstorul principal al unei biserici, de câțiva ani buni, dar era și înscris la cursuri pentru doctorat și avea o familie frumoasă. Eram numai ochi și urechi, pentru că părerile erau împărțite, iar noi eram acolo ca să votăm. Și eu trebuia să votez, dar încă nu știam pe cine. Dar când unul dintre frați a lansat această frază: “La calul care lucră, îi dai mai mult de lucru!”, s-a lăsat liniștea între noi. Ne-a explicat fratele acesta, că trebuie să vezi munca unui om ca să îți dai seama că e bun de lucru și să-i dai mai mult de lucru. Votul meu a fost influențat de acest ultim argument; și cred că nu doar al meu. L-am votat pe cel care lucra deja ca pastor, de câțiva ani buni. Acum, când mi-am adus aminte de această expresie, am căutat-o pe internet în lung și-n lat dar nu am aflat-o. Totuși, am pe inima să spun și eu ceva la acest subiect. Rândurile de mai jos sunt doar părerea mea personală și scriu ca și cum mi-aș deschide inima unei persoane dragi și apropiate.
Omul harnic
Munca este o binecuvântare, un dar de la Dumnezeu, este o activitatea care va continua în veșnicie, dar fără spini și pălămidă, fără lacrimi, fără durere și fără ocazionalele biciuri ale celor ce dau pe cei care muncesc. De mică copilă m-am învățat cu munca. Fără mașină de spălat, fără apă potabilă, sau nici măcar fântână, fără canalizare, de multe ori fără curent electric și fără multe alte comodități, munca a fost la loc de cinste în viața mea și a mătuși mele care m-a crescut. Pe lângă treburile casei, am învățat să vând semințe, flori și zarzavaturi, la colțul străzii, să cultiv o grădină, să îngrijesc de animale, să mă lupt cu șoarecii și șobolanii….Ce să zic, am îndrăgit munca și inițiativa privată, de mică, dar am prins și gustul profitului financiar de pe seama muncii. Risc să credeți că mă laud, dar să știți că de câteva ori am căzut la pat bolnavă din cauza extenuării fizice, rezultată din munca intensă pe care am depus-o. Unui astfel de om i se spune aici “workaholic”, adică un om care este obsedat cu munca și a cărui comportament se încadrează la bolile mentale. Nimic de lăudat la o astfel de obsesie. M-am numărat și eu printre astfel de oameni, și mă străduiesc să nu mai cad de pe calea echilibrului și a priorităților corecte, bine stabilită de Domnul în Cuvântul Său. Iubesc munca și vreau să fac totul, de la zero, dacă se poate. Aici în America, ne încălzim iarna cu o sobă de lemne. Soțul meu taie lemnele vara, le punem la uscat, iar iarna le aducem în casă și le punem în sobă. Ne place să tăiem găini, porumbei…și alte animale bune de mâncat. Punem zacuscă, gem, varză la butoi…, avem grădină frumoasă… Am plin congelatorul de fasole lată, din grădină. Îmi aduc aminte când ne-a vizitat o sora care locuia în Europa. La un moment dat, i-am dat telefonul ca să poată să comunice cu familia. Contul dânsei a rămas activat pe telefonul meu și din greșeală, când m-a semnalat telefonul ca am primit mesaj, am citit o scurta conversație. Bineînțeles că am închis imediat contul dânsei, dar am apucat să citesc următoarea descriere, pe care aceasta sora mi-a facut-o: „Aici trăiesc ca la țară. Noi suntem domni în comparație cu ei; țin până și pisicile în casa….” Nu m-a deranjat deloc, descrierea. Prefer simplitatea. Iubesc munca fizică. Pe lângă lucrurile de bază pe care o mamă și o soție le face în gospodărie, am sezoane în care ba fac vaze de flori din ciment, ba mă apuc de făcut haine, și câte și mai câte nu-mi trec prin cap și prin mâini. Am croșetat până și poșete la fetițe. Răspund cererilor de ajutor, cu tot dragul; cereri care sunt dese și nu de puține ori dificile. De exemplu aseară am fost chemați la o persoană care nu se simțea bine. Am ajuns acolo, doar să aflăm că și-a sfârșit alergarea aici pe pământ. În ciuda eforturilor noastre și ale paramedicilor, de o aduce din nou la viață, sora noastră a trecut pragul veșnicie. A trecut bine de miezul nopții până am putut să ne desprindem de familie și să terminăm cu toate procedurile de rigoare, inclusiv să ajutăm cu traducerea la multele întrebări puse de poliții, care au venit să-și facă datoria. După rutina de dimineață, pe la 8:30 mi-am pregătit fetele pentru Metropolitan Youth Symphony- clase de muzică (prin Zoom acum), iar eu m-am dus la colțul unei intersecții mari, de la 930-1130, să flutur o pancartă pentru Vicki Kraft, ca să fie realeasă ca reprezentantă a districtului 17, din Statul Washington. Aceste ore la colțul străzii mi-au prins foarte bine și pot să spun că au trecut ca si cum ar fi fost doar câteva clipe. Încă îmi erau întipărite în minte cele doua trupuri intense pe parchet, trupul neînsuflețit al sorei, și cel al fratelui care o ținea strâns în brațe și care plângea cu lacrimi amare, și-și vărsa durerea înaintea Domnului, ca și cum casa nu ar fi fost plina de oameni. Aveam nevoie să-I spun Domnului, și eu, tristețea mea și să primesc încurajarea Lui. Am cântat Domnului și m-am rugat, într-una, în timp ce fluturam stegulețul Americii, și pancarta cu numele sorei noastre, Vicky Kraft, iar aceasta m-a răcorit. Să nu mai vorbim de faptul că mi-a prins bine mișcarea fizică, căci pentru mișcare fizică nu prea îmi fac timp, deși știu că este necesară. În afară că a fost frig și că mi-au cam înghețat mâine pe pancartă, am fost atât de încurajată de susținerea celor care treceau cu mașinile pe lângă noi. Chiar un polițist, într-o mașină oficială de poliție, ne-a făcut cu mâna, în semn de încurajare. Plină de entuziasm, pe drum spre casă, am sunat câteva prietene ca să vorbim un pic, să ne încurajăm și să ne ținem la curent cu ce se întâmplă în comunitatea noastră. Am fost un pic la cumpărături, am luat pe fetița mare și încă o prietenă și le-am dus la o altă fetiță acasă, ca să meargă împreună la tineret. Uitându-mă la ceas, v-am descris în mare ultimele 16 ore ale vieții mele, care includ vreo 7 ore și jumătate de somn. Plină de entuziasm, am făcut o pauză ca să scriu aceste gânduri, pentru că fetele mici încă nu au terminat cu lecțiile de muzică. Dar cum termină, am de gând să le scot, și pe ele, un pic la aer liber. Mi-am pus eu în cap una și bună, și anume, că tot ce fac, fac pentru slava Domnului și că aceasta Îi aduce Lui bucurie. Nu-mi permit să încadrez la capitolul muncă și scrisul, sau faptul că compun poezii sau cântări, că mai fac traduceri… Soțul meu mă întreabă, deseori, când mă vede că tipăresc,” La ce lucrezi?”. Pentru mine, acestea sunt pur și simplu deliciile vieții mele, căci le fac cu drag, pentru Iubitul inimii mele, Domnului Isus. Totuși, îmi dau seama că din cauza faptului că nu am studiat destul arta scrisului, aceea a gramaticii limbii române, am vocabular sărac, vreau să fac totul repede, repede, și aceea, această activitate este destul de slăbuță, în ciuda elanului meu uriaș și cel al încăpățânării mele de a continua să scriu. Că slujesc la Biserică, ocupându-mă de copii, sau că spăl pe jos, când nu mă vede nimeni, totul vreau să le fac ca pentru Domnul. Munca e muncă și o consider ca pe un act de închinare spre Slava Domnului. De ce v-am spus toate acestea? Vreau să vă conving că iubesc munca, iubesc să fiu ocupată, iar aceasta nu o pun pe seama faptului că sunt extrovertită. O pun pe seama faptului că îmi aduce o mare bucurie să muncesc și cred că acesta este planul lui Dumnezeu pentru copiii Lui, Acela ca ei să fie cei mai harnici.
Continuă lectura „La calul care lucră se dă mai mult de lucru?”
Identitatea creștinului și Muzica
“Vorbiți între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovnicești şi cântați şi aduceți din toată inima laudă Domnului.” (Efeseni 5:19). “Învăţaţi-vă şi sfătuiți-vă unii pe alții cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulțumire în inima voastră.”(Coloseni 3:16b).
Cântarea duhovnicească, izvorâtă dintr-o inimă predată Lui, cu scopul de a-L glorifica pe Dumnezeu, este un dar așa de frumos, un dar primit de la Dumnezeu. Cântarea și muzica, în general comunică, sfătuiește, învață, educă și creează diferite stări sufletești, făcând-o într-un mod foarte eficient. Cu sau fără cuvinte, muzica prin limbajul ei universal, trasmite valori, atitudini șichiar unele stări sufletești pe care oricine poate să le înțeleagă, indiferent de vârstă, de educație sau de cultură. “Cântarea este un mijloc, ca și vorbirea, ca și scrisul… este un mijloc de înălțare a Cuvântului lui Dumnezeu și unul frumos și plăcut.” (Niculiță Moldoveanu). Văd cântarea, ca și cum ar fi un crâmpei din lumina divină, care ne inundă viața cu un pic din bucuria cerească. Atât aici pe pământ, cât și în eternitate, cântărea va fi nelipsită. Creștinul este Templul Duhului Sfânt, iar cântarea duhovnicească este un element esențial identității lui, indiferent de situațiile prin care trece în viață. „Tu ești un adăpost pentru mine! Tu mă vei păzi de necaz,înconjurându-mă cu cântări de izbăvire!” (Psalmi 32:7).
Atunci când copiii lui Dumnezeu se sfinţesc, unindu-se într-un glas ca să mărească şi să laude pe Domnul, slava Domnului și plinătatea Duhului, vor umple Templul Duhului Sfânt. “În clipa când au ieşit preoţii din Locul Sfânt – căci toţi preoţii de faţă se sfinţiseră fără să mai ţină şirul cetelor şi toţi leviţii care erau cântăreţi: Asaf, Heman, Iedutun, fiii şi fraţii lor, îmbrăcaţi în in subţire, stăteau, la răsăritul altarului, cu chimvale, alăute şi harpe şi aveau cu ei o sută douăzeci de preoţi care sunau din trâmbiţe – şi când cei ce sunau din trâmbiţe şi cei ce cântau, unindu-se într-un glas ca să mărească şi să laude pe Domnul, au sunat din trâmbiţe, chimvale şi celelalte instrumente şi au mărit pe Domnul prin aceste cuvinte: „Căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci!”, în clipa aceea, casa, şi anume Casa Domnului, s-a umplut cu un nor. Preoţii n-au putut să mai stea acolo ca să facă slujba din pricina norului, căci slava Domnului umpluse Casa lui Dumnezeu. (2 Cronici 5:11-14). Continuă lectura „Identitatea creștinului și Muzica”
Iacov 5:1-8
TEXT:
“Ascultaţi acum voi, bogaţilor! Plângeţi şi tânguiţi-vă din pricina nenorocirilor care au să vină peste voi. Bogăţiile voastre au putrezit şi hainele voastre sunt roase de molii. Aurul şi argintul vostru au ruginit; şi rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănânce carnea! V-aţi strâns comori în zilele din urmă! Iată că plata lucrătorilor care v-au secerat câmpiile şi pe care le-aţi oprit-o prin înşelăciune strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oştirilor. Aţi trăit pe pământ în plăceri şi în desfătări. V-aţi săturat inimile chiar într-o zi de măcel. 6 Aţi osândit, aţi omorât pe cel neprihănit care nu vi se împotrivea! 7 Fiţi dar îndelung răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului. Iată că plugarul aşteaptă roada scumpă a pământului, şi o aşteaptă cu răbdare până primeşte ploaie timpurie şi târzie. Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape.” (Iacov 5:1-8)
Iubiți-i, iubiți-i, iubiți-i și câștigați copiii pentru Dumnezeu!
Vă recomand să ascultați mesajul: “În ce limbă să creștem copiii din diaspora?”, prezentat de fratele pastor Daniel Brânzei. După ce am vizionat youtube video, mi-am făcut și eu o revizie personală, deschizându-mi inima, și împărtășind gândurile mele și experiența personală.
Sau dacă doriți să ascultați ce consider eu a fi esența acestui mesaj, aici este o versiune de 3 minute.
- Experiența personală: Scuze
Deși nu am scuze pentru faptul că băiatul meu, Cristi, nu vorbește cursiv limba română, iată totuși cu ce încerc să mă scuz. Am venit în America, atunci când băiețelul nostru avea doar un an și jumătate. Deci, până la un an și jumătate am vorbit cu el doar în limba romană. Nu ne-am făcut mari probleme când am observat că băiatul, la un an și jumătate, încă nu vorbea, căci ziceam: „e încă prea mic”. Dar când a ajuns pe la vârsta de 3 ani, am început să ne neliniștim un pic. L-am dus la doctor, au urmat niște teste, după care specialiștii ne-au spus că trebuie dus, de vreo patru ori pe săptămână, la logoped și mai mult, că neapărat trebuie să vorbim cu el doar o limbă, limba engleză. Primul copil, părinți tineri, dezorientați, am acceptat tot ce ni s-a spus. Oricum, eram cam obligați să vorbim engleza în casă, din cauză că locuiam și lucram într-o Casă de bătrâni (Adult Family Home). Nu știam noi la ora aceea că aveam un băiatul care nu numai că va vorbi cursiv limba engleză, dar că va și excela la școală.
Totuși, prioritar pentru mine a fost ca băiatul să înțeleagă Cuvântul lui Dumnezeu. Am făcut și efortul de a frecventa și o biserică Americă. Nu mi s-a părut și încă nu mi se pare greu să particip la 3 programe bisericești, în fiecare duminică, pentru că am continuat această tradiție și cu cele 3 fetițe care au urmat după Cristi. Biserica Americană are programul chiar între programul de dimineața și cel de seara a bisericii noastre române, așa că a fost și este posibil acest lucru.
BONUS -CRISTI ȘI SCOALA -la sfârșitul articolului
- Copilul meu la Biserica Americană
E o mare bucurie să fii în casa Domnului, dar ce mare bucurie e să-ți vezi copilul cu un carnețel în mână, luându-și notițe la predici. Cristi avea doar vreo 9 ani când întorcându-ne de la biserica Americană, ne-a spus că simte că Domnul vrea ca el să spună oamenilor despre Dumnezeu; aceste cuvinte au fost cuvinte care ne-au adus multă bucurie.
Totuși, când a venit vremea să-l duc pe Cristi la tineret, cam pe la vârsta de 13 ani, la Biserica Americană, am ezitat. Cum să-mi las băiatul acolo, fără să știu ce va învăța? Ce încredere să am că se va predica o doctrina sănătoasă? Veneau mulți tineri la programul de Joi seara, iar unii dintre ei arătau destul de deșirați. Fete cu fustele cam scurte, băieți cu parul lung… Am aflat mai târziu că acești tineri proveneau din familii de necreștini, chiar familii destrămate, și că biserica organizase ca să fie aduși cu autobuzele la tineret.
Continuă lectura „Iubiți-i, iubiți-i, iubiți-i și câștigați copiii pentru Dumnezeu!”