Între zâmbet si suspin

Dacă nu L-aș avea pe Dumnezeu ca Tată, pe Fiul Său ca Mântuitor și Domn, pe Duhul Sfânt ca și Călăuzitor și Mângâietor și m-aș lăsa călăuzit de duhul celui rău, cred că aș fi capabilă să făptuiesc orice fel de crimă, orice păcat, orice nelegiuire. De aceea ori de câte ori aud de vre-o persoană care a păcătuit, primul gând care-mi vine în minte este: “Eu aș fi putut să fiu acela, dacă….” Cum am ajuns la această concluzie? M-am văzut, m-am analizat, m-am surprins timp de 47 de ani. Mi-am văzut starea inimii mele înainte de mântuire și mi-am văzut starea inimii mele când m-am lăsat călăuzită de alt duh, decât de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Deasemenea am citit Biblia și l-am văzut pe David, pe Samson, pe Noe, pe Iuda, pe Petru… Asta mă ține într-o stare continuă de smerenie și veghere. Când fratele Billy Graham a fost întrebat care este teama lui cea mai mare în viață, el a răspus: „Că voi face ceva sau voi spune ceva care va aduce o oarecare ocară sau dispreț asupra Evangheliei lui Hristos înainte de a pleca (muri).” Și eu am aceeași frică. Dar nu este o frică paralizantă, este frica de Domnul.  Frica aceasta mă eliberează de orice altă frică. Este frica care mă ține departe de a-mi pune mâna pe plita încinsă, frica care mă ajută să mă feresc de tot ce se pare rău. Mi-e frică să nu cumva să aduc dispreț asupra lui Hristos pentru că Îl iubesc. Dragostea pentru Dumnezeu, pe care mă străduiesc zi de zi să nu o părăsesc, este motivația ascultării de poruncile Lui. Legătura mea personală cu Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt implică mult mai mult decât Tată, Mântuitor, Domn, Călăuzitor și Mângâietor. Hristos este viața mea, speranța mea, stânca pe care sunt ancorat. Hristos e Prietenul meu cel mai bun. Fiecare fibră a existenței mele este împletită; este sudată; își găsește existența în realitatea prezenței lui Dumnezeu în viața mea. Caut ca prin rugăciune și citirea Scripturii să mă îmbrac cu armura necesară să țin piept atacurilor celui rău la nivelul minții și atacurile celui rău care vin din exterior prin tot felul de tentații. Așa cum în fiecare minut îmi umplu plămânii cu oxygen și elimin bioxidul de carbon tot așa este și umblarea mea cu Dumnezeu. Mă umpu cu El și mă golesc de mine, de lume, de orice gând care nu vine de la El. Deși este o unire complectă printr-o naștere din nou, o regenerare, o nouă creație, totuși sunt liber să aleg să trăiesc în această stare de unire complectă cu Dumnezeu, sau pot să mă dezlipesc de El și să trăiesc călăuzit de alt duh. Dumnezeu nu ne programează ca pe niște roboți, ci ne lasă să fim liberi. Noi de bună voie trebuie să ne facem robi ai Lui ca să fim cu adevărat liberi. Cel rău, ca  un leu stă și pândește pe cine poate să înhațe, cine va ieși de sub authoritatea, de sub protecția și de sub călăuzirea lui Dumnezeu. Mulțumesc Domnului care nu ne lasă, atunci când păcătuim și ne întoarcem cu pocăință la El.

Mulțumesc Domnului și pentru cei pe care El ia pus în viața mea ca să vegheze asupra mea.  În urmă cu câțiva ani am studiat viața și lucrarea Părintelui Iosif Trifa și a poetului Traian Dorz. Ce m-a impresionat foarte mult a fost prietenia, transparența, respectul, deschiderea și sinceritatea relație dintre aceștia doi. Ce binecuvântarea e să ai un prieten adevărat, un prieten care-ți spune adevărul în dragoste, care te mustră și care veghează asupra ta. Astfel de prietenii adevărate îmi fac fac viața mai frumoasă, umblarea cu Isus mai armoniasă și depărtarea de calea dreaptă tot mai străină. Dacă nu aveți un astfel de prieten, rugați-vă ca Domnul să vi-l dea, căutați-l. Iar dacă nu aveți măcar un suflet asupra căruia să vegheați, rugați-vă ca Domnul să vi-l dea, căutați-l. Dacă nu faceți parte dintr-o biserică locală unde să vă faceți prieteni vă rog din inimă ascultați sfatul Scripturii și deveniți parte dintr-o Biserică locală. Încurajază-i pe cei din jurul tău prin exemplul personal. Ajută-i să vadă în tine frumusețea dragostei lui Hristos. Merită Domnul nostru ascultarea noastră, credincioșia noastră, lauda noastră.

mb 1/29/24

 

Dumnezeu este dragoste! Cei care au gustat dragostea lui Dumnezeu, adică cei care au acceptat pe Domul Isus ca Domnul și Mântuitor al vieții lor, sunt copii preaiubiți ai lui Dumnezeu. În acești oameni, Duhul Sfânt care locuiește îi ei, a turnat dragostea „Agape”, adică dragostea lui Dumnezeu. Acesta este punctul central al acestui articol. Dragostea este antidotul oricărui virus. Fie el virusul păcatului, fie virusul fricii de boală, de moarte, de foamete, fie el virusul deznădejdii, sau virusul descurajări, toate sunt dezactivate, devenind fără putere când î-L iubești pe Dumnezeu și te încrezi în El. Poate dintre noi vor fi care vor contacta acest virus și vor muri. Și ce dacă? Moartea creștinului este doar trecerea pragului eternității. Viața noastră este în mâna lui Dumnezeu. Nici coronavirus, nici cancerul, nici acidentul de mașină, nimic nu ne poate despărții de dragostea lui Dumnezeu și nu poate lua din inima noastră speranța, pacea, bucuria și nu ne poate paraliza. Oricare ar fi virusul care ne pune viața în pericol atunci când alergăm la Domnul Isus, când ne lăsăm umpluți cu Duhul Lui cel Sfânt și cu dragostea Sa, suntem deasupra situație, de fapt știm că suntem ascunși cu Hristos în Dumnezeu. Ca rezultat, indiferent de circumstanțe, indiferent de ce se întâmplă cu trupurile noștri, noi suntem ferm deasupra oricărui frici, oricărei deznădejdi sau depresii. Comoara noastră cea mai de preț este Dumnezeu. Nu avem nimic de pierdut în lumea aceasta, pentru că nu suntem din lume și lumea nu are nimic în noi. Noi nu ne iubim nici viața mai mult decât pe Dumnezeu. De ce să ne temem? Când suntem conectați la dragostea lui Dumnezeu, ca mlădița la viță, seva iubiri ne transformă și ne umple de curaj, nădejde, credință, dragoste, bucurie, pace, îndelungă răbdare, facere de bine, credincioșie și renunțare la orice păcat. Atunci când dragostea lui Dumnezeu ne posedă viața, virusul fricii nu poate intra, pentru că dragostea este antidotul fricii.

O de am înțelege noi puterea Dragostei! O de am înțelege ce înseamnă că Domnul Isus, Dragostea, trăiește în noi și prin noi!
Nu știu care a fost relația lui Albert Einstein cu Dumnezeu. Nu știu dacă a fost creștin, dar nu pot să ignor ce a scris în scrisoarea adresată fiicei lui, despre legea supremă a universului, despre cea mai puternică forță care există în Univers. Această scrisoare a fost donată în anii 1980 de Lieserl, fiica lui Einstein, Universității Ebraice din Ierusalim, cu mențiunea de a nu fi publicată decât după minim două decenii de la moartea tatălui său.
Iată conținutul acestei scrisori:
„Când am propus teoria relativității, foarte putini oameni m-au înțeles, iar ceea ce urmează să destăinui umanităţii acum, se va ciocni de neînţelegerea şi prejudecăţile din această lume. Te rog să păstrezi aceste scrisori atât timp cât este necesar, ani, decenii, până când societatea este suficient de avansată pentru a accepta ceea ce voi explica mai jos. Există o forţă extrem de puternică, pentru care, cel puţin până în prezent, ştiinţă nu a găsit o explicaţie formală. Este forţă care include şi guvernează totul, este chiar în spatele oricărui fenomen care are loc în univers şi încă nu a fost identificată de noi. Această forţă universală este IUBIREA.
Când cercetătorii au investigat o teorie unificată a universului, au uitat cea mai puternică forţă nevăzută. Iubirea este Lumina, care îi luminează pe cei ce o oferă şi o primesc. Iubirea este gravitaţie, deoarece îi face pe unii oameni să se simtă atraşi de alţii. Iubirea e putere, deoarece multiplică tot ce avem mai bun şi oferă umanităţii şansă de a nu pieri în propriul egoism orb. Iubirea expune şi revelează. Pentru iubire noi trăim şi murim. Iubirea e Dumnezeu şi Dumnezeu este Iubire.
Această forţă explică totul şi oferă sens vieţii. Aceasta este variabila pe care am ignorat-o de prea mult timp, poate pentru că ne este frică de iubire, deoarece este singură energie din univers pe care fiinţă umană nu a învăţat să o controleze după voinţă să. Pentru a evidenţia iubirea, am creat o simplă subtituire în cea mai faimoasa ecuaţie de-a mea. Dacă în loc de E=mc2, acceptăm că energia pentru a vindeca întreagă lume poate fi obținută din multiplicarea iubirii cu viteză luminii la pătrat, atunci ajungem la concluzia că iubirea este cea mai puternică forță ce există, deoarece nu are nici o limită. După eșecul umanității în a utiliza şi controla celelalte forțe din univers, care până la urmă s-au întors împotriva noastră, este imperios să ne hrănim pe noi înșine cu o altă formă de energie… Dacă vrem ca speciile noastre să supraviețuiască, dacă vrem să descoperim sensul vieţii, dacă vrem să salvăm lumea şi fiecare ființă conștientă ce trăieşte, atunci iubirea este unicul răspuns. Probabil nu suntem încă pregătiți să creăm o bombă a iubirii, un mecanism destul de puternic pentru a distruge ura, egoismul şi lăcomia care devastează planetă. Cu toate acestea, fiecare individ poartă cu sine un mic, dar puternic generator de iubire, a cărui energie așteaptă să fie eliberată. Când o să învățăm să oferim şi să primim această energie universală, dragă Lieserl, vom putea afirma că iubirea învinge tot, că poate transcende totul şi orice, deoarece iubirea este chintesența vieții. Regret profund că nu am fost capabil să exprim ceea ce este în inima mea, care a bătut în linişte pentru tine întreagă mea viaţă. Poate e prea târziu pentru scuze, dar cum timpul e relativ, simt nevoia să îţi împărtăşesc că te Iubesc şi datorită ţie am ajuns la răspunsul suprem! Tatăl tău, Albert Einstein”
Dragostea Agape este răspunsul. Dacă ar fi să răspund, cu un singur cuvânt, la orice problemă mi-ar aduce-o cineva, aș răspunde cu acest cuvânt: Agape. Dumnezeu și dragostea Lui, este tot ce aveam nevoie; este singurul leac pentru omenire. Odată ce intră în noi această dragoste a lui Dumnezeu, devenim lumina lumii și sarea pământului. Dar este alegerea fiecărui dintre noi să rămânem în dragostea lui Dumnezeu și să fim plini de Duhul Sfânt. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că dragostea nu poate să facă rău. Dacă Îl iubim pe Dumnezeu, vom păzi poruncile Lui. Dacă Îl iubim pe Dumnezeu, vom iubi și pe aproapele nostru. Îmi plac foarte mult versurile acestei poezii și m-au ajutat în clipe grele ale vieții.

Continuă lectura „Puterea dragostei” →

Am făcut această fotografie cu ceva timp în urmă și mă uit des la ea. Când am probleme mă gândesc că toate trec, că și noi trecem și tot ce contează e dragostea pentru Dumnezeu și aproapele. Când îmi vine să mă mândresc și eu un pic, mă uit la poza aceasta și mă gândesc că nu sunt nimic, chiar nimic nu sunt fără Dumnezeu că și eu trec ca firul de iarbă și că tot ce contează e dragotea mea pentru Dumnezeu și aproapele. Am vrut să o împărtășesc cu cei care poate au nevoie de o perspectivă corectă în viață.

Dumnezeu, care aude toate rugăciunile mele, mi-a răspuns în decursul anilor cu  „DA”, „NU” sau “NU ACUM”. În cei aproximativ 30 de ani de umblare cu Hristos pe acest pământ am învățat să-I mulțumesc pentru toate cele 3 răspunsuri la rugăciuni, în mod egal. Îmi place foarte mult textul din Filipeni 4:6-7 care spune: “Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” Când aduc cererile mele înaintea Lui cu mulțumiri, Îi spun defapt Domnului meu: „Nu voia mea, ci voia Ta să se facă! Și indiferent de ce alegi să îngădui în viața mea, voi avea o atitudine de mulțumire și voi avea pacea care întrece orice pricepere.” Uitându-mă în urmă, înțeleg de ce nu mi-a răspuspuns Domnul afirmativ la unele rugăciuni. Dar pentru alte rugăciuni neascultate nu am nici o explicație care să satisfacă mintea mea limitată, care cunoaște doar în parte. Am cerut Domnului și lucruri care deși acordate, mai târziu s-au dovedit a-mi fi o povară. Dar și în aceste situații i-am mulțumit lui Dumnezeu, pentru că am văzut cum a lucrat și prin aceste lucruri la apropierea mea de El. Eu pot să-I mulțumesc Domnului pentru tot ce îngăduie în viața mea pentru că: Continuă lectura „“DA! NU! NU ACUM!”” →

 

Muzica 

Iov 38: Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii şi a zis:

„Cine este cel ce Îmi întunecă planurile prin cuvântări fără pricepere? Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz,ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.

Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere. Cine i-a hotărât măsurile, ştii? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el? Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului atunci când stelele dimineții izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?

Vă scriu despre unul din cei mai potenți factori spirituali, una din cele mai formidabile arme ale spiritului: Muzica. Continuă lectura „Una din cele mai formidabile arme ale spiritului: Muzica. (Pastor Andrei Popescu)” →

În fiecare an de Crăciun, facem cadouri copiilor noștri. Nu le-am pus niciodată  în minte povești cu moș Crăciun, ci le-am spus de la început că noi le cumpărăm cadourile. De asemenea le-am amintit că acest act de a dărui este legat de darul nemeritat pe care L-a făcut Dumnezeu omenirii, trimițându-L pe propriul Său Fiu, pe Domnul Isus ca să ne mântuie. Când erau copiii mai mici se bucurau de orice jucărie, de orice dar, chiar și de o bomboană împachetată frumos, însă pe ce au crescut am observat că era tot mai greu să vezi aceeași expresie de extaz și fericire pe fețele lor, expresie pe care o aveau în ochii lor pe când erau mai mici. Nu am intenționat să măresc bugetul pentru cadourile de Crăciun, dar doream ca ei să aibă mai multă bucurie când deschideau aceste cadouri. Stăduindu-mă să găsesc o soluție, mi-am adus aminte de versetul din Faptele Apostolilor 20:35ba care spune așa: „să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuşi a zis: ‘Este mai ferice să dai decât să primeşti’.” Am discutat cu soțul meu despre acest verset și am adunat copiii în jurul nostru în urmă cu 3 ani spunându-le că le vom da bani ca și ei să ne cumpere nouă cadouri. Au făcut ochii mari, băiatul a luat banii și dintr-o dată i-am văzut atât de bucuroși. Una dintre fetițe a spus „Eu știu eu știu!” și au dispărut toți într-o cameră, vorbind ba în șoaptă, ba tare dar fără să putem înțelege ce spun, dar era clar că făceau planuri ce să ne cumpere. A fost cea mai bună decizie pe care am luat-o ca părinți, cu privire la cadourile de Crăciun. De atunci și până azi copiii abia așteaptă să ne facă cadouri și poate pare absurd pentru unii, dar ei insistă ca noi să deschidem cadourile primii. Acum gândiți-vă la faptul că eu am vrut să fac ceva ca să măresc bucuria lor, și acum eu și tatăl lor trebuie să deschidem cadourile primii, ca să vadă ei bucuria noastră. Mi-am dat seama că atunci când am stabilit acest obicei în familia noastră, am semănat o sămânță de altruism și iubire pentru cei din jur. Dacă în anii precedenți copiii erau atât de preocupați de ce vor primii ei, după ce am stabilit acest nou obicei, am văzut o schimbare în copiii mei. Am văzut în ei bucuria celui care dăruiește și preocuparea sinceră de a da un cadou semnificativ părinților, colegilor de clasă, și altor membrii din familie. Dumneavoastră ce obiceiuri aveți cu privire la darurile de Crăciun?

De ce îngăduie Dumnezeu suferința? (Pastor Sava) RBC Portland, OR 12/12/2021 – YouTube

Doresc din toată inima să ascultați predica pe care o atașez la acest articol. Am fost așa de binecuvântați, aici în Portland să avem parte de vizita Pastorului Sava, cu ocazia unui botez în biserica noastră (12/12/2021). Acum cu o și mai mare încredere îmi voi trimite copiii la Colorado Camp, știind ce învățătură sănătoasă și absolut necesară primesc ei acolo prin predicile Patorului Sava.Așa cum veți asculta în predica de mai jos, mulți oameni sunt ispitiți să-L părăsească pe Dumnezeu și să se lepede de credință atunci când ajung când suferința dă năvală în viața lor pe neașteptate./ De fapt, nici unul din noi nu cred că așteptăm suferința, chiar dacă știm că șansele ca să suferim sunt de 100%. După Revoluția care a avut l/oc în România în anul 1989 mulți dintre noi am părăsit țara ca să asigurăm copiilor noștri un trai mai bun, cum ar fi o educație, o mașină, o casă…Noi am ajuns în America prin programul de loterie a vizelor. Copilul nostru avea doar 1 an și jumătate. Ce fericire pe noi să nu mai trebuiască să spălăm scutece cu mâna și vara și iarna, să nu mai trebuiască să cărăm apă în casă cu găleata să avem apă în casă, baie. Când le povestesc copiiilor despre foame, frig, lipsa apei potabile în casă și altele de genul acesta, cu toată imaginația lor bogată, se uită la mine de parcă aș vorbi în alte limbi. Cum să înțeleagă ei foamea, când deschid ușa frigiderului plin și după ce stau și se uită un timp îndelungat, strâmbă din nas și spun că nu le e poftă să mănânce nimic ce văd în frigider. Eu aveam un frigider mic dar nu era mai niciodată băgat în priză, că nu aveam ce să punem în el. Carnea noastră era totdeauna vie, găinile din curte. Deși nu îmi pare rău deloc că sunt aici, și că pot să le ofer copiilor un trai mai bun văd că generația tânără, crescută în vremuri bune, o țintă ușoară pentru cel rău, atunci când vine suferința în viața lor. Continuă lectura „De ce îngăduie Dumnezeu suferința?” →