Har nemăsurat (Annie J. Flint)

Har nemasurat -PARTITURA TRADUCEREA Valentin Popovici

Nu am știut că această poezie pe care am descoperit-o în limba engleză este de fapt o cântare și a fost tradusă de fratele Popovici, dar mare mi-a fost bucuria să  o descopăr.

Totuși redau și traducerea pe care am încercat-o eu.

El înmulțește harul (Traducere -Annie J. Flint 1866-1932).
MARTIE 16, 2020 ~

„EL ÎNMULȚEȘTE HARUL (TRADUCERE -ANNIE J. FLINT 1866-1932).”
El înmulțește harul când sarcinile cresc,
Și dă puterea Lui, unde poverile sporesc.
Unde se adaugă necazuri, El adaugă milă
Celui cu multe dureri, pacea Lui sublimă.

Când ne-am epuizat rezervele și ne-a lăsat puterea,
Când ne lovește din plin, la jumătatea zilei, durerea.
Când suntem la limita puterilor noastre pământești,
Atunci Tatăl începe să toarne în noi, haruri cerești.

Nu te teme, căci mâna Domnului nu e prea scurtă.
Peste noi El dorește să toarne, din provizia Lui, sfântă.
Lasă-te în brațul Celui atotputernic și omniprezent.
El Îți va ușura povara; de El fi mereu dependent.

Dragostea Lui, limite nu cunoaște, Harul Său nu se va sfârși.
Puterea Lui e nestăvilită și nici nu ne-o putem închipui!
Din bogăția dragostei Lui descoperite prin Isus Hristos
El dă, și dă, și dă din harul lui scump și glorios.

„Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.”(Evrei 4:16)

He giveth more grace

He giveth more grace when the burdens grow greater,
He sendeth more strength when the labors increase;
To added afflictions, He addeth His mercy,
To multiplied trials, His multiplied peace.

When we have exhausted our store of endurance,
When our strength has failed ere the day is half done,
When we reach the end of our hoarded resources,
Our Father’s full giving is only begun.

Fear not that thy need shall exceed His provision,
Our God ever yearns His resources to share;
Lean hard on the arm everlasting, availing;
The Father both thee and thy load will upbear.

His love has no limits, His grace has no measure,
His power no boundary known unto men;
For out of His infinite riches in Jesus
He giveth, and giveth, and giveth again.1

(Annie J. Flint 1866-1932).

 

Share this

De nu ar fi marele har

De nu ar fi marele Har -Partitura 

De nu ar fi marele har – Lucian Opriș Partitura pentru pian

Ce mare har -Partitura 

1.De nu ar fi marele har
Ca să mă ţină în umblare,
Aş fi un mal mutat de val,
Aş fi o stea, rătăcitoare.

/: Dar harul minunat mă ţine să nu cad
Și știu că nu mă uiţi în vale!
Vâslesc neîncetat, dar nu pot niciodat’
De nu ar fi al Tău, har mare! : /

2. De nu ar fi nădejdea sfântă
Şi Duhul Sfânt în viaţă-mi jar,
De nu ar fi vocea Ta blândă,
Aş fi, aş fi doar un hoinar.

3. De n-ar fi fost jertfa iubirii,
Adusă ca prinos pe-altar,
Eram un fiu al rătăcirii,
Pierdut eram, Tu mi-ai dat har.

 

 

 

Share this

Pentru că mă-ncred în Tine (Arr. Teodor CACIORA)

Pentru ca ma-ncred in Tine – Partitura (SoloS[T]+CorSATB+Pian+Flaut+Chitara)

NEGATIV

Orchestrația și aranjamentul la această cântare este realizată de

O dedic si celor care sufera aducandu-le mângâiere si alinare.

Cu dragoste,
Teodor Caciora

1. Pentru că mă-ncred în Tine
Nu voi fi dat de rușine
Chiar de am de suferit
Eu nici când nu-s părăsit.

Pentru că mă-ncred în Tine
Harul Tău mereu mă ține
Ancorat în Stâncă tare
Stau mereu în ascultare.

Cor:
O, Domnul meu, Te voi lăuda
Chiar și-n încercarea cea mai grea
Tată ceresc, cu Tine eu am să biruiesc
Te-oi înălța, de Tine nici când nu m-oi rușina
Genunchiul meu se va placa doar în fața Ta.

3. Pentru că am Duhul Sfânt
Am nădejde și nu-s frânt
Chiar de-am lacrimi pe obraz
Liniștit sunt în necaz.

Pentru că îmi dai putere
Sunt păzit eu de cădere
Fericit sunt pe pământ
Și cu ascultare-Ți cânt!

Share this

Stăruitor apel la rugăciune pentru prietenul și fratele nostru iubit Pastorul Daniel Brânzei și soția dânsului, sora Daniela.

Să ne rugăm pentru prietenul și fratele nostru iubit Pastorul Daniel Brânzei și soția dânsului care sunt amândoi internați în spital, datorită virusului Covid 19. Cred că Domnul le poate da vindecare totală. Haideți să stăruim la Domnul împreună pentru vindecarea lor.

El dă putere celui obosit
    şi îl întăreşte pe cel fără putere.
dar cei ce se încred în Domnul îşi vor înnoi puterea,
    se vor înălţa prinzând aripi ca vulturii,
vor alerga şi nu vor osteni,
    vor umbla şi nu vor obosi.

Isaia 40: 29,31

Mesaj recent de la fratele Florian Guler

„Daniel Branzai, a scapat aseară de „ventilator! ” Se simte mai bine dar nu este înafară de orice pericol.
Mulțumim pentru toate rugăciunile si gesturile voastre de compasiune. și dragoste.
Stirea a venit tot pe un canal de familie. Dar cei patru cand au spart (desfacut ) acoperișul ca sa ajungă cu cel bolnav, inainte Domnului au făcut un gest independent, motivat de urgentă si dragoste.
Continuam sa il avem pe Daniel si ai lui in rugăciunile noastre.
Multumim Harului si dumneavoastră.”
Să continuăm să ne rugăm. Mare  putere are rugăciunea celui neprihănit.
UPDATE
Mare bucurie să văd că fratele Daniel a scris pe blog-ul dânsului câteva cuvinte. Slavă Domnului. Să continuăm să ne rugăm.

Share this

Identitatea omului în Christos Domnul, vis-a-vis de prietenie V

         Citește articolul anterior aici 

Domnul Isus ne-a dat mântuirea în dar, dar ne-a dat și multe alte daruri care ne definesc noua noastră identitate în El. Printre aceste daruri este și darul prieteniei. Domnul Isus este Prietenul nostru, a celor ce am crezut în El și care-L urmăm, dar tot El, Domnul, este liantul care ne ține uniți în relații de dragoste, prietenie și respect.

La fiecare sfârșit de an mă gândesc și la sfârșit, în general. Mă gândesc la cei care și-au sfârșit alergarea în anul care a trecut și mă gândesc că și eu mă apropii de sfârșitul meu, aici pe pământ. Gândindu-mă la aceasta prind curaj, la fel ca un alergător care vede linia de sosire și se avântă cu tot elanul să termine cursa, bine. La sfârșitul alergării mele, când voi sta înaintea Domnului și Mântuitorului meu, vreau să mă prezint cu cât mai multe fapte bune, făcute în numele Domnului Isus și de dragul Lui. Totodată, îmi doresc să văd cât mai multe suflete, pentru care am fost și eu un îndrumător spre calea mântuirii, acolo. De aceea, munca cea mai frumoasă, investiția cea mai măreață este în relații. Relația noastră cu Dumnezeu, iar apoi, prin harul Său, relațiile dintre noi, sunt comoara cea mai de preț pe acest pământ. Jonathan Edwards, referindu-se la relațiile de prietenie, spunea că sunt la „cea mai înaltă treaptă a fericirii” omului.

În acest ultim articol cu privire la prietenie, doresc să ne îndreptăm atenția asupra câtorva exemple vrednice de urmat, a celor care au luptat lupta cea bună a credinței, în dragoste față de Dumnezeu și față de cei din jurul lor. “Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitați-vă cu băgare de seamă la sfârșitul felului lor de viețuire și urmați-le credința!” (Evrei 13:7) Pentru mine, un astfel de exemplu a cărui credință doresc să o urmez, este Părintele Iosif Trifa. Scrierile Părintelui Iosif Trifa, cum ar fi „Corabia lui Noe” sunt o binecuvântare pentru mine personal, dar știu că și pentru mulți. Poetul Traian Dorz și-a predat viața Domnului Isus în urma citirii cărții „Corabia lui Noe”.

În ultimele sale clipe de viață, Părintele Trifa l-a avut la căpătâiul patului pe fratele Dorz, iar ultima conversație între aceștia doi, conversație chiar înainte cu puțin de trecerea în veșnicie a Părintelui, ne dă șansa să vedem frumusețea prietenie lor.

„Iosif Trifa: Să păstrați toate întocmai cum vi le-am spus. Eu n-am spus nimic de la mine, ci în toate am ascultat numai de glasul și de Duhul Domnului…M-am străduit să vă dau nu numai cuvântul lui Dumnezeu, ci și o pilda cum să-L urmați. Să calcați după Domnul pe urmele mele. Ca, pe urmă, să ne întâlnim mai fericiți, la sfârșitul luptei noastre, lângă Domnul, in Canaanul Său Ceresc…

…Oricât ați avea de suferit, să nu-L trădați pe Dulcele nostru Mântuitor, Isus Biruitorul. Să nu trădați Cauza Evangheliei și a Bisericii vii… Va veni vremea când Dumnezeu și Adevărul ne vor face dreptate și nouă…Să aveți neîncetat ochii ținta la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, la Isus cel Răstignit…
Traian Dorz: Nu încercați să adormiți puțin? Ați obosit vorbind.

Scoase din nou mâna. Făcu un semn obosit care părea a spune: de-acum am să odihnesc…Și o întinse spre mine.

O luai din nou intre mâinile mele…Nu-mi mai puteam stăpâni plânsul: O, mânuța asta sfântă și chinuită, care s-a topit luminând. Care a scris atâtea litere de foc și de aur, care vor rămâne veșnic. Care a suferit atât de mult pentru mine și pentru mulți; care mi-a făcut atât de mult bine, mie și altora… O, inima asta care bate tot mai încet… Șiroaie de lacrimi începură să-mi curgă pe obraji, prelingând-se și picurând pe marginea patului alb, pe jos, pe mânuța străvezie și uscata, care mi se păru, dintr-o dată, nefiresc de rece.

Îmi apăsai din nou, încet și moale, buzele peste ea și apoi o dusei ușor sub pătura calda. Văzui lacrimi și în ochii lui.”

Fratele Traian Dorz, a suferit mult pentru credință, fiind alungat chiar de la casa părintească. Părintele Trifa, a fost un adevărat părinte spiritual și un prieten de nădejde pentru fratele Dorz. Vă redau un paragraf din scrisoarea Părintelui Trifa către fratele Dorz, pe când fratele Dorz era în armată: „Dragă Dorz, adevăratul meu copil în Domnul. Domnul să te mângâie și să te păzească acolo, departe unde ești. Ce mult nădăjduiam că te voi avea mereu aici, lângă mine, nu ca să te mai pun mereu la muncă, ci ca să-mi fii aproape, căci atâta de mult simt lipsa ta… Abia acum văd cât de mult îmi lipsești și cât de mult te iubesc. Dacă vei primi cumva vreun concediu, caută să vii cât mai curând.”

Uitându-mă la aceste exemple de prietenie și devotament, acum la răscrucea dintre ani, când mulți dintre noi ne facem o analiză și ne propunem scopuri nobile și bune la care să lucrăm în anul în care intrăm, ce scop mai măreț ar putea fi decât să devii pentru cineva un prieten de nădejde. Personal, în anul în care intrăm, îmi doresc să descopăr tot mai mult binecuvântarea prieteniei, binecuvântarea dăruirii, de dragul Domnului. E așa ușor să stagnezi, să te oprești din creștere, să crezi că te-ai ajuns, să crezi că poți singur, că nu ai nevoie de frați și surori. Izolarea, pe lângă faptul că nu este planul lui Dumnezeu pentru noi, este foarte periculoasă, putând duce la mândrie, și rătăcire. Versetul din Eclesiast 4:9,10: „Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor. Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul.

Dar vai de cine este singur și cade, fără să aibă pe altul care să-l ridice!”, mi-a fost realitate în viață de multe ori. Când ai un prieten credincios și devotat lui Dumnezeu, acesta nu te va lăsa, ci va mijloci la Dumnezeu pentru tine și nu te va abandona, ci va lupta pentru tine și împreună cu tine, chiar atunci când tu ești căzut și greșit. Mulțumesc Domnului pentru prieteniile pe care le-am avut și le am. Aceste prietenii îmi fac viața mai frumoasă, umblarea cu Isus mai armonioasă și depărtarea de pe calea dreaptă tot mai străină. Mă rog ca Domnul să vă binecuvânteze cu prieteni credincioși Domnului și devotați slujirii aproapelui. Tuturor cititorilor Revistei RomanianTimes, vă doresc din toată inima: “Crăciun Fericit” și “La mulți ani fericiți și binecuvântați!”
Articol publicat în Revista Romanian Time Decembrie, 2020

Share this