Continuare de aici

“Prietenul iubește oricând” (Proverbe 17:17a)

        Articolele “Identitatea”, încearcă să descrie viața creștinului în mod practic, în baza noii sale identități în Christos și pe baza Scripturii. În acest articol, al treilea la capitolul prieteniei, ne vom uita la câteva caracteristici ale unui prieten adevărat. Un om fără nici un prieten este un om sărac, singur și care-și pune la risc atât viața spirituală, emoțională cât și pe cea fizică. Din experiența mea, ca și case manager la spital, vă pot spune că nu sunt izolate deloc cazurile în care pacienții îmi spun că nu au pe nimeni să sune ca să anunțe că sunt în spital. Recent, un domn diagnosticat cu cancer în fază avansată, care urma să fie pus pe hospice, mi-a spus că nu avea pe nimeni să sune, decât să anunțe la locul de muncă că nu va mai putea lucra. O bătrânică a venit la spital din cauză că a căzut bolnavă la pat și nu a putut să meargă la cumpărături să-și cumpere mâncare, sau să-și pregătească mâncarea. Îmi plânge inima în mine de fiecare dată când văd astfel de cazuri, cazuri care nu ar trebui să fie între noi credincioșii.

Înainte de toate, dacă vrei să fii un prieten bun cuiva, sau dacă îți dorești să ai un prieten bun, trebui să fii prieten cu Domnul Isus. El este Prietenul care și-a demonstrat iubirea pentru tine, murind în locul tău pe crucea de la Golgota. Vino și tu la Domnul Isus cu pocăință și credință, ca să fii mântuit. Din abundența dragostei pe care Domnul Isus o va turna în tine, vei putea să-ți formezi prietenii care vor fi mai valoroase decât toate posesiunile materiale.

Prietenia, pentru creștin, are ca fundament dragostea comună pentru Dumnezeu, o viziune comună și o dorința profundă de a-L ajuta pe celălalt să-și trăiască viața spre Slava lui Dumnezeu. Ca și copii ai lui Dumnezeu, având Duhul Sfânt și pe Domnul Isus în noi ca cel mai bun Prieten, suntem capabili să avem relații de prietenie, cu alți credincioși, relații bazate pe dragostea, care a fost turnată în noi prin Duhul Sfânt.

Credincioșia în prietenie, în jurul lui Hristos, de dragul lui Hristos și cu ajutorul lui Hristos.

Un prieten te va iubi cu o dragoste sacrificială. Indiferent de circumstanțele prin care treci, indiferent chiar în ce păcat ai căzut, un prieten adevărat va lupta pentru tine și nu te va lăsa până nu te vei reabilita. Un prieten adevărat se identifică cu tine, îți poartă povara și când cineva vorbește rău despre tine, sau află că ai făcut ceva greșit, el suferă pentru tine. Se spune despre doi prieteni că au luptat împreună în al doilea război mondial. Unul dintre ei a fost împușcat. Era rănit și striga după ajutor. Batalionul lor era în retragere, dar totuși, prietenul lui a cerut superiorului său să-l lase să meargă să-și salveze prietenul. Superiorul lui a spus categoric: „Nu!”. Ba chiar l-a avertizat că dacă cumva va merge, va încălca ordinul lui. Totuși, acest tânăr soldat, cu prima ocazie când superiorul lui l-a scăpat din priviri, a fugit printre gloanțe și și-a adus prietenul, înapoi, ducându-l în spate. Când a ajuns cu el înapoi în tranșeu, prietenul lui era deja mor, iar el era rănit, superficial, de două gloanțe. Superiorul, mânios, i-a tras două palme și i-a spus: “Sa meritat să-ți riști viața? Nu vezi că e mort?”. La care tânărul a răspuns: “S-a meritat domnule comandant, pentru că atunci când am ajuns la el nu era mort și mi-a spus: „Am știut eu că o să vii.” Aceasta este dragostea despre a vorbit Domnul Isus când a spus: “Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.” (Ioan 15:13). Când treci prin probleme, o cunoștință te sună să te întrebe dacă poate să te ajute cu ceva, dar un prieten, când află că ai un necaz, e lângă tine. Un prieten știe, te cunoaște, te înțelege și te ajută cu tot ce poate.

       Unul dintre scopurile cele mai înalte, în prietenia dintre creștini, este ca să ne întărim încrederea în Domnul. „Ionatan, fiul lui Saul, s-a sculat şi s-a dus la David, în pădure. El i-a întărit încrederea în Dumnezeu,” (1 Samuel 23:16).

Continuă lectura „Identitatea omului, în Christos Domnul, vis-a-vis de prietenie III „ →