Una din cele mai formidabile arme ale spiritului: Muzica. (Pastor Andrei Popescu)

 

Muzica 

Iov 38: Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii şi a zis:

„Cine este cel ce Îmi întunecă planurile prin cuvântări fără pricepere? Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz,ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.

Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere. Cine i-a hotărât măsurile, ştii? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el? Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului atunci când stelele dimineții izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?

Vă scriu despre unul din cei mai potenți factori spirituali, una din cele mai formidabile arme ale spiritului: Muzica.

Eu am crescut în muzică de când m-am născut. Întâi muzica mamei. Apoi a lui Traian Dorz, Moldoveanu si alții.

Mama a slujit lui Dumnezeu cântand. Dela întoarcerea ei la Dumnezeu pana la moarte mama a cântat. A fost felul ei de a șopti iubirea dintre ea și Hristos. Ași zice că și-au cântat unul altuia. L-a cântat pe Hristos în Biserici, în case, pe stradă, în bucatarie, ziua, seara, noaptea. A cântat în bucurie, în necaz, în durere.

Apoi toată copilăria și adolescența am trăit la Liceul de Muzica George Enescu, la vioara, orchestră, cor. Acolo, 20 de ore pe zi era un zumzet continuu de muzica clasică venit din zeci de camere de studiu si practică.

Știu de forța absolut inegalabilă a muzicii. Este unul din darurile cele mai mari făcute de Dumnezeu omului.

Muzica este o armă care sculpteaza spiritul, duhul unui om, aruncandu-l în brațele lui Dumnezeu sau în mâinile demonilor.

  • Un om în oceanul melodiilor lui Dumnezeu este deja în rai.
  • Un om în muzica demonică a ajuns deja în iad.
  • Un om făra muzică este un om mort.
  • Muzica este un limbaj global. În orice parte a lumii, în orice cultură, în orice țară mergi vei găsi un fel sau altul de muzică.
  • Mai mult, este un limbaj al universului. Textul din Iov este vocea lui Dumnezeu care povestește lui Iov ceva din creatie, din facerea stelelor. Si primul lucru pe care îl spune despre stele este ca la apariția lor, a aparut muzica lor. Stelele cântă. Asta este universalismul muzicii.
  • Muzica nu poate fi neutră. O hartie goala este ceava neutru. În momentul în care ai pus note de muzică pe ea, sau ai pus cuvinte pe ea, sau ai desenat ceva pe ea, nu mai este neutră. Devine bine sau rău. Devine o expresie a spirtului/sufletului care a pus pe hartie ce a pus. Când ţii gura închisă poți pretinde neutralitate. În momentul când vorbești nu mai ești neutru. Orice vorba este încărcată pozitiv sau negativ.
  • Muzica este un vehicul de închinare și slăvire: fie slava omului, a sentimentelor lui, fie slava lui Dumnezeu, fie slava Diavolului. Muzica le face pe toate. Muzica este un vehicul de închiare din pricina că este aproape exclusiv o armă a spiritului, o hrană a duhului din om.

Când citești o carte, mintea, sufletul, intelectul omului filtrează. Acceptă ce este adevarat, respinge ce nu îi place. Adică omul are abilitatea să primească sau să respingă, să rupă ceea ce citește în dumicate care pot fi înghitite sau scuipate. Asta facem noi cu orice carte, inclusiv Scriptura.

Când privești un obiect de arta, îl analizezi cu sufletul, cu mintea si cu emoțiile. Și apoi voința decide dacă acceptă sau respinge cea ce vede. Aproape orice influență din lumea aceasta este filtrată de sufletul omenesc.

Muzica trece însă dincolo de suflet și pătrunde, atacă, modelează direct spiritul omului. Afectează și sufeltul și fizicul omului, dar pătrunde direct în spirit fara sa te intrebe daca vrei sau nu.

Mergi cu mașina o vreme și gândești la cine știe ce, nici nu-ți aduci aminte. Dar bagi de seamă că ești grozav de trist, sau ești vesel, cu voie bună. Nu ști de ce. Muzica pe care o ascultai de doua ore te-a schimbat. A înălțat sau ti-a coborât spiritul.

Ați văzut vreodată un film fara muzică? Nu ați văzut, pentru ca nu există.  Cel mai atractiv si captivant film devine ceva absolut ridicol si charaghios dacă scoți din el sunetul, muzica, tracul muzical. Încercați o data. Luați un film care v-a plăcut foarte mult si vizionați-l făra sunet. Luați unul sub-titrat ca să intelegeți cuvintele. Sunt sigur ca nu reușiți să rezistați la tot filmul. Devine ridicol.

Și la început, când se făceau filme mute, acum 100 de ani când personajele nu puteau vorbi, era cineva la pian care cânta în timpul filmului. Charly Chaplin, Stan si Bran au fost filme arătate în sala cu un pianist. Nu există film fară muzică.

Este adevărat ca se vinde tracul muzical al unui film. Partea muzicii dintr-un film poate sta singura, și foarte multe filme au făcut bani mulți vânzând doar muzica din film. Dar film fară muzica nu se poate.

De ce? Pentru că producătorii filmelor au doar două ore în care să prindă sufletul, mintea, emoțiile și voinţa unui om. Să-l facă să jubileze de bucurie, să-l îngrozească de frică, să-l deprime, să-l ridice, să-l arunce în foc și apă. Doar două ore. Nici un fel de imagine nu poate face asta. Însă daca peste imagine adaugi muzică, atunci orice rezultat este posibil. Orice. Producatorii stiu ca in doua ore, muzica din film te transpune, crează în tine ceea ce nici o imagine nu poate crea. Imaginea este filtrată de minte, de intelect. Muzica pătrunde drept în spirit si schimbă totata fiinta.

Cea mai mare carte din Biblie, Psalmii este o carte de cântări. Nu au fost meniți doar să fie cititi. Citirea Psalmilor este oarecum la fel ca recitarea notelor din Simfonia a V de Bethoveen. Sa citesti notele, numele lor, do, re, mi este una, si sa le canti este altceva.

Deuteronom 31, 32,33. Ultima cuvatare a lui Moise. Moise a rostit câteva profeții de blestem si binecuvatare peste popor. A repetat tot ce era mai important din tot ce a primit de la Dumnezeu. Și cum a rostit? Daca le spunea doar cuvinte era prea puțin. Poporul uită. Și atunci Moise le-a cântat. Le-a cântat profetie de blestem si pedeapsa. Le-a cântat profetie de binecuvântare. Știm asta pentru ca Dumnezeu i-a spus apoi: Cântarea aceasta o vor păstra din generatie în generatie.

În Matei 11, Isus plânge împietrirea poporului și se mira grozav cum de oamenii nu se întorc la Dumnezeu, cum de nu asculta când Dumnezeu a făcut absolut tot ce este posibil ca să fie înteles. Nu să fie înteles doar de urechile lor, doar de mintea lor, ci de spiritul lor. De aceea Isus în plangerea lui spune: „V-am cantat din fluier și nu ati jucat. V-am cantat de jale si nu v-ati tanguit.”

Isus le spune: Când am vrut sa fac tot ce se poate face ca sa ajung la inima voastra v-am cantat: de bucurie, si de durere, v-am cântat. Mai mult nu se poate. Asta este puterea muzicii.

În Evanghelia dupa Marcu la capitolul 14 este scris despre cea mai grea zi a lui Isus. Ziua când pleca spre Ghestimani unde avea sa se roage transpirând sânge și unde avea sa fie arestat. Acolo incepea Calvarul. Și Isus a încercat să se pregatească. A adunat ucenicii și le-a povestit, și-a revărsat sufletul înaintea lor. Le-a povestit despre ei, despre El, despre ce va fi. Și când era gata să începă cea mai feroce luptă, înainte să iasă pe ușă și să se îndrepte spre Ghetsimani a mai făcut un lucru. Ceva care să-L țină tare, să-și sprijine spiritul în cea mai feroce bătălie: Este scris, După ce au cântat cântarile de laudă, apoi au iesit spre Muntele Maslinilor. Când nimic altceva nu mai poate ajuta, cântarea îndreptata către Dumnezeu duce spiritul omului către Duhul lui Dumnezeu. Asta este forța muzicii.

Pavel vorbește bisericilor din Colose si Efes despre trăirea cu Dumnezeu. Le dă multe sfaturi, dar apoi le spune ce este absolut vital: Cuvântul lui Hristos să locuiască din belșug în voi în toată înţelepciunea. Învățați-vă şi sfătuiți-vă unii pe alții cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovnicești, cântând lui Dumnezeu cu mulțumire în inima voastră.

Începe cu ce este direct si simplu: Cuvantul lui Dumnezeu. Si apoi le spune cum să facă ca aceste lucruri să rămână în ei. Vorbiți cu Psalmi. Ăștia erau fredonați. Apoi cântari de laudă. Apoi cântari duhovnicesti. Apoi cântari de mulțumire în inima, adică în duh. Muzica, muzica, muzica și muzica. Asta este puterea muzicii.

Liturghia ortodoxa este o slujba repetata de sute si sute de ani. Aceleasi cuvinte in aceleasi zile. O data, de doua ori, de o mie de ori. Niciodata nu ar fi putut fi suportata, ce sa mai spun de venerarea ei, daca era doar atat. Nimeni nu ar suporta aceleasi cuvinte la infinit. Însă liturghia este cantata. Asta este cu totul altceva. Muzica este cheia care deschide spiritul care trebuie sa se hraneasca cu Cuvitele lui Dumnezeu. Daca erau doar cuvinte, mintea putea sa le opreasca acolo, in cap. Dar cand sunt invelite in muzica, penetreaza pana in duhul omului, si spiritul se hraneste. Si a doua saptamana la fel. Si a mia saptamana la fel. Devine o hrana a duhului.

 

Pastorul Josh de la Solid Rock. Am fost la biserica lui când a povestit întoarcerea lui la Domnul. A avut o adolescenta tulburătoare: intai rock, metal. Apoi alcool, si țigări. Apoi droguri. După aceea pornografie. Si in cele din urma prostituție. Apoi au apărut gânduri de sinucidere.

  • In mod miraculos, la 26 de ani, s-a întors la Dumnezeu.
  • Imediat a scăpat de prostitutie.
  • In câteva zile a scapat de alcool.
  • Mai târziu a scăpat de fumat.
  • A scăpat relativ repede de droguri.
  • Mai greu a fost cu pornografia, dar a scăpat si de asta cu ajutorul lui Dumnezeu.
  • Spunea el, după 2 ani eram ca nou nascut. Am ramas insa cu muzica rock. Nu pot renunta la ea.

L-am întrebat: înțelegi de ce?

  • Prostituția era un viciu fizic, in general. De viciile fizice poți scăpa mai ușor.
  • Alcoolul si fumatul erau de asemeni vicii ale trupului. De astea scapi mai usor.
  • Drogurile erau un viciu fizic si parțial al mintii. Din cauza asta a durat mai mult sa fi liber de ele. Aveau deja unele rădăcini in minte, in suflet.
  • Pornografia însă este cu totul un viciu al mintii, al imaginatiei, al sufletului. A fost mult mai greu sa scapi de asta. Avea ghiarele infipte mai adânc in om, in minte, emoție, imaginație, voința.
  • Dar muzica iși are tentaculele drept în duh, în spirit. Nu te intreaba dacă vrei sau nu, nu o poti filtra cu mintea, nu poți separa ce este bun de ce este rău așa cum separi intelectual o carte pe care o citesti. Nu poti scuipa o parte din ea afara asa cum scuipi oasele când mănânci pește. Muzica se infige drept in spirit si uneste spirtul omului cu duhul care a inspirat muzica aceea. Nu cu omul care a facut-o, ci cu duhul care a inspirat. Din cauza asta după 2 ani de la intoarcere la Domnul ai ramas cu ce ai inceput: cu muzica. Si probelema este ca daca nu te eliberezi aici, toate celelalte se intorc cu timpul: duhul este ranit, si este contiinuu lovit, si este doar un factor de timp cand toata fiinta se prabuseste.
  • Azi daca mergi la Josh White in biserica îl auzi cântând cele mai melodioase cantari.

 

Muzica demonica este menita sa elimine limitele normale puse de Dumnezeu in om, sa elimine orice inhibiție normala a omului. Pentru timpul acela când omul este sub influenta muzicii demonice, omul gândește, vorbește si face ce nu i-ar fi trecut prin cap sa facă înainte. In mediul acela omul se dezbracă fizic, si se dezbracă de orice reținere normala pe care a avut înainte. Acolo apare sexualitate ieșita din orice control, droguri, alcool, violenta, un fel specific de violenta: omul se rănește singur, se da cu capul de pereți, isi face tăieturi in corp. Unii se sinucid la concertele de genul asta.  In mediul acela legile sociale se suspenda si omul capata aceea „libertate” visata de diavol înainte sa existam noi. Căderea lui Lucifer a fost atât: dorința de a se elibera de sub voința lui Dumnezeu. Tot paradisul in care locuia, toata poziția de lumina in care era nu la oprit sa dorească ieșirea din limitele puse de Dumnezeu. Si Domnul a acceptat „eliberarea” lui Lucifer, pana la un punct. Si eliberarea aceea a făcut din cel mai strălucit înger al luminii, un diavol. Muzica demonica are aceiași menire: eliberarea omului de orice limite puse de Dumnezeu in noi.

 

În ziua de azi se proiectează cu amănunțime concerte, festivaluri, întâlniri cu mii si zeci de mii de tineri care sunt aduși intr-un loc, o zi, doua, trei si acolo sunt expuși la toata rebeliunea transmisa de muzica demonica. Pentru doua, trei zile ei sunt scoși din orice inhibiție, si apoi se întorc acasă si duc cu ei virusul acesta, gândirea aceasta noua, rebeliune contra lui Dumnezeu, contra oricărei autoritati, contra oricărei reguli si legi de viața. In același timp se duc înapoi cu o goliciune sufleteasca grozava care după o vreme ii duc la depresie si gânduri de sinucidere. Nu mai au orizont, nu mai știu ce doresc, nu mai doresc nimic de fapt si ajung o epava si otrava pentru tot ce este in jurul lor.

 

Din pricina ca muzica este o arma si o forta pur spirituala cine se joaca cu ea se joaca cu ceva mai periculos decat orice foc. Din pricina ca muzica este o asa arma cu doua taisuri, arma care pune pe om in inchinare la Dumnezeu, inchinare la om, sau inchinare la demoni, atunci de dragul nostru si al copiilor nostrii trebuie sa intelegem cum sa discernem felul de muzica pe care ascultam.

Cat de tare te poate prinde muzica?

Mai-a-chi. Nimeni nu intelege nimic din cuvinte. Nici măcar Romanii nu inteleg ce spune cântarea asta. Dar a fost cantată în toate limbile de pe pămant, de oameni care nu înțelegeau un cuvințel. Și nici nu îi interesă. Muzica îi prinsese complet.

Mergi în tramvai si 3 minute asculți manele de la careva care a dat radioul tare. 3 minute. Nu-ți mai iese melodia asta din cap zile la rând.

Un pic înainte de nașterea lui Lucas, ultimul meu băiat am auzit piesa asta care a ajuns faimoasa in Romania si in Lume

Ghita: https://www.youtube.com/watch?v=OY1vv7hQQCg

Nu este mai nimic rău cu ea. Are toate elementele muzicii pe care le descriu mai jos in articolul acesta. M-a prins așa tare, incat nu am putut sa mi-o scot din cap zile si nopți. Noaptea se repeta continuu in cap.

Ba mai mult. Când s-a născut Lucas i-am făcut o cântare (ca la restul băieților) exact pe melodia asta.

Ce muzica ascultam?

Sunt foarte multe feluri de muzica, care toate au elemente comune:

Muzica clasica, folk, pop, hip-hop, muzica populara, rap, reggae, disco, muzica electronica, techno, new age, new wave (val nou), muzica ușoara, opera, opereta, muzica corala, muzica rock, metal, gotica, blues, muzica bisericeasca (manastiri) si inca alte zeci de categorii si sub categorii. Spectrul muzical este aproape infinit.

Aveți aici câteva exemple. Va rog sa nu ascultați in întregime. Nu mă gândesc sa vă otrăvesc, ci doar sa va avertizez. In general nu sfătuiesc pe nimeni sa facă ce fac eu acum. Ascultați 1 minut din fiecare piesa de mai jos. Luați la nimereala (minutul 3,4).

Heavy Metal:

https://www.youtube.com/watch?v=TIcrgRMogP8

https://www.youtube.com/watch?v=q2hbYKykkHE  ( 1 min)

https://www.youtube.com/watch?v=oCE9Cv1tEwQ ( 2 Min)

Gothic:

https://www.youtube.com/watch?v=5kE1tVnlHpc

 

Disco Music:

https://www.youtube.com/watch?v=5ORF6mfDFrY (min 2)

https://www.youtube.com/watch?v=5ORF6mfDFrY (min 21)

Electronic:

https://www.youtube.com/watch?v=dEvPtZvVc-w

https://www.youtube.com/watch?v=_gncYZUKLgw (min 23)

Rap:

https://www.youtube.com/watch?v=qSavW3Jjqig (min 2, min 7)

https://www.youtube.com/watch?v=jZNlBi3q18c (min 1)

 

Reggae: https://www.youtube.com/watch?v=ePp54Kq011M (min 21)

 

 

Am pus in biserica si la câteva grupe de tineret ceva din cele de mai sus. Pe buna dreptate, după câteva minute, m-au oprit. „Nu putem asculta cântece demonice in biserica!” Le-am spus: „tot ce ați ascultat sunt formații Creștine si muzica Creștina. Cuvintele, pe care cu greu le poți intelege sunt toate creștine, unele sunt direct versete din Biblie.”

Numele muzicii din exemplele astea este Creștin. Melodia este demonica. Este otrava pusa într-o cutie pe care scrie Medicament. Cu mintea, auzul ai fi putut auzi mesaj creștin. Cu duhul erai alipit de un demon. Melodia lui ataca duhurile demonice din om.

 

Cum discerni ce muzica impinge spiritul spre Dumnezeu si care devine inchinare la om si demoni?

Noi suntem trup, suflet si duh.

Muzica are un element pentru fiecare: ceva care mișcă partea fizica, sufleteasca si duhovniceasca din noi.

Muzica o poți separa in trei parți: Melodie, Armonie si Ritm.

 

Melodia este partea care corespunde cu spiritul omului. Este partea care atinge duhul. Scriptura vorbește despre împăratul David care avea o pasiune: cânta. Canta din harfa. De cele mai multe ori doar melodie. Când împăratul Saul a intrat pe mana dracilor, cand a devenit un om chinuit de demoni, cei din jur au stiut cum sa-l tina in control. Au chemat la palat pe unul care stia sa cante muzica melodioasa. Melodiile lui David goneau spiritele rele de peste Saul si ii dadeau liniste pentru o vreme.

Peste sute si sute de ani Regele George al Angliei avea probleme mintale. Era atacat de demoni si alerga prin palat in pielea goala. El a auzit de istoria cu Saul si David, si a întrebat: Este oare adevărata istoria asta din Biblie? Se vindeca Saul, cel puțin pentru moment, la muzica lui David? Si a întrebat: Cine este cel mai bun compozitor din lume, acum? Si l-au adus pe Händel, au pus o orchestra in fata palatului pe râul care trecea prin fata geamurilor regelui. Si de cate ori îl apuca nebunia, orchestra cânta o anume piesa a lui Händel, „Water Music” (Muzica apei). Si azi poți asculta piesele acelea compuse de Händel. Melodia. Asta este partea spirituala, duhovniceasca a muzicii.

 

Apoi este armonia, orchestrarea. Aceasta este partea care susține melodia. Este partea sufletului, a intelelctului, a emotiilor. Aici apare educatia unui om care știe muzica, abilitatea unuia care aranjează orchestrarea, coralul in jurul melodiei. Aici este abilitatea sufleteasca a omului. Sunt oameni care pot lua o melodie simplă si sa facă din ea o simfonie, o minune, fara sa acopere melodia originala. O îngroașă, o înfrumusețează, o armonizează. Aici apare talentul omului, educația lui.

 

Apoi muzica trebuie sa aiba ritm. Asta este o expresie a trupului, a partii fizice a unui om. Ritmul muzicii este ca pulsul si bătăile inimii. Daca omul nu are puls a murit. O muzica fara ritm este moarta. Daca omul are un puls grozav de tare este bolnav. Când ritmul devine tot ce auzi, muzica este bolnava.

 

Problema care separa muzica demonica de muzica lui Dumnezeu este întrebarea: cine conduce? Cine conduce fiinta asta numita muzica? Trupul, sufletul sau spiritul?

Cine conduce: Melodia, armonia sau ritmul?

Toata scriptura ne invata ca omul lui Dumnezeu trebuie sa fie condus de spirit. Iar abilitatile omului, sufletul lui trebuie sa slujească scopului duhului din el. Iar trupul trebuie sa se supuna primelor doua.

  1. Cand un om este condus exclusiv de pofetele trupului devine un animal. Orice pofta trebuie împlinita aici si acum.
  2. Când un om este condus de dorințele sufeltului devine un inchinator la sine. Mintea, sentimentele si voința proprie devin Dumnezeu.
  3. Când un om este condus de spirit, devine un închinător a lui Dumnezeu. Duhul omului împreuna cu Duhul lui Dumnezeu mărturisesc împreuna in viața lui.

 

Melodia trezeste dorintele spiritului: inchinare, lauda, prosternare, alipirea de lumea spirtului: fie catre Dumnezeu fie catre lumea dracilor. Melodia trezește dorința duhului omului de a se unii cu lumea spirituala intr-un fel sau altul.

Armonia, acompaniamentul, starneste abilitatea umana. Abilitatea de a armoniza sau dezarmoniza, de a crea stabilitate sau conflict. Este mesajul sufletului in muzica. Aici vine abilitatea dirijorilor, a celor ce pun in armonie melodii care sunt ultra cunoscute.

Moldoveanu a făcut mii de cantari. El, fiind un om pur preocupat cu partea duhovniceasca, a facut in general doar melodia. La unele cantari a schitat si o armonie foarte simpla. El știa sa cânte la pian si acordeon destul de limitat. Au venit oameni cu cultura muzicala care au preluat melodiile lui si le-au adaptat in cantari corale, de orchestra, de armonie. Asta este partea sufleteasca a muzicii. Partea asta trebuie sa se supuna spiritualul, melodiei originale. Cand armonia devine ultra complexa, ultra complicata, aici este partea omului care vrea sa fie in control: Umanismul in muzica. Atunci cel ce asculta piesa aceea nu mai aude vocea spirituala a melodiei, nu mai aude nimic din Moldoveanu. Este vrajit intelectual si emotiv de complexitatea armoniei. De multe ori este deranjat teribil de confuzia si cacofonia unei armonii ultra complexă.

 

Ritmul trebuie sa existe, după cum omul trebuie sa aiba puls. Dar trebuie sa fie supus melodiei si armoniei. El este expresia fizica, a trupului nostru. Nu poti traii doar cu rugaciune si citire. Trebuie sa mananci. Însă daca mâncarea devine prioritatea numarul unu, se va vedea foarte repede, si pe cantar si in oglinda, si consecințele sunt devastatoare. In muzica trebuie sa existe matematica, trebuie sa fie ritm, pentru ca avem trup fizic. El trebuie sa participe in muzica. Dar cand pornirile trupului sunt cele care conduc, care isi spun vocea peste suflet, peste spriit, omul ajunge o epava. De aceea muzica unde ritmul este cel ce conduce tot este absolut devastatoare. Este o chieie in spirtul omului mânuita de firea naturala a unui om.

 

Acestea trei criterii, melodie, armonie, ritm, sunt probabil cele mai importante noțiuni in evaluarea muzicii pe care o ascultam. Muzica este un mediu infinit, si este imposibil sa faci o lista de catari „bune” si „rele”. Trebuie sa invatam sa evaluam orice fel de muzica prin cele trei criterii de mai sus, in primul rând.

 

Apoi muzica trebuie sa conțină in ea tensiune si relaxare

  • Melodie/Spirit: Cand melodia se ridica, apare tensiune, când revine produce relaxare. Când tensiunea se ridica si ramane acolo produce confuzie, frustrare. Cand nu exista tensiune de loc, muzica devine deprimanta, produce depresie (gothic)
  • Armonie/Suflet(intelect, emoții, voința) : Orice piesa muzicala decenta care este deja armonizata are elemente de disonanta si elemente de consonanta. Armonii curate, drepte, consonante. Si armonii cu un element de disonanța: Note una langa alta, si alte feluri de a crea tensiune prin armonie. Prea multa disonanta creaza confuzie si rebeliune. Cand nu exista de loc disonanta atunci armonia are tendința de a acapara toata piesa care devine foarte melancolica si te arunca in sentimentalism.
  • Ritm/Trup: Ritmul unei piese trebuie sa aibă variație si repetiție. Prea multa repetiție duce ascultătorul la senzualitate. Repetiția aceluiași ritm la nesfârșit, cum este in muzica rock, metalica, rap, trezește in om senzualitate si rebeliune. Rock n’roll a fost o muzica special proiectata ca sa creeze rebeliune si excitare senzuala. Rebeliune fata de orice fel de autoritate: tradiție, educație, scoală, biserica, familie, parinti. Muzica cu același ritm repetat ca un ciocan dat in cap este făcuta sa creeze așa ceva in om.
    Însă daca ritmul este tot timpul variat, prea multa variație a ritmului creaza confuzie.

 

Pe fundalul muzici se poate transmite un mesaj pentru minte, pentru suflet: cuvinte.

Cuvintele unei piese muzicale sunt foarte importante. Ele vorbesc mintii, sufletului omului. Însă in muzica trece peste suflet, mai adanc decat mintea. Poti pune cele mai inaltatoare cuvinte, daca muzica este deprimanta, totul este deprimant. Poti pune cele mai triste cuvinte pe o muzica de bucurie si totul devine ceva complet caraghios. Mintea intelege cuvintele intelectual, dar spiritul se inalta sau se coboara după cum este melodia, nu cuvintele. Poetul crestin Ioanid, cand alcatuia o poezie mai deosebita, unde fusese ispirat in mod special, si cand dorea ca aceasta sa ajunga cu adevarat in inima oamenilor, sa treaca de filtrul intelectual, atunci il ruga pe Traian Dorz sau pe Moldoveanu sa pună cuvintele pe muzica. Nu mergea la primul profesor de muzica de la conservator. Ii trebuia cineva care intelege forța duhovniceasca a muzicii.

 

Eu cand explic toate astea in biserica dau exemple din majoritatea categoriilor de muzica, si invat pe om sa vada cine este in control acolo: melodia, armonia sau ritmul.

 

Classical:

Beethoven: Moonlight Sonata: https://www.youtube.com/watch?v=jgpJVI3tDbY (min 0)

Mozart: https://www.youtube.com/watch?v=jgpJVI3tDbY (min 7:30)

Beethoven: Fur Elise: https://www.youtube.com/watch?v=jgpJVI3tDbY  (min 13)

Vivaldi Four Season: https://www.youtube.com/watch?v=jgpJVI3tDbY (min 18.20)

Beethoven Fifth Symphony: https://www.youtube.com/watch?v=jgpJVI3tDbY 1:09

 

Russian Choir:

https://www.youtube.com/watch?v=OLsSan9koAU

https://www.youtube.com/watch?v=nosxGveyccg

Romanian Choir:

La Betleem: https://www.youtube.com/watch?v=s5VQKk5X3xk

Fanny Crosby:

Not in my strength: https://www.youtube.com/watch?v=-OAw8wclm3c

Calmly Resting in the Lord: https://www.youtube.com/watch?v=jktdNIKlEhg

Praise and worship: https://www.youtube.com/watch?v=oDa6VZRCdRQ

 

Muzica clasica, de exemplu este matematic construita ca melodia sa fie partea principala, orchestrarea in jurul ei, si ritmul este acolo in toate instrumentele, in spate.

Muzica rock, rock-metalica, rock-gothic este muzica special construita sa starneasca sexul si rebeliunea in cei ce asculta. Daca inchizi ochii si doar iti imaginezi pozitia pe scena dupa cum se aude, ritmul, percuția este in complet fata. In spate sunt restul de instrumente: Chitara, bas, electronicele. Si mai in spate este cel ce canta. Este matematic construita sa starneasca pornirile fizice.

Știu istoria unui misionar American in Indonezia, prin junglele de acolo. S-a dus in triburi pline de vrăjitori, vraci, si posesiuni demonice. S-a dus intai singur, si Dumnezeu a fost cu el in toata putere. O mulțime de oameni s-au întors la Dumnezeu si au scăpat de atacuri demonice. Printre ei a fost unul din vracii, vâjiitorii cei mai mari ai tribului. După o vreme misionarul a chemat pe soție si pe copiii lui sa fie cu el acolo. El avea o fata de 15 ani. Fata a venit cu muzica ei rock. Prin geamurile casei unde locuiau au început sa iasă sunetele muzicii ei. Vraciul acela întors la Dumnezeu s-a repezit la ei acasă strigând: „Ce faceți, cum de fata ta știe sa cheme spiritele pădurii?” Era rock creștin care făcea ce știa acel vraci sa facă din generație in generație: sa aducă demoni.

Te întrebi cum de este asa dezastru in tineretul bisericilor, caderile morale, viciile care inrobesc. Au toate la baza o forta spirituala care nu poate fi oprita: Muzica.

Când primul meu băiat avea cam 17 ani începuse sa asculte muzica gotica, macabra, ceva ce merge pe aceiași nota la infinit, deprimanta si captivanta in același timp. Si la un moment mi-am dat seama ce ceva foarte rău se întâmpla cu el. L-am întrebat, a negat, s-a aparat, a explicat. Știa sa argumenteze. Trebuia sa devina avocat. Si atunci mi-a venit o idee. Am luat unul din discurile lui si l-am dus in sufragerie la aparatul in care se auzea in toata casa. Pe covor se juca Tommy, fratele lui mai mic. Avea 2 ani. Muzica aceea macabra a umplut sufrageria. Tommy s-a oprit din ce făcea pe covor si si-a ridicat capul. Tim s-a repezit sa închidă. Eu am deschis din nou. Muzica aceea a invadat toata casa. Tim s-a repezit sa închidă. Eu l-am împins cat acolo. Si pentru prima si singura data in viața Tim s-a repezit la mine, la bataie. S-a repezit la mine ca sa îl apere pe fratele lui mai mic de otrava pe care el o înghițea in fiecare zi. In seara aceea ne-am rugat cu toții, el a aruncat toate discurile acelea la gunoi. De fapt trebuia sa le ardem in curte. Azi Tim are 35 de ani. Din când in când mai verific ce muzica asculta. Știu ca un demon izgonit va merge prin pusti o vreme, si apoi va încerca sa vina înapoi unde a fost.

 

Muzica rap, a eliminat aproape complet armonia, orchestrarea. Si melodia este aproape inaudibila. In schimb este totul ritmat: si cuvintele, si bataile, o continua repetare la infinit al aceleaisi batai. Este ceva similar cu inganarile triburilor native din America si din Africa.

Cu cat un popor, un trib, un om este mai aproape de Dumnezeu cu atat auzi in el muzica mai melodioasa. Cu cat se salbaticeste, cu cat devine mai atasat de ocultism, de inchinarea la demoni si practici demonice, cu atat se vede mai clar in muzica lor. Armonia dispare. Melodia dispare aproape cu totul. Ramane doar ritmul. Auzi un lalait repetat la infinit pe ritm repetat pana cand omul cade in halucinatii. Doar ritm.

Popoarele native din America, indienii cum spunem noi popular, aveau  doar atât: Un ritm repetat si gemete repetate in timp ce mergeau la infinit in jurul focului, pana ce cădeau in transa. Mai toate popoarele care s-au salbaticit au pierdut intai partea sufletului din muzicii, armonia, si apoi partea spritului: melodia. Apoi au pierdut si cuvintele, si au ramas cu sunete guturale pe fundal de tobe.

 

Exista ceva tragic in bisericile noastre. Pana acum 100-200 de ani punctul focal al bisericii era altarul, locul unde se lua impartasania, cina cum spunem noi protestantii. Acesta era in fata, la mijloc, si tot ce se facea acolo, liturghia, slujba, cantarile duceau spre momentul culminant cand credinciosii luau impartasania, aducandu-si aminte de jertfa lui Isus.

Dupa altar, dupa impartasanie, functia de baza a bisericii era rugaciunea, dupa cum Isus a spus: Casa mea se va chema o casa a rugaciunii.

 

In ultimele secole, o vreme dupa reforma, altarul a trecut mai la margine nitel si a aparut amvonul, locul predicatorului. Biserica avea acum Scriptura si avea pe cei ce invata si predica Scriptura. Si au apărut predicatori străluciți, unul mai cunoscator ca altul, unul mai bun orator ca altul. Oameni care au invatat Scriptura, care au invatat intrepretarea ei, aplicatiile ei, felul in care se poate explica, omiletica, teologie, tot ce vrei. Predicarea evangheliei a ajuns punctul focal, si amvonul a devenit centrul si practica cea mai importanta. Noi, protestantii ne laudam todeauna ca in bisericile noastre predicarea cuvantului este cea mai importanta slujba. In bisericile Americane predicatorul este piesa cea mai importanta, predica este actiunea cea mai importanta, si credinciosii sunt sfatuiti ca le iesire sa ia impartsania, cina care este pe masa aceea de langa usa. Daca vor si isi aduc aminte. Rugăciunea este ceva ce nu se mai face in biserica.

 

In perioada curenta, post modernista, amvonul a trecut mai la marginea scenei. Cina Domnului este facuta din cand in cand, si partea chieie a bisericii este muzica. Formația de închinare, de muzica este menita sa ridice oamenii in picioare, sa-i faca sa tipe, sa dea din maini, in sfarsit, sa creeze admosfera. Oamenii au invatat ca mult mai repede misti un om cu muzică  decât cu cea mai formidabila predica. La muzică s-au adăugat lumini colorate, aburi iesiti din podea. Si in mijlocul formatiei muzicale, ca piesa de baza, stralucitoare si centrala este bateria, percutia, tobele. Ritmul este factorul care conduce muzica, cei ce canta trebuie sa zbiere cat pot ca sa acopere bubuielile si ritmul care vine din baterii si din chitara bas, si se creaza ceva foarte similar cu incantațiile ritmate ale popoarelor sălbăticite: bum, bum, bum, bum…. Cei ce conduc biserica stiu ca majoritatea vin sa asculte muzica, si sunt captivati de felul acela de muzica indiferent de cea ce spune sau nu spune. Si apoi dupa o ora de incantari si galagie pe ritm, va fi o predica de 15 minute si gata. Si rezultatele devastatoare se vad in generatia crescuta in mediul acesta.

 

Au fost experimente in spitalele de boli mintale. Au adăuga pe holuri si in toate camerele muzica melodioasa, liniștita. La câteva zile s-a văzut diferență. Pacienții erau mai liniștiți, conflictele au dispărut, au apărut zâmbete, dialog, viața normala.

 

Este adevărat ca se întorc oameni la Dumnezeu si in biserici cu muzica rock si altele de genul asta. Nu exista biserica unde sa fie totul rău. Exista un amestec. Amestecul este cel mai perfid atac al diavolului.

Daca merg intr-un restaurant unde totul este otrăvit, murdar si stricat, sunt destul de păzit. Nu-mi vine sa mănânc nimic. Nimeni nu sta 24 de ore intr-un mediu de muzica toxica. Daca l-ar forța cineva, ar fugii. Daca într-o biserica ar fi doar muzica toxica, la scurt timp toți pleacă. Nu reziști sub o otrava continua. De aceea diavolul nu încearcă sa scoată ce este bun. Încearcă sa amestece ce este bun cu ce este otrăvitor.

In Biblie este o pilda. Dumnezeu a sădit grâu. Dușmanul, diavolul, nu a încercat sa smulgă grâul din pamant. In general si el isi da seama ca nu poate sa smulgă influenta lui Dumnezeu. Si atunci știe ce sa facă. Amesteca. Amesteca neghina in grâu. Când amândouă sunt foarte mici, nu se vede diferență. Când amândouă cresc atunci se vede.

Când diavolul amesteca răul cu binele din biserica împușca doi iepuri cu un singur glonț.

Pe deoparte creaza confuzie in cei din biserica, in tineri si batrani, in cei credincioși. Aceștia înghit si hrana buna si otrava, si încep sa aibă tot felul de simptome care creaza confuzie: Dorința după Dumnezeu, căderi, vicii, rugăciune pentru eliberare, robie, adică confuzie in biserica.

Pe de alta parte face aproape imposibila apropierea de biserica a celor necredincioşi. Fiului risipitor din Biblie, când a ajuns la porci, o imagine i-a venit in minte: „In casa Tatălui meu…” Acolo nu este ca la porci, este cu totul altceva. Am unde sa mă întorc, am unde sa mă schimb. Însă daca in casa Tatălui era ca la el, la porci, nu mai avea unde sa fuga, sa vina înapoi. Cei necredincioşi isi arunca o privire in bisericile noastre si gândesc: Acolo este ca la noi. Aceiași muzica, aceiași robie, aceleași vicii, aceiași confuzie. Nu mai au unde sa se întoarcă.

Si diavolul câștiga pe ambele fronturi, amestecând.

Sunt însă cei ce in mod miraculos se întorc la Dumnezeu si in condițiile si mediile acelea: in bisericii confuze, la concerte de rock. Problema devine in permanenta robiei care urmează. In general cel ce se întoarce la Dumnezeu devine foarte loial mediului unde s-a întors. Daca găsești pe Dumnezeu la Baptiști, probabil ca ramai acolo toata viața. Daca găsești la Penticostali, ramai penticostal. Daca găsești pe Dumnezeu la un concert de muzica drăceasca, probabilitatea este ca toata viața vei suferii limitele unui om înrobit de atacuri demonice: vicii, căderi peste căderi, inabilitatea de a face ceva pentru Dumnezeu.
Este o bucurie pentru orice naștere din nou. Este o durere pentru orice născut din nou care niciodată nu se va dezvolta intr-un adolescent, intr-un om matur.

Autorul acestei articol – Pastor Andrei Popescu Portland, OR

Share this

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.