Dumnezeu este dragoste! Cei care au gustat dragostea lui Dumnezeu, adică cei care au acceptat pe Domul Isus ca Domnul și Mântuitor al vieții lor, sunt copii preaiubiți ai lui Dumnezeu. În acești oameni, Duhul Sfânt care locuiește îi ei, a turnat dragostea „Agape”, adică dragostea lui Dumnezeu. Acesta este punctul central al acestui articol. Dragostea este antidotul oricărui virus. Fie el virusul păcatului, fie virusul fricii de boală, de moarte, de foamete, fie el virusul deznădejdii, sau virusul descurajări, toate sunt dezactivate, devenind fără putere când î-L iubești pe Dumnezeu și te încrezi în El. Poate dintre noi vor fi care vor contacta acest virus și vor muri. Și ce dacă? Moartea creștinului este doar trecerea pragului eternității. Viața noastră este în mâna lui Dumnezeu. Nici coronavirus, nici cancerul, nici acidentul de mașină, nimic nu ne poate despărții de dragostea lui Dumnezeu și nu poate lua din inima noastră speranța, pacea, bucuria și nu ne poate paraliza. Oricare ar fi virusul care ne pune viața în pericol atunci când alergăm la Domnul Isus, când ne lăsăm umpluți cu Duhul Lui cel Sfânt și cu dragostea Sa, suntem deasupra situație, de fapt știm că suntem ascunși cu Hristos în Dumnezeu. Ca rezultat, indiferent de circumstanțe, indiferent de ce se întâmplă cu trupurile noștri, noi suntem ferm deasupra oricărui frici, oricărei deznădejdi sau depresii. Comoara noastră cea mai de preț este Dumnezeu. Nu avem nimic de pierdut în lumea aceasta, pentru că nu suntem din lume și lumea nu are nimic în noi. Noi nu ne iubim nici viața mai mult decât pe Dumnezeu. De ce să ne temem? Când suntem conectați la dragostea lui Dumnezeu, ca mlădița la viță, seva iubiri ne transformă și ne umple de curaj, nădejde, credință, dragoste, bucurie, pace, îndelungă răbdare, facere de bine, credincioșie și renunțare la orice păcat. Atunci când dragostea lui Dumnezeu ne posedă viața, virusul fricii nu poate intra, pentru că dragostea este antidotul fricii.
O de am înțelege noi puterea Dragostei! O de am înțelege ce înseamnă că Domnul Isus, Dragostea, trăiește în noi și prin noi!
Nu știu care a fost relația lui Albert Einstein cu Dumnezeu. Nu știu dacă a fost creștin, dar nu pot să ignor ce a scris în scrisoarea adresată fiicei lui, despre legea supremă a universului, despre cea mai puternică forță care există în Univers. Această scrisoare a fost donată în anii 1980 de Lieserl, fiica lui Einstein, Universității Ebraice din Ierusalim, cu mențiunea de a nu fi publicată decât după minim două decenii de la moartea tatălui său.
Iată conținutul acestei scrisori:
„Când am propus teoria relativității, foarte putini oameni m-au înțeles, iar ceea ce urmează să destăinui umanităţii acum, se va ciocni de neînţelegerea şi prejudecăţile din această lume. Te rog să păstrezi aceste scrisori atât timp cât este necesar, ani, decenii, până când societatea este suficient de avansată pentru a accepta ceea ce voi explica mai jos. Există o forţă extrem de puternică, pentru care, cel puţin până în prezent, ştiinţă nu a găsit o explicaţie formală. Este forţă care include şi guvernează totul, este chiar în spatele oricărui fenomen care are loc în univers şi încă nu a fost identificată de noi. Această forţă universală este IUBIREA.
Când cercetătorii au investigat o teorie unificată a universului, au uitat cea mai puternică forţă nevăzută. Iubirea este Lumina, care îi luminează pe cei ce o oferă şi o primesc. Iubirea este gravitaţie, deoarece îi face pe unii oameni să se simtă atraşi de alţii. Iubirea e putere, deoarece multiplică tot ce avem mai bun şi oferă umanităţii şansă de a nu pieri în propriul egoism orb. Iubirea expune şi revelează. Pentru iubire noi trăim şi murim. Iubirea e Dumnezeu şi Dumnezeu este Iubire.
Această forţă explică totul şi oferă sens vieţii. Aceasta este variabila pe care am ignorat-o de prea mult timp, poate pentru că ne este frică de iubire, deoarece este singură energie din univers pe care fiinţă umană nu a învăţat să o controleze după voinţă să. Pentru a evidenţia iubirea, am creat o simplă subtituire în cea mai faimoasa ecuaţie de-a mea. Dacă în loc de E=mc2, acceptăm că energia pentru a vindeca întreagă lume poate fi obținută din multiplicarea iubirii cu viteză luminii la pătrat, atunci ajungem la concluzia că iubirea este cea mai puternică forță ce există, deoarece nu are nici o limită. După eșecul umanității în a utiliza şi controla celelalte forțe din univers, care până la urmă s-au întors împotriva noastră, este imperios să ne hrănim pe noi înșine cu o altă formă de energie… Dacă vrem ca speciile noastre să supraviețuiască, dacă vrem să descoperim sensul vieţii, dacă vrem să salvăm lumea şi fiecare ființă conștientă ce trăieşte, atunci iubirea este unicul răspuns. Probabil nu suntem încă pregătiți să creăm o bombă a iubirii, un mecanism destul de puternic pentru a distruge ura, egoismul şi lăcomia care devastează planetă. Cu toate acestea, fiecare individ poartă cu sine un mic, dar puternic generator de iubire, a cărui energie așteaptă să fie eliberată. Când o să învățăm să oferim şi să primim această energie universală, dragă Lieserl, vom putea afirma că iubirea învinge tot, că poate transcende totul şi orice, deoarece iubirea este chintesența vieții. Regret profund că nu am fost capabil să exprim ceea ce este în inima mea, care a bătut în linişte pentru tine întreagă mea viaţă. Poate e prea târziu pentru scuze, dar cum timpul e relativ, simt nevoia să îţi împărtăşesc că te Iubesc şi datorită ţie am ajuns la răspunsul suprem! Tatăl tău, Albert Einstein”
Dragostea Agape este răspunsul. Dacă ar fi să răspund, cu un singur cuvânt, la orice problemă mi-ar aduce-o cineva, aș răspunde cu acest cuvânt: Agape. Dumnezeu și dragostea Lui, este tot ce aveam nevoie; este singurul leac pentru omenire. Odată ce intră în noi această dragoste a lui Dumnezeu, devenim lumina lumii și sarea pământului. Dar este alegerea fiecărui dintre noi să rămânem în dragostea lui Dumnezeu și să fim plini de Duhul Sfânt. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că dragostea nu poate să facă rău. Dacă Îl iubim pe Dumnezeu, vom păzi poruncile Lui. Dacă Îl iubim pe Dumnezeu, vom iubi și pe aproapele nostru. Îmi plac foarte mult versurile acestei poezii și m-au ajutat în clipe grele ale vieții.
Este adevărat că Domnul Isus ne-a avertizat de faptul că, în zilele din urmă, dragostea celor mai mulți, se va răci. “Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.”(Matei 24:12). Înmulțirea fărădelegilor se întâmplă pe fundalul egoismul și a iubirii de sine, sau a idolatrizării eului. Mândria merge înaintea căderii! “Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.” (2 Timotei 3:1-5). Când am citit cuvintele: „fără dragoste firească”, mi-a venit în minte multitudinea copiilor omorîți, chiar în pântecul mamei lor, dar și la lipsa de devotament în relații. Nu ar fi normal ca o mamă să-și iubească copilul? Şi totuși, unele, decid să-l omoare! Nu ar fi normal ca un bărbat și o femeie să se căsătorească și să se iubească, toată viața, indiferent de circumstanțele exterioare sau interioare? Chiar și animalele sălbatice, fără rațiune am zice noi, sunt gata să moară pentru a apăra pui lor. Dar noi, în unele state din USA, omorâm copiii în pântecele mamei lor, până chiar în ziua când sunt gata să fie născuți. Haideți noi să nu fim așa. Haideți să arătăm celor din casă dragostea lui Dumnezeu.
ÎNDEMN LA IUBIRE:
Iubește cum ai fost și tu iubit de Domnul Isus! Dacă ești sănătos, sau bolnav, dacă ai sau nu resurse materiale, tu ca creștin ai cea mai mare comoară înăuntrul tău. Tu-L ai pe Dumnezeu. Lasă iubirea Agape să curgă din tine spre cei din jurul tău. Dumnezeu folosește chiar vremuri de-ncercare ca să-și extinde Împărăția
Faptele noastre de iubire vor vorbi lumii clar și răspicat de iubirea lui Hristos. Răspândește pacea, dragostea și fă binele dar fă lucrul acesta cu discernământ. Am primit multe mesaje video sau audio, cred că toți le-am primit, cu sfaturi de tot felul, cu privire la cum să evităm sau cum să tratăm coronavirus. Și aceste sfaturi sunt un act de dragoste și bunătate din partea celor care le dau, sau le răspândesc, mai ales că cele mai multe sunt dovedite științific, cum ar fi spălarea mâinilor, o nutriție sănătoasă, a nu folosi Ibuprofen, a păstra o anumită distanță de alți oameni și multe altele. Dar am primit și mesaje tulburătoare care provoacă îngrijorare, spaimă și frică. Acestea din urmă, lipsite de perspectiva divină, nu trebuia să le răspândesc, chiar dacă au un sâmbure de adevăr. Noi știm că cel rău este la lucru în această lume. Noi știm că sunt oameni care sunt însuflețiți de duhuri rele, care caută să facă răul. Și ce dacă? Aceasta nu schimbă cine este Dumnezeu și nu schimbă nici cine suntem noi în Hristos. În plan central al atenție noastre nu trebuie să fie cel rău ci trebuie să fie Dumnezeu și promisiunile Sale.
Chiar și a face binele, în timpul unei boli contagioase, cere discernământ. Fiecare avem obligația față de cei din familia noastră și față de familia bisericii din care facem parte să-i ajutăm. Dar ne trebuie și înțelepciune, ca să nu ne trezim că sărind să facem binele, fără să gândim înțelept, să ne trezim că facem rău. De exemplu, dacă cunoști o familie în vârstă, acum nu este momentul să îi vizitezi sau să-i duci la o plimbare prin oraș. Dacă nu ne putem întâlni toți într-o clădire, o dată pe săptămână, nu înseamnă că nu suntem Biserica lui Hristos. Totodată, nu înseamnă că nu contribuim financiar, mai ales bisericile care au pastori și lucrători plătiți, și nu înseamnă că nu ajutăm pe cei în nevoie, sau pe cei bolnavi, dar totul cu înțelepciune.
Luther, trecând prin două perioade de ciumă, în volumul 43 al scrierilor lui, explică foarte frumos care este atitudinea lui în fața ciumei. Iată cuvintele lui Luther: “Mai întâi, în momentul când trebuie să trec prin ciumă, Îi voi cere lui Dumnezeu să fie îndurător și să ne protejeze. Apoi voi purifica aerul prin afumare, voi împărți medicamente și le voi lua și eu. Voi evita persoanele și locurile în care prezența mea nu-i necesară, ca să nu fiu infectat și să nu cresc riscul de a infecta pe alții, pentru că aș cauza boala și moartea lor, ca rezultat ai neglijenței mele criminale. Dacă Domnul vrea să mă ia, cu siguranță mă va găsi, însă eu trebuie să fac ceea ce este de așteptat din partea mea, având grijă ca eu să nu fiu responsabil de propria mea moarte și nici de moartea celorlalți. Dacă aproapele meu are nevoie de mine, nu-l voi evita nici pe el, nici casa lui, ci voi merge acolo. Credința care Îl onorează pe Dumnezeu nu-i nesăbuită și nu-L ispitește pe Dumnezeu.”
Înțeleg foarte bine, ca asistentă medicală, dece expresia “neglijență criminal” este folosită de Luther. A face ceva care te pune pe tine, sau viața celor din jur la risc nu este ceva de trecut cu vederea. Cuvântul lui Dumnezeu ne mai spune că dacă știm să facem binele și nu-l facem, săvârșim un păcat. Mie personal mi-a fost foarte greu să mă izolez în casă. Chiar și de cei din familia mea și să nu particip pe data de 15 Martie la serviciul de închinare al biserici. Nu am mers pentru că am lucrat cu doar câteva zile înainte la Spital, unde erau 6 persoane suspectate ca având corona virus, iar eu pe deasupra aveam simptome de răceală. Cum să merg eu la biserică să risc sănătatea cuiva? Nu a fost ușor să stau acasă, dar a fost drept. Câte cazuri nu știm, de persoane care au fost rugate să stea acasă 2 săptămâni pentru că au venit din țări cu număr ridicat de persoane purtătoare de coronavirus, dar nu au ascultat și astfel au îmbolnăvit zeci și sute de alți oameni.
Am auzit recent, într-o predică de un pastor, care o dată ce a aflat că o membră din Biserică a fost diagnosticată cu SARS, a mers la dânsa acasă să o viziteze și să se roage cu dânsa. Din păcate a făcut-o fără mască, fără mănuși…Această femeie și-a revenit, dar pastorul, la scurt timp după vizită, a devenit infectat cu SARS și a murit. Acum, eu nu vreau să judec, doar vreau să spun că este o neglijență care poate omorî, și care dintre noi dorește să poarte această povară?
Da, au fost situații și vor mai fi, când prezența ta este obligatorie și deși iei toate măsurile de precauție, te expui la riscul de a te îmbolnăvi, pentru că dragostea slujește. Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru aproapele său, așa ne spune Domnul Isus. Cei care îngrijesc de bolnavi se expun acestei boli, iar unii chiar au murit de ea. Mă rog că dacă aceasta este chemarea unora dintre noi, să slujim cu toată dragostea, știind că Dumnezeu este în control și că poate să ne protejeze. Iar dacă decide să ne ia acasă, fie ca să răspândim lumina dragostei Sale, chiar cu ultima suflare. Dacă e să murim de coronavirus, murim și de ne ascundem în munți. Să nu uităm, Domnul e în control! Noi ne facem partea noastră și rămânem încredințați că Domnul este în control.
Laudă-L pe Domnul indiferent de ce pierderile suferite!
„Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat şi Domnul a luat. Binecuvântat fie Numele Domnului!” (Iov 1:21). Să ne ajute Domnul să păstrăm această atitudine a lui Iov, toate zile vieții noastre și cu ultima suflare, cu ultimul suspin, să-L lăudăm pe El. Diavolul a avut acces la trupul lui Iov, dar de spiritul lui nu a putut să se atingă. Nu știu ce fel de boală ia afectat trupul, dar Biblia ne spune că Iov a fost lovit cu o bubă rea, din talpa piciorului până în creștetul capului. Ca să găsească ceva alin, Iov a luat un ciob ca să se scarpine cu el. Pentru cei mai mulți dintre noi, întrebarea nu este dacă vom avea vreo suferință în viață, ci când? Dacă suntem pregătiți pentru ziua încercării, vom trece cu notă mai mare la examen, chiar dacă este examenul final. Iov a suferit și nu doar fizic. Dar gândiți-vă că i-au murit copiii, că și-a pierdut averile, că soția l-a îndemnat să-L blesteme de Dumnezeu, iar așa zișii prieteni ai săi, au venit să-l acuze de păcate închipuite, de care nu era vinovat. Uitați cum își descrie Iov durerea: „Oh, de ar fi cu putință să mi se cântărească durerea şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă, ar fi mai grele decât nisipul mării, de aceea îmi merg cuvintele până la nebunie! (Iov 6:2,3).
Totuși, Iov L-a iubit pe Dumnezeu și I-a fost credincios până la capăt. Să ne ajute Domnul și noi să-I fim credincioși până la sfârșit, indiferent de ce vom pierde. Oricum chiar dacă murim de o moarte naturală, tot lăsăm aici totul. Dacă nu vine Domnul în timpul vieții noastre, toți vom muri și vom lăsa aici totul.
Mai mult decât avea Iov atunci, noi azi avem în noi Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, și cu El puterea să biruim orice greu. Apostolul Pavel nu a fost nici el străin de suferință. Pavel a fost bătut în repetate rânduri, a fost întemnițat și a suferit de o boală fizică și în cele din urmă a fost martirizat. „Atunci, au venit pe neaşteptate din Antiohia şi Iconia nişte iudei, care au aţâţat pe noroade. Aceştia, după ce au împroşcat pe Pavel cu pietre, l-au târât afară din cetate, crezând că a murit.” Deasemenea Pavel suferea pentru Biserică și pentru cei nemântuiți din familia lui. „Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii până ce va lua Hristos chip în voi!” (Galatein 4:19). „Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti.” (Romani 9:3).
Dacă Apostolul Pavel poate să spună despre întristările aceasta că sunt ușoare și de-o clipă, de ce nu am face-o noi. „Căci întristările noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă.” ( 2 Corinteni 4:17). Care dintre noi este bătut pentru credință sau dacă suferă de o boală nu are la dispoziție medicamentele necesare cel puțin pentru a ameliora durerea? Sunt sigură că nici Iov și nici Pavel nu aveau calmante de durere dar aveau o încredere neclintită în Dumnezeu și aceasta le aducea pacea sufletească pe care nimic și nimeni nu poate să o dea decât Dumnezeu.
