Mi-aduc aminte Doamne când inima Ți-am dat
Și pentru Tine lumea și eul am lepădat
Privirea-Ți dulce zilnic mă urmărea cu drag
O clipă doar cu Tine era un diamant.
Un zel fără de margini aveam în viața mea
Doream prin orice vorbă să-nalț doar slava Ta
Credința și cu fapta se împleteau ușor
În post și rugăciune stăteam cu-atâta dor.
Când Te-am chemat pe Tine să-mi fi Domn și-mpărat
Ți-am dat controlul vieții, deplin eu m-am predat
Mi-ai spus că-n lumea-aceasta necazuri vor veni
Dar de rămân în Tine și eu voi birui.
Ani-au trecut și multe necazuri au venit
Prin Harul îndurării eu nu m-am rătăcit
Mi-a fost Păstor și Prieten, păcatul mi-ai iertat
Iar inima-mi de Tine mai tare s-a legat.
În ziua încercării la Tine m-am gândit
De dragostea-Ți divină eu m-am îndoit.
Nimic în lumea-aceasta nu ne va despărții
În inima mea toată pe veci Tu vei domni.
În focul încercării, în noapte Îți vorbesc
Cu totul, totul, totul din nou mă dăruiesc.
Căci am încredințarea că sunt copilul Tău.
Toiagul și nuiaua-Ți mă mângâie mereu.
Tu-mi dai mai multă pace când sunt greu încercat
Mai multă bucurie când ceru-i înnorat
Deasupra tuturora destul Tu-mi conduci
Putere și speranță Tu-n inimă-mi aduci.
Aș vrea de-acum ’nainte să umblu mai smerit
În mijlocul furnunii să dorm mai liniștit
S-adun comoara care nu poate veșteji
Mai plin de fapte bune doresc a Te slujii
