Citește articolul precedent aici 

„Sfinţii care sunt în ţară, oamenii evlavioşi, sunt toată plăcerea mea.” (Psalmi 16:3)

       Omul a fost creat să aibă o relație de prietenie cu Dumnezeu. Sănătatea fizică, mentală și sufletească sunt afectate pozitiv de prezența acestor relații de prietenie, în care suportul și dragostea sunt reciproce. Relațiile în care guvernează dragostea, care vine de la Dumnezeu, Îl glorifică pe El și ne aduc atâta bucurie și satisfacție în viață, încât nu mai vrem sa trăim altfel, odată ce le-am descoperit.

           Domnul Isus te numește prietenul Său și dorește să-ți ofere o viață din belșug, viață pentru care El a plătit cu Însuși sângele Său. Îmi plac așa de mult acest versuri scrise de fratele Traian Dorz și mă rog ca ele să fie în armonie cu inima noastră, a fiecăruia: “Isuse-al meu Prieten scump, Din zorii tinereții, Cu Tine eu călătoresc, Pân’ la sfârșitul vieții! Tu ești Comoara care-ai fost, De mine mult căutată, Și-acum eu nu Te-aș mai lăsa, Nici pentru lumea toată! Căci Tu-mi ești ca un frate bun, Și-n cânt și în suspine, Isuse-al meu prieten drag, Ce bine-i lângă Tine!” Dorința și rugăciunea Domnului Isus, este ca noi frații Lui, să reflectam în relațiile dintre noi armonia și dragostea lui Dumnezeu.

      Prietenii despre care vreau să vorbesc, sunt cei care au același fel de gândire, același scop, care se deschid și devin vulnerabili, care se sfătuiesc, se corectează, care își mărturisesc unii altora păcatele, care se bucură de biruințe și care plâng împreună în necaz, care se roagă împreună și care se roagă unul pentru celălalt. Acești prieteni îți vor influența gândirea și traiectoria în viață. În lumina acestei definiții, credinciosul nu poate să abia o astfel de prietenie cu un necredincios.

Continuă lectura „Identitatea omului în Christos Domnul vis-a-vis de prietenie II” →