Identitatea omului în Christos Domnul vis-a-vis de prietenie II

Citește articolul precedent aici 

„Sfinţii care sunt în ţară, oamenii evlavioşi, sunt toată plăcerea mea.” (Psalmi 16:3)

       Omul a fost creat să aibă o relație de prietenie cu Dumnezeu. Sănătatea fizică, mentală și sufletească sunt afectate pozitiv de prezența acestor relații de prietenie, în care suportul și dragostea sunt reciproce. Relațiile în care guvernează dragostea, care vine de la Dumnezeu, Îl glorifică pe El și ne aduc atâta bucurie și satisfacție în viață, încât nu mai vrem sa trăim altfel, odată ce le-am descoperit.

           Domnul Isus te numește prietenul Său și dorește să-ți ofere o viață din belșug, viață pentru care El a plătit cu Însuși sângele Său. Îmi plac așa de mult acest versuri scrise de fratele Traian Dorz și mă rog ca ele să fie în armonie cu inima noastră, a fiecăruia: “Isuse-al meu Prieten scump, Din zorii tinereții, Cu Tine eu călătoresc, Pân’ la sfârșitul vieții! Tu ești Comoara care-ai fost, De mine mult căutată, Și-acum eu nu Te-aș mai lăsa, Nici pentru lumea toată! Căci Tu-mi ești ca un frate bun, Și-n cânt și în suspine, Isuse-al meu prieten drag, Ce bine-i lângă Tine!” Dorința și rugăciunea Domnului Isus, este ca noi frații Lui, să reflectam în relațiile dintre noi armonia și dragostea lui Dumnezeu.

      Prietenii despre care vreau să vorbesc, sunt cei care au același fel de gândire, același scop, care se deschid și devin vulnerabili, care se sfătuiesc, se corectează, care își mărturisesc unii altora păcatele, care se bucură de biruințe și care plâng împreună în necaz, care se roagă împreună și care se roagă unul pentru celălalt. Acești prieteni îți vor influența gândirea și traiectoria în viață. În lumina acestei definiții, credinciosul nu poate să abia o astfel de prietenie cu un necredincios.

 Există un alt fel de relație între credincioși și necredincioși, deși creștinul poate fi numit, cu ușurință, prieten datorită caracterului și comportamentului prietenos al acestuia, plin de milă, dragoste și compasiune pentru cei din lume. Chiar Domnului Isus i s-a spus că este “un prieten al vameșilor și al păcătoșilor” (Matei 11:19) Bunătatea și dragostea noastră nu se oprește la cei dragi, ci se răsfrânge asupra tuturor oamenilor, chiar și asupra dușmanilor noștri. Domnul Isus spune că cei din jur (necreștinii) văzând faptele noastre bune, vor da Slavă lui Dumnezeu.

     Am o vecina scumpă și dragă, o soră în Christos, care este un model de slujire pentru cei din jur. Îi voi spune Dana (nu o cheamă Dana, dar vreau să-i protejez identitatea). Nu doar că Dana își îngrijește părinții în casa ei, deși aceștia necesită un nivel de îngrijire avansat, dar își și face timp să slujească pe toți cei din viața ei, pe nepoți, pe vecini și pe prieteni. Când știe că am musafiri, sau ca abia am venit din vacanță, mă trezesc că îmi aduce mâncare gata gătită. Cu toți cei cu care am vorbit și care o cunosc, spun despre dânsa că este prietena lor. Printre aceștia se numără o doamna, la vreo 65 de ani, care nu are familie dar care a găsit în vecina mea o „prietena” de nădejde. Fiecare Thanksgiving, Dana o invită la masă, iar când doamna, de care vă spun, a avut probleme mari de sănătate, Dana a dus-o la doctor și s-a îngrijit de ea până s-a făcut bine. Dana dorește mult mântuirea sufletului acestei doamne, căruia îi vorbește despre Dumnezeu și pentru care se roagă ca să fie mântuită. Totuși, prietenia lor nu cunoaște dimensiunea spirituală, dimensiune centrală vieții lui Dana. Deci, când spun că nu poate exista prietenie între creștin și necreștin, nu spun să ne izolăm de lume, sau să fugim de cei jur. Așa cum nu putem ascunde soarele, sau cum nu putem opri sarea să dea gust, odată ce am pus-o în supă, așa nu putem să oprim dragostea și facerea de bine, celor din jur. Oamenii nu prea citesc Biblia, nu prea merg la Biserică, dar citesc dragostea din faptele noastre bune și pot fi astfel atrași la Dumnezeu. Acesta este unul dintre scopurile principale pentru care încă suntem în lume; acela de a răspândi Vestea Bună a salvării prin Isus Christos. Așa că, dacă printre cititorii acestui articol se numără un suflet care încă nu și-a dat viața Domnului, vreau să-i spun că noi, creștinii te iubim și vrem ca și tu să ai parte de mântuire și să intri în părtășie cu Dumnezeu și cu alți credincioși. Citește Biblia și roagă-te lui Dumnezeu să te ajute să o înțelegi.

     Am auzit, nu de mult, următoarea expresie: “Vei atrage ceea ce este atras de ceea ce prezinți.” Mi-a plăcut foarte mult acest gând. Un creștin care-L prezintă pe Christos, va atrage alt creștin care este interesat să-L onoreze pe Christos. Puritatea, frumusețea, adâncimea și prospețimea unei prietenii, vine din relația noastră cu Isus, și din felul în care ne ajutăm reciproc, ca să trăim și noi cum a trăit Christos.         

Dragostea unui prieten se măsoară în prețul pe care este gata să-l plătească pentru tine.

     „Aceasta este porunca Mea: Să vă iubiţi unii pe alţii cum v-am iubit Eu. Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.” (Ioan 15:12,13). Acesta este standardul cel mai înalt al iubirii între prieteni, standard pe care Domnul Isus la atins a doua zi după ce a rostit aceste cuvinte, murind pe lemnul crucii. Noi, cei care am ales să-L urmăm și să păzim poruncile Lui, am murit împreună cu El dar am și înviat cu El la o nouă viață, astfel având noua natura a dragostei Lui acum în noi.

      De multe ori, citind acest verset, m-am gândit cât de mult îmi iubesc soțul, care îmi este cel mai bun prieten, încă din adolescență; cât de mult îmi iubesc copilașii, și la faptul că nu aș precupeți nici un efort să-i ajut sau să le salvez viața, dacă ar trebui. Dar pe ce trec anii, îmi dau seama că noi ne dăm viața, clipă de clipă, oră de oră, zi după zi. Fiecare dintre noi decidem cum ne consumăm timpul. Puțini oameni și-au dat viața la propriu pentru o altă persoană. Totuși, când renunți la a-ți petrece timpul într-un mod egoist, ca să te îngrijești de nevoile altora, de fapt le dai parte din viața ta, căci viața ta e măsurată în timp. O soție și-a întrebat soțul dacă o iubește, în timp ce acesta se uita la televizor. Acesta a răspuns: „Da draga mea!” Apoi soția l-a întrebat dacă o iubește atât de mult că ar fi gata să-și dea viața pentru ea. Din nou soțul a răspuns: “Da, sigur draga mea!” Apoi soția a întrebat: „Nu ai vrea atunci să-mi dai un pic din viața ta și să mă ajuți să spăl vasele?” La care acesta a răspuns: “Nu, draga mea, nu acuma!” A sacrifica plăcerile și dorințele tale pentru nevoile altora, reflectă dragoste și dă valoare celui pe care-l slujești. Un prieten bun își face timp pentru tine, și nu-ți întoarce spatele când ai nevoie de el. Investițiile cele mai prețioase în viață nu sunt măsurate în bani, ci în timpul investit în relații.

     Pentru că tot am vorbit despre timp, o nevoie fundamentală a fiecărui om și una care necesită timp, este să fim cunoscuți și să cunoaștem. David se roagă în Psalmul 139: „Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaște-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaște-mi gândurile!” (Psalmul 139:23). Tot David spune: “Aruncă-Ţi ochii la dreapta şi priveşte! Nimeni nu mă mai cunoaște, orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu-i pasă de sufletul meu.” (Psalmi 142:4) A nu fi cunoscut de nimeni, duce sufletul la disperare și deznădejde. Creștinul este scutit de această deznădejde pentru că este cunoscut de Dumnezeu, Creatorul Său și are un Prieten pe care se poate baza în orice vreme, pe Domnul Isus Christos. Motivul pentru care Domnul Isus le spune ucenicilor, dar și nouă, că nu ne mai numește robi, este chiar faptul că ne-a făcut cunoscut tot ce a auzit de la Tatăl: “Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu.” (Ioan 15:15). 

          Copiii, de cum încep să vorbească, vor ca părinții să-i privească, să-i aprecieze și să-i încurajeze. Mi-e așa de dor să aud cuvintele: “Mami, uită ce pot să fac!” sau “Ai văzut mami? Ai văzut?” Chiar dacă ei nu rostesc aceste cuvinte, știu că nevoia inimii lor este aceeași. Copiii, dar de fapt orice om, vrea să fie cunoscut, vrea să știe că aparține cuiva căruia îi pasă de el, și care-i va sta alături, prin orice încercare a vieții ar trece el. Pentru a cunoaște o persoană și pentru a fi cunoscut, e nevoie de discuții față în față. „Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbește un om cu prietenul lui.” (Exod 33:11). În urmă cu câtva timp am vizitat, împreuna cu familia mea, Stațiunea “Skamenia Lodge”, o stațiune amplasată în mijlocul naturii, de o frumusețe deosebită. Ne pregăteam să cinăm, iar când am fost așezați la o masă, am fost așezați chiar lângă geam. Era o priveliște îmbătătoare. Munți cu brazi semeți, apa râului care strălucea în lumina razelor de soare și păsări de tot felul, ne încântau privirile. Mi-am coborât ochii spre curtea frumos amenajată și am văzut o familie care stătea în jurului șemineului în care ardeau bucăți mari de lemn. Mama, tata și cei trei copiii erau toți cu capul plecat în telefon. Am scos imediat telefonul și le-am făcut o poză. Nu îmi venea să cred că acești oameni au venit într-un loc atât de frumos, au plătit atâția bani ca să stea în această stațiune, și stau cu capurile plecate în telefoane! I-am trimis imediat text prietenei mele, fără să-mi dau seama că de fapt și eu am căzut în aceeași plasă. Aveam pe cei dragi în fața mea, iar eu stăteam cu capul plecat în telefon. Oare nu facem de multe ori și noi la fel? Avem în fața noastră pe cel mai bun Prieten, pe Domnul Isus. El ne așteaptă să vorbim cu El și, de asemenea, El vrea să ne vorbească. Domnul Isus este soluția tuturor problemelor noastre! El singur are răspunsul, iar noi uităm să venim la El și să ne facem timp să vorbim cu El “față în față”. Nu este totdeauna ușor să te oprești din toată alergarea, să-ți oprești gândurile și să stai doar tu cu Dumnezeu. Nu ne vine să ne rugăm, de multe ori. Firea luptă, cel rău luptă și parcă totdeauna avem lucruri urgente de rezolvat. Dar nu este nimic mai important, în viața unui credincios, decât să-și facă timp și să vină în fața lui Dumnezeu să primească călăuzire și să fie umplut cu Duhul Sfânt. Atunci când acest prim pas este făcut, adică „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău”, vei putea să face și al doilea pas mult prețuit și anume vei putea să iubești “şi pe aproapele tău ca pe tine însuți”. (Luca 10:27).

   Va continua,

Citește articolul următor aici 

Share this

Un gând despre „Identitatea omului în Christos Domnul vis-a-vis de prietenie II

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.