Urmare de AICI
Identitatea creștinului și Muzica (II)
“Cuvântul lui Cristos să locuiască în voi din belşug! Învăţaţi-vă şi sfătuiți-vă unii pe alții cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulțumire în inima voastră.” (Coloseni 3:16b).
Așa cum am menționat în articolul precedent, vom continua să discutăm despre caracteristicile cântării duhovnicești. În Biblie se menționează cuvântul „a cânta”, sau „cântare”, de peste 400 de ori, iar de aproximativ 50 de ori găsim îndemnuri directe de a cânta.“Cântaţi lui Dumnezeu, cântaţi! Cântaţi Împăratului nostru, cântaţi! Căci Dumnezeu este împărat peste tot pământul: cântaţi o cântare înţeleaptă!” (Psalmi 47:6,7).
Prin cântare, creștinul Îl înalță pe Dumnezeu pentru ceea ce El este și pentru lucrările mărețe pe care Le-a făcut și continuă să Le facă. Când înțelegem cât de mult suntem iubiți de Dumnezeu și când trăim realitatea prezenței Lui în viața noastră zi de zi, bucuria mântuirii ne umple inima. Omul care L-a acceptat pe Domnul Isus ca fiind Calea, Adevărul și Viața, acela care i-a înțeles iubirea și a intrat sub autoritatea Lui, este un om care are o nouă natură, sau o nouă identitate. Dacă încă nu ai făcut decizia de a-L urma pe Domnul Isus, te îndemn să-I vorbești chiar acum, și să-I ceri să-ți deschidă mintea ca să înțelegi planul Lui de mântuire și să te ajute să faci această decizie. Bucuria mântuirii, siguranța prezenței Lui, încrederea deplină într-un Dumnezeu plin de bunătate și în speranța vieții veșnice, sunt doar câteva motive care stau la baza cântărilor noastre duhovnicești. Nu ne vom sătura să admirăm și să descoperim frumusețea și maiestatea Domnului, nici aici pe pământ, nici odată în veșnicie. Creștinul care trăiește călăuzit de Duhul Sfânt, are o bucurie necurmată în inima lui, indiferent de circumstanțele și împrejurările vieții. În momentele de adâncă zdrobire ale vieții mele, nu am putut înăbuși cântarea de laudă prin care m-am ancorat în dragostea lui Dumnezeu, tot așa cum nu poți să oprești un trandafir să-și răspândească parfumul atunci când este strivit. “Tu ești un adăpost pentru mine! Tu mă vei păzi de necaz, înconjurându-mă cu cântări de izbăvire!” (Psalmi 32:7).
Cântarea duhovnicească are în centrul ei pe Dumnezeu. Prin cântările noastre, noi Îi aducem gloria, cinstea, adorarea și închinarea, numai Domnului. Cântăreții și compozitorii cântărilor duhovnicești, nu trebuie să atragă atenția asupra lor; ei nu trebuie să urmărească să devină centrul atenție, ci scopul central trebuie să fie acela de a-L glorifica pe Dumnezeu. „Domnul este tăria mea şi temeiul (motivul, pricina, cauza, fundamentul, miezul, mijlocul, prilejul) cântărilor mele de laudă: El m-a scăpat. El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda.” (Exod 15:2). Cei care cântă și cei care compun cântări duhovnicești, trebuie să fie cu băgare de seamă ca nu cumva să devină ei pricina laudelor, iar cei care îi laudă trebuie să o facă cu prudență. Laudele pot să ducă o persoană la mândrie, iar mândria merge înaintea căderii. Cred că fiecare putem să numim cel puțin o persoană care a început să cânte în biserică, lăudându-L pe Dumnezeu, dar de dragul unei cariere, de dragul banilor sau al altor idoli, care vin odată cu mândria, au ajuns să sfârșească departe de Dumnezeu.
Cântarea duhovnicească este în armonie cu Scriptura. Tot așa cum analizăm predicile, ca să nu se strecoare învățături străine Scripturii în Biserică, tot așa trebuie să cercetăm și mesajul care se transmite, prin cântări. Așa cum acceptăm învățătura Biblie în întregime, tot așa cântările trebuie să-L reflecte pe Dumnezeu, așa cum ni se revelează El în Scriptură. Despre Psalmi, cartea cu cele mai multe capitole din Biblie, putem spune că este o carte de cântări. În Psalmi găsim imnuri și poezii îmbinate cu rugăciune, îndemnuri și învățături despre Dumnezeu și creația Sa, învățături despre judecată, despre înțelepciune, despre păcat, profeții despre venirea Domnului Isus în lume și nu numai. În Psalmi îl descoperim pe Dumnezeu, caracterul Lui și realitatea trăirii noastre în relație cu El. Deși Psalmii au fost scriși în decursul a aproximativ 1000 de ani, Dumnezeul descris în Psalmi, și de fapt în toată Biblia, este același Domn, Suveran, Mântuitor, drept Judecător, înțelept, plin de milă și bunătate, și care este gata să dea mântuirea celui ce vine la El cu sinceritate. Dumnezeu este același și astăzi. El vrea să ni se descopere în toată frumusețea, splendoarea și sfințenia Sa. Atunci când Îl cunoaștem pe El în mod personal, când venim cu pocăință la El și suntem transformați de dragostea Lui, cântarea noastră va reflecta atitudinea de supunere și smerenie a unei inimi total predate Lui. Doar Adevărul, adică Dumnezeu, ne poate face liberi. Dacă tăiem din Adevăr, nu mai este Adevăr. Dumnezeu este “Cel ce Este”. De aceea, prin cântări, noi trebuie să-L reflectăm pe Dumnezeu așa cum este. Nu putem să acceptăm doar unele dintre caracteristicile lui Dumnezeu, iar pe altele le ignorăm. Adevărata bucurie, pace și fericire, vine numai în urma pocăinței, credinței, renunțării la sine și acceptării Domnie lui Isus. Această realitate este exprimată așa de frumos în viața lui David, despre care Dumnezeu spune că este un om după inima Lui. David a venit înaintea lui Dumnezeu cu o inimă zdrobită, în sinceră pocăință, și a primit de la Domnul iertarea și bucuria mântuirii. Un element crucial al închinării este pocăința. Cântările noastre, la fel ca și Psalmii, trebuie să reflecte și pocăința, renunțarea la păcat, smerenia și răstignirea eului, tot atât de mult cât reflectă adorarea, exprimarea dragostei și mulțumirii pentru multele binecuvântări pe care Domnul le-a revărsat peste noi. Cântarea ancorată în Scriptură ne va ajuta ca să ne raportăm corect la Dumnezeu și să avem sentimente și atitudini corecte. De la înălțarea Domnului Isus și până astăzi, muzica în Biserica lui Hristos a trecut prin multe transformări. Aș spune că în ziua de astăzi, mai ales în Bisericile neoprotestante, muzica ocupă o mare parte a timpului petrecut în Biserică. Din câte observ eu, cred că sunt foarte rare Bisericile (neoprotestante), care încep programul cu predica, sau la care predica durează mai mult decât lauda prin muzică și poezie. Înainte să primim vre-o învățătură prin predică facem ce spune Pavel:“Vorbiți între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovnicești şi cântați şi aduceți din toată inima laudă Domnului.” (Efeseni 5:19). Iar acesta este un lucru bun pentru că adevărurile Scripturii se întipăresc foarte bine în memoria noastră prin versuri și cântări.
Cântarea duhovnicească – are sunete deslușite. “La fel este şi cu lucrurile neînsuflețite, care dau un sunet, fie un fluier, fie o harfă: dacă notele nu se disting clar, cum va ști cineva ce se cântă la fluier sau la harfă?” (1 Corinteni 14:7NTLR). Cântarea duhovniceasca dă un sunet clar, o direcție clară atât prin cuvinte cât și prin melodie.
Va continua.
CONTINUARE -ARTICOLUL III DESPRE MUZICĂ-CITEȘTE AICI
Marinela Buzas Publicat: 20 Aprilie 2019
https://luminipentrusuflet.com/