A judeca cu sânge rece pe cel ce s-a deschis și ți-a spus tot
E crâncen, e barbar, e o durere nesfârșită, e apă de potop.
A-i răspândi în jur mărturisirea sinceră ce ți-a încredințat-o
E ca și cum l-ai împinge-n groapa, ce singur și-a săpat-o .

Fratele tău ți-a mărturisit greșeala, păcatul, nevegherea sa,
Nu pentru a-i scoate ochii, pentru a-l jignii, ci pentru a-l ajuta.
Acum apleacă-te în post și rugăciune, de-acum e și povara ta,
Nu judeca, nu condamna, nu disprețui, asta nu-i chemarea ta.

Nu judeca aspru ce cel ce se pocăiește și se lasă de al său păcat. Continuă lectura "A judeca cu sânge rece pe cel ce s-a deschis și ți-a spus tot" →