Importanța conștientizării identității creștine

Când vorbim despre identitatea creștină, în centrul atenției este Hristos și nu omul. Creștinul își descoperă identitatea, descoperindu-L pe Hristos și măreția procesului de transformare în viața lui; proces care a început odată cu mântuirea și care continuă pe tot parcursul vieții. „Şi noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică.” (1 Ioan 5:20b). „Vreau să zic: taina ținută ascunsă din veșnicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinților Lui, cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăția slavei tainei acesteia între neamuri, şi anume Hristos în voi, nădejdea slavei. Pe El Îl propovăduim noi şi sfătuim pe orice om şi învăţăm pe orice om în toată înțelepciunea, ca să înfățișăm pe orice om desăvârșit în Hristos Isus.” (Coloseni 1:26-28).
Cuvântul „identitate” este definit în dicționarul limbii române, printre altele astfel: „a fi identic, conform cu, asemănare perfectă”. Îmi place foarte mult această definiție, pentru că mă duce cu gândul la faptul că Domnul Isus s-a identificat cu noi, luând asupra Lui tot păcatul nostru și toate poverile noastre și în schimb ne-a dat neprihănirea Lui și Duhul Sfânt. Sinonimele cuvântului “identitate” sunt: “conformitate, consimilitudine, consubstanțialitate, echivalență, egalitate, unitate și similitudine.” Cuvântul “consubstanțialitate” este definit ca: „unitate și identitate de substanță.” Hristos a luat locul nostru și a primit pedeapsa pentru păcatele noastre în schimb ne-a dat neprihănirea Lui. “Şi voi, prin El (Dumnezeu), sunteți în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înțelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare, pentru ca, după cum este scris: „Cine se laudă să se laude în Domnul”.” (1 Corinteni 1:30-31). Atunci când descriem bucuria, pacea, neprihănirea, puterea de a birui ispita, credincioșia când trecem prin încercare și multe alte aspecte frumoase ale unui creștin, noi dăm toată lauda pentru acestea Domnului, căci recunoaștem că despărțiți de El, nu am putea face nimic.
Spre deosebire de orice altă școală de gândire, cum ar fi cea care spune că omul își găsește identitate în sine însuși, în talentele pe care le are, în rolul pe care îl joacă în societate, în realizări și în armonia cu sine însuși, creștinul își găsește identitate în ceea ce a făcut Hristos pentru el, în el și prin el și nicidecum în sine însuși. Atunci când ne identificăm cu Hristos avem pace cu El, pace cu noi înșine și pace cu cei din jur. În totală dependență de El, așa cum o mlădiță este dependentă de viță, așa și creștinul își trage seva identității sale din Hristos, zi de zi, în totală supunere și adorare față de El. Ce eliberare să știm că nu suntem lăsați la îndemâna circumstanțelor, a alegerilor, a performanțelor noastre, sau nici chiar a greșelilor noastre pentru a ne găsii valoarea în viață! De asemenea identitatea noastră nu este determinată de a rănilor pe care ni le-au făcut de alții pentru că Domnul Isus a murit să ne scape și de aceste poveri, pe care le putem arunca acum asupra Lui. Totuși, a fi creștin cere și din partea omului ceva și anume, recunoașterea stării decăzute în care suntem fără Dumnezeu și acceptarea Domnului Isus ca Domn și Mântuitor. Asta înseamnă a muri față de sine, față de lume și față de păcat și zilnic, clipă de clipă a trăi sub autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu și sub călăuzirea Duhului Sfânt.
Oare este clar în zile noastre ce înseamnă să fim creștini cu adevărat? Văd, nu doar persoane izolate, ci chiar biserici întregi care flutură cu mândrie drapelul desfrâului și în același timp își spun creștini. Ei își atrag mânia lui Dumnezeu asupra lor, prin faptul că înăbușesc adevărul, adăugându-i otrava păcatului. “Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăbușă adevărul în nelegiuirea lor.” (Romani 1:18). Creștin este cel care trăiește în lumina adevărului Scripturii, fără să facă compromisuri. Trebuie știut faptul că mulți se identifică cu „religia creștină”, dar în realitate, ei nu s-au identificat niciodată cu Hristos, prin acceptarea Domniei și autorității Lui în viața lor. Mulți așa ziși creștini, slujesc unui dumnezeu al imaginației lor. Aceeași minciună a diavolului este șoptită din nou și din nou: “Oare chiar a spus Dumnezeu să nu….?” Starea de păcat în care se află omenirea astăzi, este descrisă atât de clar de către Apostolul Pavel, în Romani 1:28-32 „ Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoștința lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinți, fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă. Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.” Iată ce a spus președintele unei țări, făcând aluzie la valorile cu care noi ne identificăm, ca și creștini, cum ar fi faptul exclusivității relațiilor sexuale în cadrul căsătoriei, între un bărbat și o femeie. “Este greşit să dăm ascultare sau să mergem pe calea fanatismului religios şi a solicitărilor ultimative.” Ultimatum, adică ultimul cuvânt îl are Dumnezeu. Dumnezeu este cel care ne spune ce este rău și ce este bine și nu invers.
Ce înseamnă deci a fi creștin? Cuvântul “creștin” a fost atribuit ucenicilor lui Hristos, datorită faptului că erau urmașii lui Hristos și aceasta era vizibil celor din jur din felul în care aceștia Îl iubeau și slujeau pe Dumnezeu și pe cei din jur. “Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăiește în neprihănire nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubește pe fratele său.” (1 Ioan 3:10). A fi creștin înseamnă să fii răscumpărat prin sângele Domnului Isus “din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri” (1 Petru 1:18).
În schimb, o persoană care trăiește în păcat, care se complace în păcat și care nu vrea să vină la Dumnezeu cu păcatul său ca să primească iertarea, adică acela care nu vrea să se lase de păcat, nu are ca Tată pe Dumnezeu ci dimpotrivă, conform cuvântului lui Dumnezeu, aparține celui rău. Creștinii sunt copiii lui Dumnezeu, iar toți ceilalți oameni, cei care resping chemarea Creatorului lor și care nu vin la pocăință, întră în categoria celor care au trecut de partea celui rău. Nu există cale de mijloc! Iar aceasta nu o spune un om sau o organizație, ci este hotărârea lui Dumnezeu.
Dumnezeu este Suveran, El este singurul adevărat și drept. Există un singur adevăr și o singură cale, iar aceasta ne este clar descrisă în Biblie. Dorești să cunoști Adevărul? Citești Biblia consecvent, căutând să faci tot ce scrie în ea? Îl iubești pe Dumnezeu mai presus de oricine și de orice? Cunoști tu cu adevărat ce înseamnă să fii urmaș a lui Hristos, adică creștin? Dacă te identifici ca fiind creștin, ți-ai predat controlul vieții tale lui Dumnezeu? Ai gustat tu bucuria mântuirii? Ai primit tu pacea și asculți tu de poruncile lui Dumnezeu? Mă rog ca toți cei ce au oportunitatea să citească aceste rânduri, să nu stea nepăsători față de propria lor mântuire, astfel ajungând să fie pe veci despărțiți de Creatorul lor. E simplu, dar e greu. Înainte de a învia împreună cu Hristos la o viață nouă, trebuie mai întâi să mori. Fără cruce nu există mântuire. Pe tronul vieții tale nu pot sta doi stăpâni. Odată mântuit, trebuie să lupți lupta cea bună până la capăt, știind că în Hristos, ai totul necesar ca să fii biruitor. Deși dorința lui Dumnezeu este ca toți să fie mântuiți și ca nici un om să piară, El dă libertate fiecărui om să aleagă.
Trăim vremuri tulburi, în care adevărul și minciuna s-au agitat așa de mult împreună, că pentru o clipă ne-a dat impresia unei noi substanțe, ca și cum ar exista o cale de mijloc. Dar văd că încet, încet, încep să se limpezească lucrurile. Odată cu presiunea persecuției care vine peste creștini, chiar și aici în America, unii au sărit rapid în oceanul toleranței, acceptând păcatul ca normă, chiar înainte să le ajungă cuțitul la os. Dar văd și creștini autentici, care merg pe cale cu Hristos, fiind gata să plătească prețul supunerii și ascultării de Dumnezeu, oricare ar fi acela.
Este imperativ ca să cunoaștem Adevărul, căci doar Adevărul ne poate face liberi. Dacă ai Adevărul, adică pe Domnul Isus, vei dori din toată inima ta să cunoști și să trăiești în lumina Cuvântului Său. Vei dori să-ți cunoști identitatea ta în Hristos și cum se materializează aceasta în toate aspectele trăirii tale pe pământ. Dacă nu ești cu adevărat un creștin, nu uita, El te-a creat, ți-a dat viață, a plătit prețul răscumpărării tale cu scump sângele Său și te așteaptă ca să-ți petreci eternitatea cu El, în splendoarea cerului Său, cu neputință de descris sau de imaginat cu mintea aceasta limitată. Cu ajutorul lui Dumnezeu, vom continua în 2020 să aprofundăm alte aspecte ale identității creștine.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.