Am învățat, cu mulți ani în urmă, de la un predicator, să mă feresc “să ridic oamenii în slăvi”, pentru că astfel întind două curse. Prima cursă este cursa mândriei, în care cel lăudat poate cădea foarte ușor, pe fundalul aplauzelor, dacă acesta nu este atent. A doua cursă este cursa diviziunilor, pentrucă așa de repede suntem gata să formăm partide și să ne certăm unii cu alții, uitând că toți aparținem lui Hristos și doar prin jertfa Lui suntem mântuiți.
Dar astăzi, când am auzit că mult iubitul nostru frate, Ravi Zacharias a fost ridicat în slăvile cerești și este cu Domnul pe care l-a iubit și l-a slujit cu atâta credincioșie, vreau să spun și eu câteva cuvinte de apreciere. Fratele Ravi Zacharias este vrednic de urmat, pentru că și el l-a urmat, cu credincioșie, pe Domnul Isus.
Printre lucrurile pe care le-am admirat la fratele Ravi, sunt:
1. Dragostea fratelui Ravi pentru Dumnezeu și pentru lumea pierdută.
2. Smerenia cu care a vestit Evanghelia.
3. Faptul că a ridicat lideri și a lucrat în echipă.
4. Felul în care și-a onorat soția și și-a iubit copiii.
5. Felul în care a apărat credința, fără să atace la persoană sau să se certe pe marginea subiectelor îndoielnice.
6. Felul în care l-a înălța pe Hristos și mesajul Evangheliei, mai presus de orice și de oricine.
7. Faptul că sa lăsat călăuzit și umplut de Duhul Sfânt.
8. Faptul că vorbea, deschis, despre luptele din viața lui personală.
9. Cărțile scrise și epistola vie a vieții lui.

Cred că lacrimile curg șuvoi, din mulți ochi, astăzi, cum curg și din ochii mei. Domnul să fie slăvit că e doar a pauză, scurtă cât un abur, și vom fi toți împreună, bucurându-ne cu mult iubitul nostru mire, Isus Hristos!
Slava, Cinstea și Gloria să fie a Lui în vecii vecilor! Amin!