„Noi nu folosim cuvintele ca să rănim, ci folosim cuvintele doar ca să ajutăm!”

În vacanța de iarnă, ne-am luat cei 4 copii și ne-am dus într-o scurtă vacanță în Florida. Am petrecut două zile la Disney World, FL. Apropo, nu recomand nimănui să viziteze Disney Parks în preajma sărbătorilor. Nu numai că intrarea este mai scumpă de sărbători, dar a și trebuit să stăm la cozi, pentru diverse activități, cozi lungi de peste 2 ore. Dar pentru copii, mai ales pentru cei mai mici, totul a fost fascinant.
Stăteam pe o bancă să ne odihnim, când am auzit cuvintele unei mame care stătea chiar în fața mea, adresându-și băiatul ei: “Noi nu folosim cuvintele ca să rănim, ci folosim cuvintele doar ca să ajutăm! Nu e clară pentru tine această regulă? Dacă nu ai nimic folositor de spus, te rog să nu vorbești.” Deși a rostit aceste cuvinte o singură dată, parcă le auzeam mereu, ca un ecou: “We don’t use words to hurt, we use words to help!”
M-am gândit ce bine a articulat această mamă acest principiu fundamental de viață. Mi-am adus aminte de versetul din Filipeni 4:8 “Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.” Pe la ora 15:00, când am părăsit parcul prematur din cauza aglomerației, m-am auzit spunând: “Mai bine nu veneam aici în perioada aceasta a anului, că e așa de aglomerat“. La care fetița mea de 10 ani, Debora, a răspuns cu tristețe în glas: “Mama, eu m-am bucurat așa de mult. Uită-te la partea plină a paharului. Acum putem merge la hotel să înotăm.” Continuă lectura „„Noi nu folosim cuvintele ca să rănim, ci folosim cuvintele doar ca să ajutăm!””

Share this

„Vieți paralele” -Silvia VARVARA-SEMAN

 

 

 

 

 

 Vă spun, de la început, că o consider pe sora Silvia VARVARA-SEMAN, o prietenă tare scumpă și dragă. Am urmărit-o de aproape și de departe, în cursul anilor, și am fost impresionată de dragostea care o are pentru Dumnezeu și pentru semenii săi. După ce am citit romanul, “Vieți paralele”, pe care l-a scris sora Silvia, am decis să scriu câteva gânduri.

          Romanul te ajută să înțelegi ce a însemnat dictatura comunistă. A trăi într-o frică constantă, că poți fi ridicat și arestat la orice oră, din zi și din noapte, fără nici un motiv, este greu de imaginat pentru cei care nu au trăit sub acest regim. A fi creștin, în vremea aceea, era similar cu a umbla pe marginea unei prăpăstii; mai ales pentru conducătorii de biserici, cum este cazul tatălui personajului principal, Raluca.
          Raluca a fost crescută de bunica ei, în parte din cauza persecuție comuniste asupra familie ei, lucru semnificativ pentru ceea ce va urma în viața ei. “În copilărie tâjise după iubirea părinților dar acum ajunsă la adolescență, ar fi dat orice să nu se fi născut în familia în care se născuse, să fi avut pe altcineva ca părinți, mama devenise pentru ea inamicul numărul unu.” (pagina 34).  Pentru cei cărora vă place psihologia, veți fi delectați să o descoperiți pe Raluca cu luptele și trăirile emoționale, care sunt descrise în detaliu. Nu poți să nu o iubești, să nu o compătimești și să nu vrei să o iei de mână și să o pui pe calea dreaptă, pe calea Adevărului. E atât de vulnerabilă, dar în același timp atât de puternică.

          Romanul este presărat cu lecții spirituale, ducându-te la momente de profundă meditație. Ce este omul? Ce este suferința și care este scopul ei? Cine este Dumnezeu, și ce înseamnă să ai o relație personală cu El? Toate aceste întrebări, și multe altele, își găsesc, subtil dar clară, răspunsul în această roman.

Suferința este suferință, fie ea fizică sau psihică, amândouă durând, amândouă cu puterea de-a distruge o persoană. Dacă cineva ridică glasul deasupra celorlalte glasuri și strigă, o face pentru că niciodată nu a pus suferința și durerea altora deasupra durerilor personale. În durere omul învață cine este și care sunt limitele sale și învață să se sprijine pe Dumnezeu…Este timpul să te întrebi cine ești tu, în adâncul inimii tale….. Cuvintele, ca o lumină aprinsă în întuneric, o treziră din somn.

Îmi place foarte mult acest paragraf, pentru că în așa de puține cuvinte, descrie atât de mult. În primul rând, noi creștinii suntem lumina lumii, cei care prin cuvintele vieții aprindem lumina în întunericul celor fără de speranță. Creștinii au chemarea de a vizita pe văduvă, pe orfan, pe cel în pușcărie, pe cei deznădăjduiți,  pentru a le duce lumina.
Apoi, a pune suferința altora deasupra suferinței tale, este un concept extraordinar, un lucru distinctiv în viața unui credincios. În această roman, putem identifica iubirea iubirilor, Agape, dragostea care numai Dumnezeu o poate turna în inima omului, pentru ca mai apoi să fie dăruită altor oameni. 
Fie ca în toate suferințele noastre să ne sprijinim tot mai tare de Dumnezeu așa cum găsim îndemnul pe paginile acestui roman.
Share this

Să dai vestea unei persoane, că cel drag lui a murit…

Să dai vestea unei persoane, că cel drag lui a murit, nu este un lucru ușor. Mă gândesc cu compasiune la doctorii și asistentele medicale care trebuie să comunice, vestea cea mai cruntă pe care o poate primii cineva, că soțul, soția, copilul, mama, tatăl, fratele sau prietenului cuiva, nu mai este. Cel puțin noi, ca și creștini, știm că moartea este începutul vieții veșnice. Dar totuși, durerea și tristețea din inima celui căruia i s-a rupt o parte din el, ne reduce la tăcere și la lacrimi.

Am avut și eu sarcina să fac lucrul acesta de multe ori (lucrând cu persoane pe hospice) dar de două ori a trebuit să spun lucrul acesta unor prieteni dragi.  Port și azi, și cred că toată viața voi purta imaginea celor cărora am le-am dat această veste.
Prima dată a fost când eram încă la liceu și mi-am vizitat părinții (căci eu locuiam la mătușa mea). Acolo locuia și un student dela Facultatea Emanuel din Oradea. A sunat telefonul, în timp ce eram acolo, iar mama mea a fot cea care a primit vestea morții mamei, studentului nostru. Continuă lectura „Să dai vestea unei persoane, că cel drag lui a murit…”

Share this

“Cum judecă un creștin conform Scripturii?” IV

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În aceste vremuri, este important să ne aducem aminte că Dumnezeu este același, neschimbat, plin de bunătate și îndurare, iar identitatea noastră este ancorată în El. Identitatea, siguranța, nădejdea și credința noastră, nu pot fi schimbate nici chiar de cele mai puternice furtuni ale vieții. De fapt, în zilele încercării, identitatea noastră, cine suntem noi cu adevărat, strălucește mai puternic decât în zilele bune. Așa cum un trandafir strivit de talpa nepăsătoare a trecătorului nu poate să răspândească decât parfum, tot așa și creștinul strivit de încercare, nu poate să emane decât mireasma dragostei și a cunoașterii lui Dumnezeu. „Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos şi care răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoștinței Lui.” (2 Corinteni 2:14).

Vom continua cu subiectul “judecății” ca parte din identitatea creștinului, și anume: “Cum judecă/mustră/corectează un creștin pe alt creștin?” De multe ori, chiar cei din lume înțeleg înțelepciunea Scripturii, și o folosesc în organizațiile lor pentru o bună funcționare. Voi începe cu un exemplu personal. După câțiva ani de lucru la Spital, ca asistentă medicală, șefa mea mi-a comunicat ca să mă prezint la biroul dânsei, la o dată anume. Eram nedumerită! Imediat mi-am adus aminte că expirase data la care trebuia să completez un curs obligatoriu, anual, în cadrul spitalului. M-am prezentat în biroul dânsei cu mari emoții. Mi-a spus, de la început, că funcția pe care o are, și responsabilitatea de a raporta superiorilor dânsei, îi cere să ia acțiune vis-a-vis de faptul că nu am completat acel curs obligatoriu. Dar înainte să continue, mi-a spus cât de mult sunt apreciată de ea și de colegii mei, iar mai apoi mi-a dat exemple clare prin care am câștigat încrederea și aprecierea dânsei. Apoi mi-a spus că fapta mea era o încălcare de reguli care nu poate fi trecută cu vederea și mi-a dat câteva exemple nefavorabile care ar fi putut rezulta din cauza neglijenței mele. Sancțiunea a inclus și o corecție scrisă, document care va rămâne în dosarul meu, permanent. În cele din urmă m-a încurajat, spunându-mi că este sigură că nu voi mai uita pe viitor. Mi-a spus că are încredere în mine și că va include, în scrisoarea de corecție, și faptul că am acționat și am completat cursul, imediat ce am fost anunțată. M-a întrebat și câteva întrebări personale, iar mai apoi m-a asigurat că această corecție scrisă, nu va afecta mărirea de salar, care urma să o primesc, și că era foarte bucuroasă că lucrez pentru spital și că spera să mă aibă ca angajată, mulți ani. Am plecat din birou de la dânsa încurajată și cu dorința de a mă strădui să fiu mai atentă pe viitor. Nu am văzut în acțiunea dânsei un atac la persoana mea, ci dimpotrivă am văzut o persoană care și-a făcut datoria și și-a făcut-o bine și la timp.

Am observat același fel de abordare, în ce privește mustrarea sau corecția, în Apocalipsa, Capitolul 2 și 3. Pentru cei care nu sunt familiari cu acest text, îi încurajez să citească Apocalipsa capitolul 2 și 3. La toate cele 7 Biserici, vom constata 7 elemente comune, dar pentru acest articol aș dori să ne uităm doar la două dintre ele.

1. Cel care adresează mustrarea (sau încurajarea), se prezintă celui cu care vorbește.  Poate ați auzit întrebarea: “Cine ești tu, ca să mă judeci pe mine?” Alții spun, resemnați, cu capul plecat: „Cine sunt eu ca să judec?” Trebuie să ai răspunsul corect la această întrebare, ca să vezi dacă ești în postura corectă ca să judeci, sau nu. Un fariseu, spre exemplu, nu avea dreptul să judece, deoarece acesta trebuia întâi să se pocăiască. Domnul Isus, în textul din Ioan, spune clar unui fariseu să nu judece, ci prima dată să se uite la el însuși și să-și rezolve problema lui. “Nu judecați, ca să nu fiţi judecați. Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?  Sau cum poţi zice fratelui tău: ‘Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău’, şi, când colo, tu ai o bârnă într-al tău? Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.” (Matei 7:1-5). Continuă lectura „“Cum judecă un creștin conform Scripturii?” IV”

Share this

Cântările evanghelie -ediția 2006 Powerpoint

 

 

 

 

 

 

 

Dacă vă e dor să răsfoiți cartea de cântări, aici găsiți powerpoint la toate cele 601 de cântări din cartea Cântările Evanghelie Ediția 2006.

Lăudați pe Domnul toți cei iubiți de El.

„Lăudați pe Domnul! Ferice de omul care se teme de Domnul şi care are o mare plăcere pentru poruncile Lui! „Psalmul 112:1

001 002 003 004 005 006 007 008 009 010 011 012 013 014 015 016 017 018 019 020 021 022 023 024 025 026 027 028 029 030 031 032 033 034 035 036 037 038 039 040 041 042 043 044 045 046 047 048 049 050 051 052 053 054 055 056 057 058 059 060 061 062 063 064 065 066 067 068 069 070 071 072 073 074 075 076 077 078 079 080 081 082 083 084 085 086 087 088 089 090 091 092 093 094 095 096 097 098 099 100 101 102 103 104 105 106 107 108 109 110 111 112 113 114 115 116 117 118 119 120 121 122 123 124 125 126 127 128 129 130 131 132 133 134 135 136 137 138 139 140 141 142 143 144 145 146 147 148 149 150 151 152 153 154 155 156 157 158 159 160 161 162 163 164 165 166 167 168 169 170 171 172 173 174 175 176 177 178 179 180 181 182 183 184 185 186 187 188 189 190 191 192 193 194 195 196 197 198 199 200 201 202 203 204 205 206 207 208 209 210 211 212 213 214 215 216 217 218 219 220 221 222 223 224 225 226 227 228 229 230 231 232 233 234 235 236 237 238 239 240 241 242 243 244 245 246 247 248 249 250 251 252 253 254 255 256 257 258 259 260 261 262 263 264 265 266 267 268 269 270 271 272 273 274 275 276 277 278 279 280 281 282 283 284 285 286 287 288 289 290 291 292 293 294 295 296 297 298 299 300 301 302 303 304 305 306 307 308 309 310 311 312 313 314 315 316 317 318 319 320 321 322 323 324 325 326 327 328 329 330 331 332 333 334 335 336 337 338 339 340 341 342 343 344 345 346 347 348 349 350 351 352 353 354 355 356 357 358 359 360 361 362 363 364 365 366 367 368 369 370 371 372 373 374 375 376 377 378 379 380 381 382 383 384 385 386 387 388 389 390 391 392 393 394 395 396 397 398 399 400 401 402 403 404 405 406 407 408 409 410 411 412 413 414 415 416 417 418 419 420 421 422 423 424 425 426 427 428 429 430 431 432 433 434 435 436 437 438 439 440 441 442 443 444 445 446 447 448 449 450 451 452 453 454 455 456 457 458 459 460 461 462 463 464 465 466 467 468 469 470 471 472 473 474 475 476 477 478 479 480 481 482 483 484 485 486 487 488 489 490 491 492 493 494 495 496 497 498 499 500 501 502 503 504 505 506 507 508 509 510 511 512 513 514 515 516 517 518 519 520 521 522 523 524 525 526 527 528 529 530 531 532 533 534 535 536 537 538 539 540 541 542 543 544 545 546 547 548 549 550 551 552 553 554 555 556 557 558 559 560 561 562 563 564 565 566 567 568 569 570 571 572 573 574 575 576 577 578 579 580 581 582 583 584 585 586 587 588 589 590 591 592 593 594 595 596 597 598 599 600 601

 

 

 

 

 

 

 

Share this

Biserica locală

 

A fi membru activ într-o biserică locală este vital pentru sănătatea spirituală a unui credincios. Faptul că nu putem merge într-o clădire să ne închinăm, nu trebuie să ne oprească de la a avea părtășie prin platformele virtuale. Biserica din care fac parte, menține atât programele pe care le aveam înainte cânt și structura lor. Ba am adăugat încă o zi în care ne întâlnim doar pentru a ne ruga.

A fi împreună, a ne vedea, a ne ruga împreună, a participa la program cu o cântare, o poezie, a da oportunitate copiilor să spună un verset sau să cânte este deosebit de frumos și necesar. Deci exact cum se desfășura programul în biserică, tot așa se desfășoară serviciul nostru de închinare pe platforma Zoom. Relațiile dintre noi ca biserică, cred că sunt tot atât de puternice sau chiar mai puternice acum, deoarece stăm conectați și nu ducem lipsă de părtășie. Ba chiar după ce se termină biserica, mai stăm și mai vorbim între noi, ceea ce lucrează la întărirea relațiilor dintre noi  (dar nu în timpul programului).

Sper ca nici unul să nu vă răciți față de frații și surorile dumneavoastră din biserica locală. Întâlniți-vă prin Zoom sau alte metode, și rugați-vă împreună, dați slavă Domnului prin cântări și poezii, îndemnuri și predici.

Redau aici predica soțului meu de duminică, din cadrul programului de seară.

 

Domnul să binecuvinteze biserica dumneavoastră din care faceți parte.

Share this

Eu știu în cine mă-ncred

Eu știu în cine mă-ncred -Power Point

Eu știu în cine mă-n cred ED – Full Score (Partitura)

Negativ:

 

Domnul Isus, Creatorul și susținătorul întregului Univers, ne îndeamnă să-L cunoaștem și să ne punem încrederea în El. Așa cum spun și versurile acestei cântări, El ne iartă, ne păzește, ne leagă rana, ne este scut și sprijin. Ferice de omul care poate spune Domnul meu și Dumnezeul meu!

Mă rog ca această cântare să-L onoreze pe Dumnezeu și să vă aducă în inimă încredere și speranță.

Isus îmi da putere să-nfrunt orice durere,
Rana El o leagă;
Pe mine mă păzește, de rău mă ocrotește,
El e Atotputernic!
Îmi este scut si sprijin, îmi e un bun Prieten
Domnul mă asculta;
Când El mă cercetează, și mă pocăiesc,
Iertarea-n dar primesc.

Binecuvântat fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este DomnulCăci el este ca un pom sădit lângă ape, care-şi întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, şi frunzişul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme şi nu încetează aducă rod.”Ieremia 17:7-8  

Share this