Identitatea omului în Christos Domnul vis-a-vis de suferință – VI 

        Pentru noi, cei care Îl iubim și Îl urmăm pe Domnul Isus, este trist și dureros să vedem oameni care se îndepărtează de Dumnezeu și care luptă pentru a propaga și promova legi contrare Scripturii. În zilele noastre, chiar aici în America, unii creștini experimentează persecuția datorită faptului că ei afirmă principiile Scripturii ca fiind Adevărul Suprem. Am ascultat recent interviul pe care Yeonmi Parks, o tânără care a scăpat din Coreea de Nord, i l-a acordat profesorului canadian Jordan B. Petersen. Parks a spus: “Cea mai mare întrebare pe care mi-o pun oamenii este: „De ce nu există revoluție în Coreea de Nord? Sunteți muți? De ce nu a existat nici o revoluție timp de 70 de ani de când sunteți sub această opresie?” La care eu spun: „Dacă nu știi că ești sclav, dacă nu știi că ești izolat sau oprimat, cum să te lupți pentru a fi liber? Adică, dacă știi că ești izolat, asta înseamnă că nu ești izolat. Necunoașterea este adevărata definiție a izolării și de aceea, când am fost în Coreea de Nord, nu am știut niciodată că eram izolată. Am crezut, literalmente, că mă aflam în centrul Universului.” Un om care nu a cunoscut niciodată adevărul, care nu a fost scos din întuneric la lumină, prin jertfa lui Isus Christos, poate să creadă despre sine că este centrul Universului, că este liber să facă ce vrea, dar realitatea cruntă este faptul că acest om este în întuneric, este rob, fiind dus de cel rău în lanțuri pentru pedeapsa veșnică. Cum să nu suferi ca și creștin când cel pe care vrei să-l ajuți te condamnă ca fiind legalist, că judeci, că-l urăști și câte și mai câte alte acuze ni se aduc? Ca și creștini, noi suferim pentru cei care pier în păcat și dorim ca și ei să se întoarcă la Christos și să fie mântuiți. Dar durerea cea mai mare, cel puține eu personal o simt pentru copiii cărora păcatul le este prezentat ca fiind normal. Dumnezeu ne pune în față binele și răul și ne dă libertatea să alegem. Spre deosebire de Dumnezeu, cel rău dorește să ne țină în întuneric prezentându-ne doar o singură alternativă, o singură perspectivă, aceea de a ne minți că suntem centrul universului, că plăcerile de o clipă ale păcatului sunt tot ce contează și din păcate mulți cad în cursa lui.

          Meditând la acest subiect, mi-am adus aminte de suferința lui Lot. Despre Lot, un om care a ales să trăiască într-un loc prosper dar saturat de păcate, se spune că “își chinuia în toate zilele sufletului lui neprihănit”. “şi dacă (Dumnezeu) a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi (căci neprihănitul acesta care locuia în mijlocul lor îşi chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit din pricina celor ce vedea şi auzea din faptele lor nelegiuite) – înseamnă că Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici şi să păstreze pe cei nelegiuiţi ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii: mai ales pe cei ce, în pofta lor necurată, umblă poftind trupul altuia şi dispreţuiesc stăpânirea.” (2 Petru 2:7-10) M-am întrebat de multe ori: „De ce l-a părăsit Lot pe Avram, când i s-au înmulțit averile?” Pe când Avram a renunțat categoric să aibă relații cu împăratul Sodomei, Lot și-a stabilit rezidența în acest oraș. “Împăratul Sodomei a zis lui Avram: „Dă-mi oamenii şi ţine bogățiile pentru tine.” Avram a răspuns împăratului Sodomei: „Ridic mâna spre Domnul, Dumnezeul Cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului, şi jur că nu voi lua nimic din tot ce este al tău, nici măcar un fir de aţă, nici măcar o curea de încălţăminte, ca să nu zici: ‘Am îmbogăţit pe Avram’. Nimic pentru mine,” (Geneza 14:21-23) Ce frumos îmi amintesc cuvintele lui Avram de cuvintele Domnului Isus care a spus: „… vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine.” (Ioan 14:30)  De ce nu a putut și Lot să spună ca și Ruth: „Nu sta de mine să te las şi să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu, voi merge şi eu; unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu;” (Rut 1:16).

          Unde locuiești?

          Mă gândesc că majoritatea celor care citiți aceste rânduri aveți libertatea să vă mutați dintr-un oraș în altul, sau chiar dintr-o țară în alta, dacă doriți. Eu, împreună cu soțul meu și primul nostru copil am emigrat în America în urmă cu mai bine de 20 de ani. Acum, împreună cu 3 dintre copilașii noștri locuim într-unul dintre cele mai liberale state din America, pe când băiatul cel mai mare locuiește într-un stat mult mai conservator, unde de fapt merge la școală. Ne-am gândim și noi în ultimul timp că poate ar fi cazul să ne mutăm într-o zonă mai conservatoare, la fel cum deja au făcut mulți creștini. În același timp ne-am gândit și la posibilitatea nu doar de a rămâne aici, ci de a deveni mult mai implicați în viața orașului și astfel să influențăm, prin eforturile noastre, legile și cultura acestui stat. Am întrebat pe copii în timpul unei lecții Biblice: “Unde credeți că este locul cel mai frumos unde puteți să locuiți?” Copiii au răspuns: “În Florida, în California….” Cel mai mic copil, când a văzut că nu mă satisface nici un răspuns, a strigat triumfător: „În cer!” Am zâmbit la răspunsul lui, concentrată fiind la răspunsul meu, și anume: „E cel mai frumos să locuim în mijlocul voii lui Dumnezeu!” Dar pe ce m-am gândit mai mult la răspunsul acelui copilaș, mi-am dat seama ce mare adevăr a spus în doar două cuvinte: „în cer”. Putem trăi ca în cer aici pe pământ? Deși nu mă refer la Raiul care va urma pentru o veșnicie, pentru cei care l-au ales pe Christos, da, putem să trăim în voia lui Dumnezeu aici pe pământ, bucurându-ne de prezența Lui în viața noastră, de pacea Lui care întrece orice pricepere, de bucuria mântuirii și de nădejdea vie, care este Christos în noi. Identitatea creștinului este marcată de realitatea prezenței lui Christos în viața lui și de o locuință permanentă în cer, în prezența lui Dumnezeu, care ne așteaptă atunci când vom părăsi acest trup supus putrezirii și acest pământ. “Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună-cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu,” (Efeseni 2:19). Ca și creștini, noi facem parte din Împărăția lui Dumnezeu și nu mai aparținem lumii acesteia, indiferent de zona geografică, sau de starea politică sau economică în care trăim. “mulţumind Tatălui, care v-a învrednicit să aveţi parte de moştenirea sfinţilor, în lumină. El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor. (Coloseni 1:12-14)

          Odată mântuiți, transformați, născuți din nou, noi ca și creștini creștem tot mai mult în asemănarea lui Christos. Parte din creșterea noastră este să căutăm voia lui Dumnezeu pentru toate aspectele vieții noastre, inclusiv unde să locuim. Când decidem unde să ne stabilim, la ce școli să ne trimitem copiii, unde să lucrăm și alte decizi de genul acesta, noi ca și creștini căutăm mai presus de orice să facem voia Dumnezeu pentru viața noastră și a familie noastre. Personal, eu prețuiesc mai mult libertatea de-am învăța copiii Cuvântul lui Dumnezeu și de-ai ajuta să crească în credință decât orice profit financiar. Dacă aș ști că mă paște pericolul ca statul să-mi ia copiii pentru că îi învăț Biblia, m-aș lua și aș pleca din locul acela cât aș putea de repede. Totuși, unii sunt chemați sau forțați de împrejurări să fie martori pentru Christos în zonele cele mai primejdioase creștinilor, iar alții chiar au plătit cu viața ascultarea lor de Dumnezeu. Fratele Richard Wurmbrand, înainte să fie închis, deși avea biletele de avion cumpărate, viza în pașaport și putea să scape de închisoare, el nu a plecat din țară pentru că la ultima întâlnire de rugăciune în casa lui, înainte să plece la aeroport, a înțeles că voia lui Dumnezeu pentru el a fost să rămână în țară și să sufere pentru Christos. Când în inima noastră locuiește Christos, oriunde am locui fizic, noi suntem în mijlocul voii lui Dumnezeu și trăim în voia Lui, ca în cer, aici pe pământ. Noi suntem în acestă lume dar nu suntem din acestă lume. “Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.” (Ioan 17:16)

Cât suntem pe pământul acesta suntem într-o luptă spirituală, dar Christos care locuiește în noi a câștigat deja biruința, și împreună cu El și noi vom fi biruitori dacă nu părăsim locul binecuvântat al ascultării de El și de poruncile Lui. Deși orașul în care trăim poate să ne producă suferință datorită rebeliunii și răzvrătirii în care unii oameni trăiesc, faptul că noi ne identificăm cu Hristos și avem ca rezidență permanentă cerul, ne dă puterea să trăim în voia lui Dumnezeu.

Share this

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.