Suferință, veșnic nouă și mereu neașteptată,
Toate pot a le deprinde, dar pe tine niciodată.
Tu mă afli orișiunde, sus pe deal ori jos în vale,
Și venind îmi pui pe umăr, un sac nou și-o nouă jale.
Suferință, taina vieții, ce-ntâlnești în jurul tău,
Treci prin foc și prin cuptoare, prin ciocane și ilău.
Vrând să-mi dai desăvârșirea, ca un meșter făurar,
Mă frămânți, mă-nvârți pe roată între palme de olar.
Suferință, ploaie rece, ce prefaci pământu-n tină,
Înmoi bulgării din brazdă, să scoți florile-n lumină.
Suferință, daltă sfântă, tu-mi dai chipul lui Cristos,
Mai umil, mai blând și harnic, slujitor mai credincios.
Suferință, ai o vreme … nu te-aduce întâmplarea,
Chiar de nu pot a-nțelege îți sărut îmbrățișarea.
Suferință, drum de lacrimi dar cu harul mângâierii,
Suferință, Calea Crucii ! … Calea Crucii și-a-Nvierii.
