Ce este munca? Cum ne marchează identitatea? Nu e așa că atunci când întâlnim o persoană nouă, una dintre primele întrebări este: „Cu ce te ocupi?” sau „Ce lucrezi?” Munca este modul prin care ne câștigăm existența. Banii sunt produsul finit al muncii, dar vom aborda subiectul banilor într-un număr viitor.

Biblia ne revelează faptul că Dumnezeu ne-a creat ca să ne bucurăm de părtăşia cu El, de relaţiile cu ceilalţi oameni dar și de munca mâinilor noastre. Este foarte important să înțelegem că munca nu este un rău necesar sau să cădem în extrema de a trăi doar pentru a lucra și a acumula tot mai mulți bani.

Omul a muncit înainte de căderea în păcat și va munci și în eternitate. Vedem din pilda talanților că robii care au pus talanții în negoț și au adus profit au fost puși să guverneze peste cetăți. De aici înțeleg că au primit și mai multă responsabilitate (muncă). Pământul a fost blestemat din cauza păcatului de aceea munca este dificilă, dar munca nu este un blestem. Chiar dacă munca este însoțită de sudoare și suferință este o datorie, o virtute și o onoare pentru creștin.

Atitudinea inimi noastre cu privire la muncă trebuie să se alinieze cu voia perfectă a lui Dumnezeu pentru noi, care ne este revelată în Scriptură.

Când vorbesc de muncă, includ aici munca mamelor și a taților care stau acasă și îngrijesc de copii, ajută copiii cu temele, fac curățenie, mâncare, cumpărături… Aș spune că munca aceasta este una dintre cele mai grele și importante munci în societatea noastră. Educația copiilor (cei 7 ani de acasă) este de o importanță vitală pentru buna creștere a unui copil. Copiii vor învăța cum să se raporteze la muncă în primul rând uitându-se la exemplul părinților dar și prin a învăța să fie harnici de mici. Copiilor le dăm responsabilitatea să fie harnici si curați de mici. Învățăm copiii de mici să-și pună jucăriile la loc, să-si spele farfuria, să fie curați. Aceasta însă cere multă muncă din partea părinților.

De asemenea, a căuta să împlinești nevoile celui cu care te-ai căsătorit ia o parte bună a timpului tău. Relațiile cer timp, energie, planificare, sacrificiu de sine; eu numesc și efortul depus pentru ca relațiile de familie să fie cât mai frumoase, tot muncă. Dar pentru scopul acestui articol mă voi referi în cea mai mare parte la munca renumerată.

Pe prima pagină a Bibliei citim că Dumnezeu a lucrat șase zile după care a șaptea zi s-a odihnit. Deci fiind creați după chipul și asemănarea Lui, noi am fost creați să lucrăm dar și să ne odihnim. Dumnezeu a poruncit omului să lucreze de la începutul existenței. Întâi omul a primit porunca să lucreze grădina. “Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească.” (Genesa 2:15). Deci munca este un principiu fundamental al vieții omenești. In Proverbe, Solomon vorbește despre muncă ca fiind o comoară de preţ și asociază munca cu o multime de virtuți. Omul harnic este un om prevăzător, înțelept, chibzuit, cu experiență de viață și care are un nume bun. Cuvintele harnic și înțelept apar a fi sinonime în cartea Proverbelor. Deasemenea cuvintele leneș și nebun par a fi sinonime. “ Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei, şi înţelepţeşte-te! “ (Proverbe 6:6).

Isus spune în Ioan 5:18 “Tatăl Meu lucrează până acum; și Eu, de asemenea, lucrez.” Isus Hristos, Mântuitorul, Fiul lui Dumnezeu, venit pe acest pământ ca să ne aducă mântuirea, dar El a petrecut majoritatea vieții pe acest pământ, aproximativ 18 ani lucrând ca tâmplar. Domnul Isus s-a plecat și a spălat picioarele ucenicilor, o muncă care era destinată doar robilor. Fiind urmași ai lui Hristos și noi trebuie să lucrăm ca El.

Având natura lui Hristos în noi, înțelegem că Îl onorăm pe Dumnezeu atunci când muncim. Deasemenea munca ne va aduce bucurie și satisfacție personală. Șeful nostru ultim este Dumnezeu. În final înțelegem că tot ce facem va avea o răsplată eternă. În Coloseni 3:23,24 citim: “Orice faceți să faceți din toata inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care știți că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii. Voi slujiți Domnului Hristos.”

Atunci când lucrezi ca să ai grijă de familia ta, ești generos, te îngrijești de vremea bătrâneții, de fapt îți faci datoria și prin toate acestea Îl glorifici pe Dumnezeu.

Identitatea noastră se reflectă în faptul că lucrăm cu onestitate. Nu furăm timpul (banii) șefului. “Cine fura să nu mai fure, ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit.” (Efeseni 4:28). Cu alte cuvinte lucrăm tot timpul ca și cum șeful ne-ar vedea, pentru că de fapt Șeful (Dumnezeu) ne vede în fiecare clipă. Noi nu vom înșela pe cumpărătorii de servicii sau produse. “Cumpăna înşelătoare este urâtă Domnului, dar cântăreala dreaptă Îi este plăcută.”(Prov. 11:1)

Știind că Dumnezeu e interesat și în cele mai mici detalii ale vieții noastre, noi vom aduce în rugăciune problemele cu care ne confruntăm la serviciu și vom cere ajutorul Lui și întelpciunea Lui pentru rezolvarea lor.

Prin felul în care muncim noi de fapt arătăm că Îl iubim pe Dumnezeu și că ne iubim aproapele. Toți oamenii care vin în contact cu noi la locul de muncă pot să-L vadă pe Dumnezeu trăind în tine și prin tine. “Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri” (Matei 5:16).

În spatele comportamentului nostru bun și iubitor față de oameni, stă dragostea turnată în inimile noastre de însuși Dumnezeu. “Tot ce faceţi să fie făcut cu dragoste!” (1 Corinteni 16:14).

Acțiunile/faptele noastre vorbesc mai tare decât vorbele. Chiar și tăcerea își are locul ei. Dacă colegii noștri fac glume nepotrivite pentru un creștin, tăcerea noastră va vorbi fără cuvinte. Totuși dacă avem oportunitatea și o putem face într-un mod corect, putem sa dăm socoteală de credința care o avem, dacă suntem întrebați. Și dacă într-adevăr trăim vieți creștine autentice, oamenii din jur vor vrea să știe despre credința noastră. Deci atitudinea, comportamentul, onestitatea, hărnicia, devotamentul, vorbirea și chiar tăcerea (controlul de sine) vor reflecta identitatea noastră nouă în Hristos la locurile de muncă. “Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie ca să dea har celor ce-l aud. Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” (Efeseni 4:32)

Odihna deasemenea este importantă pentru sănătatea nostră fizică și spirituală. E important să avem o zi pe săptămână pe care să o ținem cu totul specială ca să ne odihnim trupurile și să ne delectăm în prezența Lui Dumnezeu. (Această delectare în prezenta Domnului de fapt trebuie să fie zilnică nu doar numai o zi pe săptămână). A patra din cele 10 porunci ale lui Dumnezeu spune: “Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău.” (Exodul 20:9-11).

Ziua de odihnă implică faptul că în mod special cauți să petreci timp cu Dumnezeu și să te bucuri de părtășia cu alți creștini. Ce facem de fapt este că îl recunoaștem pe Dumnezeu ca Domn și Stăpân al vieții noastre. “Să nu care cumva să nu ţineţi sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine şi voi, şi urmaşii voştri, un semn după care se va cunoaşte că Eu sunt Domnul, care vă sfinţesc.”( Exod 31:13). Munca și banii nu pun stăpânire pe noi. Orice lucru care devine centrul vieții noastre ia locul lui Dumnezeu, devine un idol. Noi nu ne punem încrederea în banii noștri, în înțelepciunea noastră sau în munca noastră. Noi ne punem încrederea în Dumnezeu, și facem acesta prin a ne opri din lucrul nostru și ne odihnim. Ce avem ce nu am primit de la Dumnezeu? Nu merită El o zi în care să ne exprimăm recunoștința în mod deosebit? Nu merită El ca să facem efortul să fim într-o Casă de Închinăciune în ziua care este închinată Lui? Experiența mea personală este că ziua de odihnă și timpul petrecut în Biserică îmi aduc multă bucurie, reîmprospătare Spirituală și fizică. Psalmul 122:1 spune: „Mă bucur când mi se zice; „Haidem la Casa Domnului!”. Această bucurie de a ne odihni în prezența lui Dumnezeu este parte din identitatea noastră ca și creștini.

Dacă L-ai făcut pe Domnul Isus Mântuitorul și Stăpânul vieții tale te încurajez să nu stai izolat. Caută o Biserică și fi un membru activ. Fiecare creștin poate să aducă o contribuție în Biserica unde este membru.

Opusul muncii e lenea și furtul.

Lenea este un păcat. Dicționarul limbii române definește lenea ca fiind Stare a celui care nu vrea, nu dorește sau nu-i place să muncească; lenevie; trândăvie. Starea sufletului și trupului când nu-ți place să lucrezi. Vedeți cum aceste verbe a vrea, a dori, a prefera fac parte din voința omului. Așa cum te hotărăști să fii harnic poți să hotărăști să fii leneș. Tu ai controlul, tu decizi. Identitatea ta nouă este marcată de faptul că ți-ai supus voința ta voinței lui Dumnezeu.

Iată câteva versete din Biblie despre lene: „Vă încurajăm, fraţilor, să-i mustraţi pe cei leneşi.” (1 Tesaloniceni 5:14)

“ În Numele Domnului nostru Isus Hristos, vă poruncim, fraţilor, să vă depărtaţi de orice frate care trăieşte în lenevie , şi nu după învăţăturile pe care le-aţi primit de la noi. Voi înşivă ştiţi ce trebuie să faceţi ca să ne urmaţi, căci noi n-am trăit în neorânduială, între voi. N-am mâncat de pomană pâinea nimănui; ci, lucrând şi ostenindu-ne, am muncit zi şi noapte, ca să nu fim povară nimănui dintre voi. Nu că n-am fi avut dreptul acesta, dar am vrut să vă dăm în noi înşine o pildă vrednică de urmat. Căci, când eram la voi, vă spuneam lămurit: „Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce”. Auzim însă că unii dintre voi trăiesc în neorânduială, nu lucrează nimic, ci se ţin de nimicuri. Îndemnăm pe oamenii aceştia şi-i sfătuim, în Domnul nostru Isus Hristos, să-şi mănânce pâinea lucrând în liniște” (2 Tesaloniceni 3:6-12).

La prima vedere lenea nu pare a fi un lucru așa de grav, dar uitându-ne mai adânc vedem că lenea este un păcat distructiv. Lenea poate duce pe om la egoism. Omul leneș e preocupat de sine, se gândește în primul să-și satisfacă nevoile personale, să trăiască cât mai confortabil, să nu fie deranjat de nevoile altora. Omul leneș se ferește de muncă. Lenea fizică duce și la lene spirituală. Omul leneș e prea obosit să meargă la biserică, să se roage, să postească, să citească Biblia, să ajute pe cei în nevoie. Există de asemenea și pericolul izolării. În Proverbe citim ca cel care își ține gura închisă trece drept înțelept. Eu zic că și omul leneș dacă se izolează de ceilalți poate să-și ascundă acest păcat. În numărul anterior am citit că noi nu am fost creați să trăim vieți izolate, ci în relații în care cei din jurul nostru. Când ne facem lucrul cu conștiinciozitate atât acasă cât și la serviciu, cei din jur sunt binecuvântați de faptele noastre bune iar Dumnezeu e glorificat.

Dumnezeu așteaptă de la noi să fim oameni harnici și onești. Mă rog pentru ca voi să fiți exemple vrednice de urmat iar munca voastră să fie binecuvântată.

Marinela Buzas / marybuzas@yahoo.com

 

Suntem creați după chipul și asemănarea Creatorului. Dumnezeu – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, care trăiesc într-o relație de dragoste, unitate și părtășie perfectă sunt modelul pe care voi încerca să-mi bazez discuția.  Dumnezeu ne-a creat în primul rând ca să avem o relație cu El. Suntem fiii și fiicele Tatălui, suntem frații, prietenii, și suntem mireasa Domnului Isus și avem în noi pe Duhul Sfânt care ne mângâie, ne călăuzește și mijlocește pentru noi. Dumnezeul cel atotputernic se raportează la noi într-un fel așa de intim, așa de iubitor. Isus a spus: “Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu știe ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu” (Ioan 15:15). Este clar faptul că dacă nu îl avem pe Dumnezeu în centrul vieții noastre ne-am ratat scopul pentru care am fost creați să trăim. Mai mult, noi am fost creați nu numai ca să avem părtășie cu Dumnezeu dar și cu alți oameni.

Dumnezeu nu ne-a creat să trăim vieți izolate. Încă înainte de a exista păcatul, pe când omul trăia într-o relație perfectă cu Dumnezeu, Dumnezeu a spus că nu e bine ca omul să fie singur. Planul lui Dumnezeu de la începutul creației a fost ca să creeze oameni care să trăiască în relație cu El și unii cu alții.

Identitatea noastră nouă în Domnul Isus, este marcată de dragostea pentru Dumnezeu si pentru aproapele nostru. Esența creștinismului este cuprinsă în acest verset  “Să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău și să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Matei 22:36-39). Un creștin își va iubi aproapele nu numai pentru că este o poruncă dar și pentru că dea acuma el este o noua creație a cărei esența este dragostea adică Agape. “Să nu datorați nimănui nimic, decât să vă iubiți unii pe alții: căci cine iubește pe alții a împlinit Legea” (Romani 13:8 ). Trăind în relații guvernate de dragostea care vine de la Dumnezeu (Agape) noi îl onorăm pe Dumnezeu și trăim vieți pline de satisfacție și împlinire. “Iubirea nu face rău aproapelui; iubirea este deci împlinirea legii”(Romani 13:10). Iubind cu dragostea Agape noi nu vom putea face rău aproapelui. Egoismul și dorința de a ne pune nevoile noastre înaintea celor dragi sunt topite în dragostea care vine de la Dumnezeu.

Te-ai întrebat vreodată cum va ști lumea că noi suntem urmași ai Domnului Isus? Iată secretul:  “Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții. Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții” (Ioan 13: 34-35).

Relațiile în care guvernează  dragostea, care vine de la Dumnezeu, îl glorifică pe El și ne aduc atâta bucurie și satisfacție în viață incât nu mai vrem sa trăim altfel. Noi tânjim să avem relații semnificative în viața mostră, pentru că am fost creați pentru acest scop.

Harvard Grant Study, a cules date despre diferite aspecte de viață a 268 de studenți la Harvard care au absolvit Universitatea în anii 1938-1940. Colectarea de date a continuat, la intervale regulate, până în prezent. Cea mai importantă descoperire a acestui studiu a fost că singurul lucru care are valoare în viață este relația dintre persoane. Concluzia acestui studiu a fost că un om poate avea o carieră plină de împlinire profesională, o mulțime de bani și sănătate în trup dar fără relații cu alți oameni, prin care suportul și dragostea sunt reciproce, el nu va fi împlinit, ba chiar va fi nefericit. Chiar și acești cercetători confirmă faptul că omul își găsește împlinirea în cadrul relațiilor.

E important să recunoști faptul că această dragoste (Agape) vine de la Dumnezeu. “Însă nădejdea aceasta nu înșală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat” (Romani 5:5 ). Duhul Sfânt prin care dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în noi ne va îndruma în procesul acesta de a descoperi cum să iubim. Pe ce vom citi mai mult din Biblie și vom asculta Cuvântul lui Dumnezeu explicat, vom învăța cum să trăim în aceste relații frumoase de iubire.

Cere-I lui Dumnezeu să toarne această dragoste (Agape) în inima ta pentru cei din jurul tău. Aplică aceste principi începând cu cei din casa ta. Cel mai aproape de tine este e soțul sau soția ta, după care vin copiii, părinții, familia, biserica, vecinii, colegi de serviciu și toți ceilalți oameni cu care vii în contact.

Mulți oameni trăiesc vieți așa de izolate și triste. Chiar dacă au o mulțime de prieteni pe facebook, chiar dacă au un partener de viață, copii și familie numeroasă, ei se simt singuri, neiubiți și neînțeleși. Le este frică să fie complect transparenți, fără nici o mască gândindu-se că vor fi respinși sau desconsiderați. Oare chiar ar putea exista o persoană care să ne cunoască așa cum suntem și să ne iubească? Oare putem fi noi această persoană pentru altcineva? Eu cred că da. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune sa ne mărturisim păcatele unii altora, să plângem cu cei ce plâng, să ne bucurăm cu cei ce se bucură, sa facem aproapelui ceea ce am vrea să ne facă el noua si să corectăm în dragoste pentru zidirea celui căzut.

Isus este prietenul tău cel mai bun. El te cunoaște ca nimeni altul și te iubește fără margini. Având un așa Prieten împreună cu dragostea pe care El a turnat-o în tine, și tu poți să fii un bun prieten pentru aproapele tău. Și tu poți să iubești, să ierți, să dai din timpul și resursele tale să faci pe cineva fericit. Aceste relații de dragoste, prietenie și acceptare trebuie să înceapă din casa ta. Biblia ne spune că acel care nu are grijă în primul rând de cei din casa lui e mai rău decât un necredincios. “Dacă nu poartă cineva de grijă de ai lui, și mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credință și este mai rău decât un necredincios.” (1 Timotei 5:10). Timpul, resursele și energia ta sunt limitate, de aceea este foarte important să ai prioritățile în ordinea corectă.

Te provoc, din toată inima, nu trăi o viață izolată. Am fost creați ca să trăim într-o comunitate. Ai o familie în care ai fost născut, iar acum faci parte si din familia Domnului Isus. Ești parte din Biserică Lui Hristos care este și trupul lui Hristos. Ai responsabilități și ai și privilegii. Unul dintre cele mai mari privilegii eu îl consider a fi acesta: privilegiul de a trăi în relații de dragoste și frățietate.

Când Domnul Isus era pe cruce ia spus mamei sale “Femeie iată fiul tău”, iar lui Ioan (prietenul Domnului Isus), “Iată mama ta. Și din ceasul acela Ioan a luat-o la sine, pe mama Domnului Isus, și sa comportat fața de ea ca și cum ar fi fost însuși mama lui.” (Ioan 19:26,27)

În jurul nostru sunt ființe flămânde de iubire, să fie ocrotite, apreciate, ascultate; aceste persoane s-ar putea să fie chiar în casele noastre. Copii, soți, soții, mame, tați, bunici care așteaptă o vorbă bună; trebuie să ne facem timp să îi ascultam și să-i iubim. Identitatea noastră nouă este marcată de dorința de a avea relații semnificative de iubire cu cei pe care i-a pus Domnul în viața noastră. Fratele Richard Wurmbrand spunea că dragostea se scrie: SACRIFICIU. Isus a luat ștergarul și a slujit. Creatorul Universului, Domnul Isus, și-a arătat dragostea față de noi prin faptul că sa umilit chiar până la moarte pentru că ne-a iubit și ne-a prețuit așa de mult. Și noi trebuie să urmăm exemplul Domnului Isus.

Și eu am avut o experiență similară cu cea a lui Ioan în urmă cu mai bine de doi ani. Un bunic și o bunică cu multă durere și-au văzut nora trecând din lumea aceasta în veșnicie. Nu numai că am plâns cu ei și cu familia îndoliată, dar am simțit o chemare deosebită să mă alipesc de această bunică și bunic ca de o mamă și de un tată. Eu mă comport față de ei ca și cum ar fi părinții mei și simt aceeași dragoste din partea lor pentru mine. Și chiar dacă mă raportez la ei ca și la niște părinți spirituali am o dragoste față de ei care nu mi-aș fi putut imagina că poate exista între niște “străini”. Dar nu, nu suntem străini de loc. Suntem înfrățiți prin sângele Domnului Isus, pentru că El a turnat în noi toți dragostea Lui prin Duhul Sfânt.

Închei spunându-vă fiecăruia: nu ești singur. Isus e prietenul tău cel mai bun, și vrea să fie cu tine mereu. Ești iubit și prețuit de Dumnezeu. Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt te înconjoară cu dragostea Lor. Ai frați și surori care te așteaptă să iți împărtășești viața cu ei, să plângeți împreună, să râdeți împreuna iar la necaz sa fiți ca frații. Diavolul, dușmanul nostru, vrea să ne izoleze. Diavolul cunoaște Scriptura, poate chiar mai bine decât noi. Domnul vrea ca noi să ne rugăm împreună și să mărim, prin relațiile noastre de iubire, Numele Lui. “Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri. Unde sunt doi sau trei, adunați în Numele Meu sunt și eu în mijlocul lor” (Matei 18: 19,20).

Ce ar fi dacă fiecare ne-am uita în jurul nostru și ne-am pune la dispoziția lui Dumnezeu ca să ne folosească în viața celor din jurul nostru, începând cu cei din casa noastră. Poate ai putea să-i faci o surpriză soție sau soțului făcând ceva ce știi că și-ar dorii.  Fie ca mulți dintre dumneavoastră să investiți timp, energie, resurse, rugăciuni, credință, dragoste în relații pentru gloria lui Dumnezeu și fericirea dumneavoastră personală.

marybuzas@yahoo.com

 

I

IDENTITATEA

 

Dacă l-ai primit pe Domnul Isus ca Domn și Mântuitor al vieții tale, ai primit o identitate nouă. Dușmanul tău de moarte, care te-a urmărit să îți facă rău, este învins și nu mai are nici un drept asupra ta. Atâta timp cât Isus nu era stăpânul vieții, Diavolul a avut drept și putere să îți facă rău. În numărul din Februarie al publicației Romanian Times, am discutat motivele pentru care Diavolul are drept asupra omului. Tot atunci am explicat cum putem să intrăm în această relație mântuitoare cu Domnul Isus.

 

În acest număr, vom discuta despre subiectul iertării. Noua identitate primită în momentul mântuirii, aduce cu sine și faptul că păcatele tale au fost purtate și iertate de Domnul Isus în locul tău. Acestea sunt cuvintele Domnului Isus „căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulți, spre iertarea păcatelor” Matei 26:28. Domnul Isus s-a încărcat cu păcatele tale și a plătit prețul lor, murind pe cruce în locul tău. 2 Corinteni 5:17 ne afirmă noua identitate „Căci dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi.”. Duhul Sfânt adică Duhul Domnului Isus a venit și locuiește în tine în felul acesta dându-ți o identitate nouă. Din punctul lui Dumnezeu de vedere tu nu mai ești identificat de păcatele tale, ci de neprihănirea și iertarea lui Isus care a venit peste tine în momentul în care ai crezut. Pacea lui Isus, care întrece orice pricepere, vine peste tine. Ești iertat! Ești liber! Ești o noua creație! Un semn al mântuirii tale este faptul că vei realiza gravitatea păcatului și îl vei mărturisi ori de câte ori acesta va da buzna peste tine. Atunci îți va părea rău că nu ai ascultat de învățătura Domnului Isus și vei vrea de acum înainte să faci numai binele. Toată învățătura Domnului Isus, toată Legea Lui este dată pentru binele și protecția ta.

 

Vei primi, nu doar iertarea pentru păcatele tale personale, ci vei primi puterea să ierți pe cei care ți-au făcut rău. Vei putea să ierți pe cei care te-au nedreptățit, te-au furat, te-au mințit, ți-au violat drepturile sau nu ți-au dat partea care ți se cuvine.

 

Vei putea să ierți, chiar și dacă persoana care ți-a făcut rău, nu își cere iertare, nu te despăgubește, nu recunoaște sau nu se va schimba. Motivul pentru care poți să ierți nu este condiționat de acțiunile persoanei care te-a rănit ci de ceea ce a făcut Domnul Isus pentru tine. Domnul Isus a luat asupra Lui la cruce nu numai păcatele tale dar și toate suferințele tale. Și eu am fost eliberată de această povară grea a neiertării. Am fost dată spre adopție de părinții mei. Deși m-a adoptat o mătușa, iar părinții mei mi-au spus că adopția aceasta îmi v-a da avantaje materiale, eu am suferit cumplit și am încercat să îmi conving părinții să mă primească acasă dar nu am reușit. M-am simțit abandonată, nedorită, chiar nevrednică de viața. Eu am putut să iert pe deplin în momentul în care am înțeles că Isus a purtat durerea respingerii, abandonului, nedreptății, lipsei de dragoste, și multe alte răni pe care le-am suferit nu numai de la părinții mei. Participând la o conferință intitulată Întâlnire cu Dumnezeu trebuit să răspund la niște întrebări. Una dintre întrebări a fost Ai păcate de neiertare in viața ta? M-a surprins întrebarea. Imediat m-au năpădit amintirile nedreptăților și suferințelor pe care le-am experimentat chiar de mic copil. Am vrut să trec repede peste întrebare și să scriu ca nu am păcate de neiertare. Duhul Sfânt m-a cercetat și nu am putut să trec peste întrebare. Am continuat să citesc întrebarea. Dacă răspundeam cu da trebuia să continui și să scriu amănunțit tot răul pe care l-am experimentat din partea altora. La acest punct m-am prăbușit. Mi-am dat seama că de fapt eu nu am dat Domnului Isus suferința mea, chiar daca nu uram pe cei care mi-au făcut rău. Așa că am scris, am scris și iar am scris. Parcă simțeam cum se ridica o povară de pe umerii mei. Am iertat așa cum și eu am fost iertată. La această conferință in mod simbolic ne-am pus toți hârtiile pe o cruce mare de lemn, într-un piron. După care le-au ars. Deși un act simbolic, eu nu am mai luat niciodată povara grea a neiertării asupra mea. A purtat-o Isus și mă rog să te ajute și pe tine Domnul, cititorul meu drag să poți ierta cum te-a iertat El.

O altă fațetă a iertării este iertarea de sine. Poate acest fel de iertare e cel mai dificil. Dacă ai făcut o greșeală, un păcat, oricât de grav, vreau să știi dragul meu că Domnul Isus te-a iertat atunci când L-ai făcut pe El Domn și Mântuitor al vieții tale. Domnul Isus vrea ca și tu să te ierți pe tine. Domnul Isus nu vrea să trăiești o viața frântă plină de amărăciune, regrete, și disperare. Spune-I Lui Isus totul, mărturisește-ți păcatul Tău și primește eliberarea și iertarea de păcat. Unul dintre versetele mele favorite este 1 Ioan 1:9 Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureți de orice nelegiuire. Isus știe totul și nu poți să Îl surprinzi cu nimic, dar poți să Îi aduci multă bucurie venind la El cu pocăință. Isus știe, Isus te iartă, Isus te eliberează de lanțurile păcatului și îți dă o identitatea nouă de copil a celui preaînalt Dumnezeu. Iartă-te și tu pe tine așa cum te-a iertat Isus.

Nu purta povara neiertării! Neiertarea poate declanșa boli fizice. Noi nu am fost creați să purtăm în suflet neiertarea. Conform doctorului Steven Standiford, sef de chirurgie la Centrul de Tratament al Cancerului din Statele Unite ale Americii,refuzul de a ierta îmbolnăvește. Sunt multe studii care dovedesc o corelație directă între neiertare și boli fizice, cum ar fi cancerul. Iartă pentru sănătatea ta fizică.

Iartă ca să fi și tu iertat. Dacă tu nu ierți pe cel care te-a nedreptățit nici tu nu poți fi iertat. Cred ca sunteți familiari cu rugăciunea Domnească. În această rugăciune Domnul Isus ne învață cum să ne rugăm  „Și ne iartă nouă greșalele noastre Precum si noi iertam greșiților noștri”.

 

Dacă nu ierți acumulezi in inimă amărăciune, resentiment care va otrăvi toate relațiile pe le ai, inclusiv relația ta cu Dumnezeu. Daca vrei sa iubești pe Dumnezeu și pe aproapele tău trebuie să abandonezi ura. Nu lăsa mânia să-ți fure bucuria. Răspunde sincer și tu la această întrebare: Ai păcate de neiertare in viața ta? Daca răspunsul tău este DA, te provoc să iei o foaie de hârtie și să scrii jos tot ce ai suferit din partea altora. Dacă persoanele care te-au rănit mai sunt încă în viața dă-le hârtia aceasta pe care ai scris cum ai fost rănit și spune-le că i-ai iertat. Te va elibera pe tine și cine știe dacă nu îi vei ajuta să primească și ei iertarea pentru păcatele lor. Dumnezeu îi iubește și pe ei. Iertarea nu însemna de loc să minimalizezi ce ai suferit. Iertarea este o doză de sănătate curată, dacă pot să spun așa pentru tine. Iertarea este sănătate pentru trupul, sufletul și spiritul tău. Primind iertarea de la Domnul Isus lasă să curgă prin tine iertarea celor care ți-au greșit.

Iertarea este unul dintre rezultatul noii tale identități în Domnul Isus Cristos. Totuși acest subiect este mult mai vast și am lăsat multe alte aspecte ale iertării neatinse în acest articol. Pentru cei care aveți nevoie sa discutați mai amănunțit acest subiect mă rog ca Domnul să vă ajute să găsiți suportul de care aveți nevoie in biserica dumneavoastră locală.

Publicat: 20 Februarie 2017

 

Dacă ai ști că cîneva umblă dupa tîne să-ti fure identitatea, bani, sau să te răneasca într-un fel sau altul, sunt sigură ca nu ai trece această situație cu vederea. Chiar dimpotriva, eu cred că ai anunța autoritatile, ți-ai proteja numărul de identitate personal, ți-ai monitoriza conturile la banca, sau poate chiar ai angaja un detectiv particular care sa te ajute. Mă gândesc că ai pune camere de supraveghere, ai înstala un sistem de alarmă la casă, și ai închide ușile cu lacăte de calitate. Și dupa ce ai lua toate aceste măsuri, având evidența clară că cîneva vrea să-ți facă rău, tot ai trăi într-o oarecare frică. Frica aceasta nu ar fi decât o reacție normală în fata unui pericol real.

Continuă lectura „Încearcă cineva să-ți fure identitatea sau poate chiar să-ți facă un și mai rău ?” →