Dacă L-ai primit pe Domnul Isus ca Domn și Mântuitor și Îl urmezi pe El, ai primit mântuirea, iertarea de păcate și o nouă identitate. Domnul Isus pentru că ne-a iubit așa de mult, a murit în locul nostru, ca noi să fim liberi de păcatul care odată punea stăpânire peste noi. El a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine” (Ioan14:6).

Domnul Isus a venit ca noi să trăim o viață de victorie asupra păcatului, viață care ne aduce bucuria, pacea și sănătatea la nivel de trup, suflet și duh. Până ce omul nu se întoarce la Dumnezeu, trăiește doar o iluzie a libertății, el fiind de fapt rob al păcatului și destinat pierzării veșnice. „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi. Adevărat, adevărat vă spun, le-a răspuns Isus, că oricine trăieşte în păcat este rob al păcatului.  Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.” ( Ioan 8: 31b,34). Libertatea creștinului este trăită în lumina adevărului și a dragostei. Adevărul, libertatea și dragostea se împletesc așa de frumos în viața unui creștin. Devenind robi ai Domnului Isus, ajungem să fim cu adevărat liberi! Continuă lectura „Identitatea creștînului relaționată la sănătatea fizică Parte III” →

 

Dacă L-ai primit pe Domnul Isus ca Domn și Mântuitor al vieții tale, ai primit mântuirea, iertarea de păcate și o nouă identitate. “Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi. Și toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos” (2 Corinteni 5:17, 18a). Domnul Isus a venit în lumea noastră și a trăit o viață fără păcat.

Totuși, El a devenit păcat pentru noi și a plătit prin moartea Lui pe cruce, pedeapsa pe care noi o meritam. Cei care am decis ca să Îl urmăm pe Domnul Isus, am primit natura Lui, identitatea Lui, neprihănirea Lui și Duhul lui cel Sfânt.

 Domnul Isus a venit ca noi să trăim o viață de victorie asupra păcatului, viață care ne aduce bucuria, pacea și sănătatea la nivel de trup, suflet și duh. “…Eu am venit ca oile să aibă viață și s-o aibă din belșug” (Ioan 10:10). Noi cei care aparținem Lui, înțelegem că El nu Își împarte slava Lui cu nimeni. El este Stăpânul vieții noastre. Și pentru că El este Stăpânul nostru, nimeni nu mai poate să pună stăpânire pe noi. Aceasta este o mare eliberare pentru noi, din cauză că știm că Dumnezeu ne iubește, ne vrea binele și toate poruncile Lui sunt bune pentru noi. Pe de altă parte, păcatul ne va aduce distrugere, atât aici pe pământ cât și în veșnicie. Orice, sau oricine ia locul Lui Dumnezeu în viața noastră, este un idol. Pentru că aparținem lui Dumnezeu, faptele noastre vor reflecta identitatea făpturii noi pe care El o prelucrează în noi, în fiecare zi. “Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu; şi slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea mea idolilor.” (Isaia 42:8).  Noi nu Îl adăugăm pe Dumnezeu în viața noastră, noi ne dăruim Lui din dragoste și El devine Stăpânul nostru.

Domnul Isus, Marele nostru Preot, înțelege ispitele prin care trecem zi de zi pentru că El Însuși a fost ispitit în toate, la fel ca noi, dar fără păcat. “Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.” (Evrei 4:15). Dumnezeu ne-a pus totul la dispoziție ca să fim și noi biruitori asupra păcatului. Odată luminați în privința unor comportamente greșite din viața noastră, noi vom alege să renunțăm la ele pentru că Îl iubim pe Dumnezeu mai mult ca orice. “Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte şi cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.” (Ioan 14:21). Cuvântul lui Dumnezeu este hrană pentru noi. Noi creștem în cunoașterea lui Dumnezeu prin citirea Biblie, luminați de Duhul Sfânt. Noi oglindim, prin trăirea noastră, imaginea Domnului Isus în lumea întunecată și fără speranță, atunci când trăim călăuziți de Duhul Sfânt. Prin aceste articole vreau să descriu frumusețea noii identități, reflectată prin transformarea caracterului nostru. În numerele anterioare am discutat despre: relația cu Dumnezeu și cu alți oameni, iertare, muncă, bani, omul – coroana creațiunii, căsătorie și despre sănătatea fizică. Doresc ca în acest articol să continui seria de discuții despre identitatea creștinului și sănătatea fizică. Am amintit în articolul trecut motivele pentru care noi trebuie să dorim și să căutăm să avem trupuri sănătoase. Am încheiat articolul vorbind despre victoria pe care creștinul o are în mijlocul suferinței și a bolii.

Aș dori să încep cu o întrebare: „… cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?” (Ioan 9:2).  Acesta este o întrebare care a fost pusă, chiar de ucenicii Domului Isus Este o întrebare negrăită, dar pe care o poți citi pe fețele unor oameni, sau o poți simți chiar în lăuntrul tău. Mă bucur așa de mult de îndrăzneala pe care au avut-o ucenicii ca să spună clar și răspicat ce era în gândirea lor. Așa facem și noi la studiile Biblice din Biserica noastră, Duminică dimineața. Avem libertatea să vorbim deschis și astfel să ne aliniem gândirea cu învățătura Bibliei. În gândirea ucenicilor, un păcat anume a cauzat defectul fizic în această întâmplare. Domnul Isus a răspuns ucenicilor: „N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui, ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.” (Ioan 9:3). Iov a fost un om bogat, care trăia în ascultare de Dumnezeu, era respectat de cei din jur, era sănătos şi avea o familie fericită. Dumnezeu îi atrage atenţia lui Satan cu privire la Iov, spunând: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău.” (Iov 1: 8). Peste Iov s-au abătut trei mari nenorociri, chiar patru aș spune dacă includem aici că soția lui nu îi împărtășește credința și-l îndeamnă să se lepede de Dumnezeu. El și-a pierdut intr-o noapte, toată averea, i-au murit toți copiii și s-a îmbolnăvit grav până acolo că a ajuns să se scarpine cu un ciob de sticlă. Cu toate acestea, credința și încrederea lui Iov în Dumnezeu au rămas nezdruncinate. “ Atunci, Iov s-a sculat, şi-a sfâşiat mantaua şi şi-a tuns capul. Apoi, aruncându-se la pământ, s-a închinat  şi a zis: „Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat şi Domnul a luat. Binecuvântat fie Numele Domnului În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc şi n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu.” (Iov 1: 20-22). În mijlocul acestei suferințe, prietenii lui încep să-i aducă reproșuri și învinuiri grave. De fapt, ce ziceau ei era că, cu siguranță că Iov a făcut un păcat anume care ia adus boala și necazul care au venit peste el. La fel ca ucenicii Domnului Isus și ei au tras aceeaşi concluzie, cum că nenorocirea lui fusese cauzată de un anumit comportament păcătos. E bine să nu fim grabnici să judecăm pe cei în suferință. Cum spunea Iov:„Cel ce suferă are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atotputernic.” (Iov 6:14). Este adevărat că boala a intrat în omenire odată cu păcatul. Este tot atât de adevărat și faptul că dacă ne complacem într-un comportament dăunător trupului, cum ar fi cel al fumatului, o boală, cum ar fi emfizemul pulmonar, poate rezulta din aceasta. Totuși, suferințele și bolile vin în viața noastră și pe neașteptate, chiar în viața unor oameni care trăiesc în ascultare și supunere față de Dumnezeu. Când am aflat că fetița noastră s-a născut cu un defect la inima, primul gând a fost acesta: „Oare ce am făcut ca să cauzez această boală fetiței mele?”. Acest gând acuzator m-a urmărit o perioadă lungă de timp și mi-a luat pacea. Citind acest text din Ioan capitolul 9, mi-am realiniat gândirea cu cea a Bibliei și am respins gândul acuzator și apăsarea care a venit peste mine. Am înțeles, pentru mine personal, că nu toate bolile vin din cauză că noi am săvârșit un anume păcat. Dumnezeu nu a adus, în viața noastră, pedeapsă prin boala fetiței noastre. Dumnezeu e un Tată bun, care ne iubește și care ne vrea binele. Ba mai mult, Dumnezeu face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre binele nostru, dacă Îl iubim pe El. Noi nu mai trăim sub frică, condamnare sau blestem. Domnul Isus ne-a împăcat cu Dumnezeu, care acum este Tatăl nostru. Nu mai este nici o condamnare pentru cei care sunt în Christos. (Romani 8:28). A fi în Christos înseamnă a-L iubii pe El și a face voia Lui. Pentru cei care sunt în Christos, păcatul este o urâciune care Îi despart de Iubitul inimii lor. Când un creștin cade în păcat, nu poate să rămână acolo pentru că nu poți să rămâi în Christos și să rămâi și în păcat – este o alegere. Mă rog ca toți să facem alegerea de a alerga la Domnul Isus, Mijlocitorul nostru, să ne mărturisim păcatele și să ne lăsăm de ele.

Fiecare avem dorința veșniciei în inimile noastre, unde nu vom mai experimenta boală, lacrimă și suferință. Drumul spre casa cerească însă e presărat și cu necazuri. Totuși, sunt unele suferințe pe care ni le aducem în viața noastră noi, cu mâna noastră, pentru că nu urmăm sfaturile Scripturii. Păzindu-ne de anumite comportamente condamnate în Scriptura, ne ferim de a ne atrage singuri, suferință în trup, suflet și spirit.

Idolul Mâncării

Mâncarea, un lucru necesar și bun creat de Dumnezeu pentru noi, poate deveni un idol. Idolul mâncării poate să ia mai multe forme, printre care: ortorexia și îmbuibarea.  Ortorexia este obsesia de a mânca sănătos. A mânca sănătos, pentru cei care suferă de această obsesie, este centrul preocupării lor. Ei își dedică timpul, energia și resursele pentru a urma cea mai nouă dietă recomandată. Acest comportament alimentar, este o tulburare care ține de psihiatrie și este anormal. Pe seama acestor oameni se fac mulți bani. Tot timpul apar noi recomandări referitoare la ce avem voie să mâncăm și ce nu. Noi creștinii, trebuie să fim înțelepți și să urmăm învățăturile Biblie cu privire la alimentație. Totuși, nu trebuie să facem din alimentație scopul final al existenței noastre. Trupul și mâncarea sunt trecătoare, dar atitudinea de ascultare, din dragoste pentru Dumnezeu, este ceea ne va forma omul din lăuntrul, care va trăii veșnic. Noi nu trebuie să pierdem din vedere faptul că trăirea noastră pe acest pământ este pentru a-L glorifica pe Dumnezeu. “Mâncărurile sunt pentru pântece şi pântecele este pentru mâncăruri. Şi Dumnezeu va nimici şi pe unul, şi pe celelalte.” (1 Corinteni 6:13).

Ascultați ce scrie Apostolul Pavel în Epistola către Coloseni: “ Dacă aţi murit împreună cu Hristos faţă de învăţăturile începătoare ale lumii, de ce, ca şi cum aţi trăi încă în lume, vă supuneţi la porunci ca acestea: „Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!” Toate aceste lucruri, care pier odată cu întrebuinţarea lor și sunt întemeiate pe porunci şi învăţături omeneşti, au, în adevăr, o înfăţişare de înţelepciune într-o închinare voită, o smerenie şi asprime faţă de trup, dar nu sunt de niciun preţ împotriva gâdilării firii pământeşti.” (Coloseni 2:20-22). Ortorexia este foarte la modă în zilele noastre. Eu o văd ca pe o închinare înaintea creaturii, punând astfel pe primul loc trupul, nu Creatorul lui. Acești oameni nu se pot bucura de alimentație. Ei se îngrijorează în continuu ce să mănânce sau ce să bea.  Eu nu spun că noi nu trebuie să mâncăm sănătos. Chiar dimpotrivă, cât depinde de noi, vom lupta ca să avem trupuri sănătoase, ca să putem slujii lui Dumnezeu și celor din jur la capacitate maximă. Dar această decizie de a ne alimenta trupurile cu hrană sănătoasă, trebuie să vină dintr-o motivație corectă nu idolatră. Domnul vrea ca noi să ne mâncăm mâncarea cu bucurie și cu mulțumire, recunoscând purtarea Lui de grijă asupra vieții noastre.

Păcatul îmbuibării.

În America la ora actuală, o persoană din trei este obeză, iar două persoane din trei sunt supraponderale. Deși sedentarismul este una dintre cauze, cea mai mare cauză este alimentația atât în ce privește calitatea cât și cantitatea ei. Cu toate acestea, cât de mulți creștini astăzi chiar ar considera că lăcomia este un păcat?  Îmbuibarea, este acțiunea de a mânca și a bea peste măsură (în exces), sau de a mânca cu lăcomie. Acest comportament, nu numai că este dăunător sănătății, dar este clar evidențiat în Biblie ca fiind păcat. Aș vrea să atrag atenția asupra faptului că unii oameni sunt supraponderali din cauze hormonale, sau a problemelor legate de metabolism. Numărul acestora însă este foarte mic, poate nu ajunge nici la 1% din populație. Totuși, alți oameni, cu greutate normală, suferă de păcatul îmbuibării, fără a devenii supraponderali sau obezi. Deasemenea, alții adaugă peste păcatul îmbuibării, un alt comportament dăunător sănătății – bulimia. Aceștia mănâncă peste măsură, după care vomită mâncarea. De multe ori am spus, sau am auzit pe alții din jurul meu spunând: “Am mâncat prea mult.”. Deși aceasta este definiția îmbuibării, nu am auzit pe nimeni niciodată spunând: “M-am îmbuibat.”. Aceasta îmi aduce aminte de una din rugăciunile lui David care spune: „Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc!” (Psalmul 19:12). Am mai bine de 25 de ani de când l-am primit pe Domnul Isus în inima mea şi de când Îi aparțin. La începutul umblării mele cu Dumnezeu au fost unele comportamente pe care le consideram ca fiind normale, acceptabile unui creștin. Dar pe măsură ce am studiat Biblia, Duhul Sfânt ma conștientizat că erau păcate. Păcatul îmbuibării se numără printre aceste păcate, pe care odată, l-am considerat ca fiind un comportament acceptabil. Biblia însă este clară cu privire la acest subiect.

Texte biblice: “Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.” (Luca 21:34). “pune-ţi un cuţit în gât, dacă eşti prea lacom.” (Proverbe 23:2). “Să ştiţi sigur că nici un om desfrânat sau necurat sau lacom, care este un idolatru, n-are parte de moştenire în Împărăţia lui Cristos şi a lui Dumnezeu.” (Efeseni 5:5). “Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,  închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,  pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.” (Galateni 5:19-21)

Uși prin care îmbuibarea se strecoară în viața noastră:

1. Refugiul în mâncare pentru a-ți lua gândul de la probleme. Așa cum unii recurg la alcool, sau alte adicții, pentru a-și lua gândul de la probleme, alții recurg la mâncare pentru o anumită eliberare. Natural, atunci când mâncăm simțim o anumită plăcere sau eliberare. Unii dintre noi, atunci când mâncăm, de fapt căutăm o eliberare din problemele și întristările de tot felul care vin în viața noastră. De aceea e bine să ne întrebăm: „Mănânc pentru că îmi e foame? Îmi e poftă să mănânc ceva specific?” (Setea, foamea, sau dorința de a mânca ceva specific, sunt legi puse de Dumnezeu în noi pentru a ne menține un trup sănătos.) De multe ori mă trezesc și eu că mănânc, nu pentru că îmi este foame, ci din cauză că sunt preocupată de o anumită problemă. Știindu-mi slăbiciunea, caut să mă feresc de a cădea în această ispită. Nu numai că mâncarea nu va avea un efect pozitive și de durată asupra emoțiilor negative, dar va aduce cu ea și alte probleme cum ar fi: obezitatea și chiar unele boli fizice. Acestea vor agrava și mai mult starea noastră sufletească.

Singurul care poate să astâmpere setea sufletului nostru, să dea alinare durerilor noastre și să ne dea pacea după care așa de mult tânjim, este Domnul Isus. “Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată.” ( Ioan 6:35). Fiecare din noi avem o foame și o sete pe care nu o poate satisface nimeni și nimic, decât Dumnezeu. A lua un os din gura unui câine flămând, nu este înțelept. Dar dacă îi dai o bucată de carne, câinele va lasă singur osul din gură. Unii dintre noi ne pierdem timpul cu un os care nu satisface, în loc să venim la Domnul Isus pentru împlinirea nevoilor sufletului nostru. “Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!” ( Matei 5: 6); „Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul” ( Psalmul 34:8). Domnul Isus spunea la un moment dat, că a face voia Tatălui, fusese mâncare pentru El. Atunci când ne săturăm setea sufletului și ne aruncăm toate poverile asupra Domnului Isus, suntem liberi să ne bucurăm de mâncarea pe care Domnul ne-a dat-o. Dar trebuie să o luăm cu muțumire și cumpătare.

2. O cultură a mâncării excesive, învățată și încurajată din pruncie.

Fratele Pastor Daniel Brânzei a scris pe blogul dânsului un mare adevăr: “În multe din casele noastre nu te mai poți ruga după masă: ,,Doamne, îți mulțumesc!“, ci trebuie să spui: ,,Doamne iartă-mă!“”. De mică am fost învățată că a lăsa mâncare în farfurie era inacceptabil. Aceasta nu a fost o problemă în vremea copilărie mele, pentru că eram foarte săraci, iar mâncare era puțină. Dar în momentul în care mâncarea a devenit abundentă și porțiile tot mai mari, aceasta a devenit o problemă.

Acum, mai ales aici în America, nu numai că avem mâncare din abundență, dar avem și multe oportunități ca să pregătim mese bogate și să stăm la masă cu familia și cu prietenii. Dacă mergi în vizită la cineva și mănânci doar un pic, nu-i așa că riști să jignești gazda? Cu bune intenții, fiecare pregătim mâncare, cât mai bună și cât mai multă, atunci când avem musafiri. Deasemenea, nu uităm nici de prăjitură și nici de băuturi răcoritoare. Biblia ne îndeamnă să ne încurajăm unii pe alții la fapte bune. Deci atunci când stăm la masă împreună, printre faptele bune s-ar număra: să nu încurajăm îmbuibarea, să nu ne supărăm dacă invitații nu vor a doua porție, sau dacă refuză desertul. Recent am avut o familie la masă. Spre surprinderea mea, deși era masa încărcată cu mâncare bună și variată, ei au ales să mănânce foarte puțin. Am admirat stăpânirea lor de sine. Pur și simplu au spus că nu le era prea foame. Nu m-am supărat. Am apreciat sinceritatea lor și nu am insistat să mănânce. În schimb, am avut o părtășie frumoasă. M-am gândit atunci, oare cum ar fi dacă atunci când stăm împreună la masă, îndemnurile ar fi ceva de genul acesta: “Ai grijă să nu mănânci prea mult! Nu cred că ar trebui să mănânci prăjitură pentru că ai diabet!” Ce frumos ar fi dacă, la fel ca invitații noștri la masă, nu am cădea în capcana îmbuibării, doar pentru că e la modă în cultura noastră să nu refuzăm când ni se pune mâncare în față. Un cunoscut, ne-a spus arătând spre abdomenul lui protuberant: “Aici am adunat toate păcatele”. Am fost nedumerită și nu am înțeles ce vroia să spună. Văzând dânsul că nu înțeleg, a spus: “Când copiii nu și-au terminat mâncare, am spus : “E păcat să aruncăm mâncarea” și am mâncat tot ce au lăsat copiii în farfurie.” M-am tot gândit la ce a spus. Oare câți părinți “curăță” farfuriile copiilor? Și eu am probleme să arunc mâncarea la gunoi, pentru că așa am fost crescută. Mă mai trezesc si eu câteodată “curățând” farfuriile copiilor. Personal, ca să lupt cu problema aceasta, mi-am luat câteva găini ca să “curețe” ele farfuriile noastre de mâncarea rămasă.

Impulsurile trupului nostru nu trebuie să dictează acțiunile noastre. Noi trăim călăuziți de Duhul Sfânt. “Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, cari nu trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, legea Duhului de viață în Hristos Isus, m-a izbăvit de Legea păcatului și a morții. Căci, lucru cu neputință Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere, Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimițând, din pricina păcatului, pe însuși Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, cari trăim nu după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământești, umblă după lucrurile firii pământești; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului.” (Romani 8:1-5). Duhul Sfânt, care locuiește în noi, rodește roadele neprihănirii. Una dintre roadele Duhului Sfânt, este controlul de sine sau înfrânarea. Cei care aparținem Domnului Isus, avem puterea să biruim această ispită. Nimic nu poate pune stăpânire pe noi, bineînțeles dacă noi nu îi dam voie. Suntem împuterniciți ca să rezistăm orice ispită. “Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.” (1 Corinteni 10:13).

Noi trebuie să trăim o viață disciplinată.  Dacă un atlet nu poate mânca ce vrea şi când vrea, cu cât mai mult noi, cei care ne antrenăm pentru Împărăția Cerurilor, trebuie să ne purtăm aspru cu trupurile noastre ca să-I aducem glorie Domnului. Trăind această viață de disciplină, noi nu ne vom face altceva decât sa ne facem nouă bine. “Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire…” ( 1 Corinteni 9:27). Nu cunosc nici o altă disciplină mai bună ca postul pentru a lupta împotriva îmbuibării. Renunțarea la mâncare, pentru a petrece timp în rugăciune și citirea Scripturii, este cea mai bună metodă pentru a ne umple inimile cu hrană pentru sufletul nostru și pentru a ne forma caracterul. Chiar Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, care a trăit o viață sfântă și fără de păcat aici pe pământ, și-a început lucrarea publică cu un post de 40 de zile. Acest exercițiu spiritual este important pentru apropierea noastră de Dumnezeu, de a ne clarifica prioritățile în viață și de a ne ajuta să trăim o viață de victorie asupra păcatului. Multe cazuri în Biblie ne arată postul în legătură cu pocăința sau aducerea unei cauze speciale înaintea Domnului. Nu este de mirare, că oamenii de știință au descoperit că postul are beneficii pozitive asupra trupului.

Feriți-vă să mâncați sânge.

Atât în Vechiul Testament cât și în Noul Testament ni se spune să nu consumăm sângele animalelor. “Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt și nouă, să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie, adică: să vă feriți de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate, și de curvie, lucruri de cari, dacă vă veți păzi, va fi bine de voi. Fiți sănătoși”. (Fapte 15:22-29). Consumul de sânge este toxic pentru organism și poate cauza boli fizice printre care: hepatita, pleurezia, deshidratarea, scăderea tensiunii arteriale și tulburări nervoase. Porunca aceasta are în vedere atât aspectul sănătății trupești cât și a celui spiritual. Biblia ne spune că viața stă în sânge. Înainte de venirea Domnului Isus, trebuia adusă o jertfă pentru iertarea păcatelor. Jertfele de animale care se aduceau în Vechiul Testament, au fost un îndrumător spre jertfa Domnului Isus. Nici un alt sânge nu poate ierta păcatul nostru, decât sângele Domnului Isus. Domnul Isus a vorbit despre  împărtășirea cu trupul și sângele Lui. În Ioan 6:53,54 citim: „Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului, şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă, Cine mănâncă trupul Meu, şi bea sângele Meu, are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi ”. “ Mulţi din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?” Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu El. (Ioan 6: 60,66). Domnul Isus a spus despre El Însuși: „Eu sunt CALEA, ADEVĂRUL și VIAȚA. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” Ioan 14:6.  Noi creștinii, ne deosebim de toate celelalte religii prin faptul că avem un Dumnezeu viu. Pe toți ceilalți lideri religioși, care au existat în cursul istorie, îi poți găsi într-un mormânt. Dar Domnul nostru Isus Christos este viu în veci vecilor și noi am înviat la o viață nouă, împreună cu El Sângele Domnului Isus este VIAȚĂ pentru noi. Domnul Isus și numai Domnul Isus poate să ne aducă iertarea de păcat, eliberarea de sub robia păcatului și numai El poate să ne dea o viață din abundență aici pe pământ și VIAȚA VEȘNICĂ odată cu trecerea în eternitate. Atunci când luăm Cina Domnului, noi ne împărtășim cu trupul și sângele Domnului Isus (reprezentat de rodul viței și pâine). Miracolul trecerii de la moarte la viață, din împărăția întunericului în Împărăția Luminii, sa realizat prin jertfa Domnului Isus de la Calvar.

Scris de Marinela Buzas

Categorie: Marinela Buzas

Publicat: 22 Aprilie 2018

marybuzas@yahoo.com

“Însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească în toate şi să vă păstreze întreaga fiinţă – duhul, sufletul şi trupul vostru – fără pată la venirea Domnului nostru Isus Cristos.” (1 Tesaloniceni 5:23).

Omul este coroana creațiunii lui Dumnezeu. Dumnezeu a creat pe om trup, suflet și duh de o complexitate și frumusețe extraordinară. Omul însă s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu ascultând șoapta celui rău și alegând neascultare.

Continuă lectura „Identitatea creștînului relaționată la sănătatea fizică Parte I” →

Dacă L-ai primit pe Domnul Isus ca Domn și Mântuitor al vieții tale, ai primit o nouă identitate. Domnul Isus a venit în lumea noastră și a trăit o viață fără păcat. Totuși El a devenit păcat pentru noi plătind astfel pedeapsa pe care noi o meritam – murind pe cruce în locul nostru. Când decidem să Îl urmăm pe Domnul Isus, noi primim natura Lui, identitatea Lui și neprihănirea Lui.

Dragostea Lui este turnată în inimile noastre prin Duhului Lui cel Sfânt care acum locuiește în noi. Ca fii și fiice a lui Dumnezeu noi ne modelăm gândirea și comportamentul după gândirea Lui Hristos, pe care o găsim în Sfânta Scriptură, Biblia. Noi avem victoria în Isus atâta timp cât trăim după principiile stabilite de Dumnezeu în Scriptură, atât asupra Diavolului cât și asupra naturii noastre pământești.  Cunoscând aceste principii noi ne cunoaștem noua identitate și trăim viața pentru care am fost creți de Dumnezeu să o trăim, o viață din belșug. Acest articol este continuarea din numărul precedent și adresează subiectul căsătoriei.

Vedem cum în zilele de azi căsătoria este  un lucru demodat și chiar aș spune este sub atac. Societatea în care trăim a schimbat definiția căsătorie, ceea ce ne obligă pe noi creștinii să fim și mai vigilenți în răspândirea învățăturii biblice despre căsătorie. Noi trebuie să învățăm generația tânără adevărul Biblic. Acești tineri sunt bombardați cu mesaje false despre ce înseamnă căsătoria. Nu doar în familie sau în biserici, trebuie să propagăm această învățătură sănătoasă despre familie, ci și în societate. Noi putem să sprijinim, cu rugăciunile noastre și banii noștri, organizații locale și internaționale, care luptă pentru apărarea libertății religioase și sanctitatea familie. Una dintre aceste organizații este Liberty Counsel, unde compatriotul nostru Harry Miheț este Vicepreședinte. Alte organizații pe care aș dorii să le menționez sunt: Counsel of the American Center for Law and Justice (ACLJ) și Coaliția pentru familie. Noi suntem conlucrători cu Dumnezeu și așa cum Neemia odată reclădea zidurile cetății, având într-o mână sabia și cu cealaltă lucra, tot așa trebuie și noi să împletim rugăciunile și postul nostru cu munca fizică ca să reclădim principiile Biblie în inima si gândirea noii generații.

Vedem lupte puternice de a distruge acest plan a Lui Dumnezeu, chiar de la simpla definiție a căsătoriei. Biblia ne spune că este rușine să menționăm perversiunile practicate de cei din lume, așa că mă abțin să intru în detalii. Doar menționez faptul că Diavolul cu nerușinare încearcă să își bată joc de oameni, robindu-i prin păcate sexuale și mințindu-i că așa ei sunt liberi. Singurul loc unde o persoană este liberă să se bucure de frumosul dar al intimității fizice dintre un bărbat și o femeie este în cadrul căsătorie, așa cum lemnul este bine de pus să ardă în sobă și nu în mijlocul casei.

Am auzit de propuneri sau chiar practici de genul: certificate de căsătorie cu dată de expirare, bestialitate, relații intime cu roboți, poligamie și de căsătorii de același sex. Doctorul Britanic Ian Pearson și alți experți spun că se estimează că până în anul 2050 oamenii vor avea relații intime mai mult cu roboţi decât cu o ființă umană. Pare absurd nu e așa? Nu tot așa de absurdă a fost propunerea de a schimba definiția căsătorie și multe alte anomalii care acum sunt legi? Aceste legi ne aduc durere, tristețe și chiar riscul de a fi puși în închisoare, precum i s-a întâmplat lui Kim Davis. Unde se va opri această avalanșă de distorsionare a Adevărului ? Aici, cu fiecare din noi cei care L-am acceptat pe Isus ca Domn și Mântuitor! Doresc ca fiecare cititor să poată să spună ca Iosua: “Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului” ( Iosua 24:15).

Creștinii trebuie să știe ce se întâmplă în jurul lor. Noi sunt chemați să luptăm în rugăciune pentru cei din conducerea țarii. Mă rog să ridice Domnul dintre rândurile noastre creștini gata să slujească în poziții de conducere. Binele nostru depinde de binele țării în care trăim. Iar binele țării depinde de ascultarea de Dumnezeu. “…dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga şi va căuta faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele – îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara.” (Cronici 7:14).

Poate nu te-ai gândit niciodată la tine ca fiind un soldat, un ambasador, un administrator, un agent al schimbării, dar ești, că știi, că nu știi. Fiecare din noi avem putere de influență asupra celor din jurul nostru și în mod special asupra celor din familia noastră. Unii vor zice „Sunt și acestea semne clare că venirea Domnului Isus este aproape”. Sunt de acord că venirea Domnului e aproape și chiar aceasta mă motivează să lupt pentru dreptate și adevăr. Fiecare copil al lui Dumnezeu, tu și eu, avem o chemare specială din partea Lui de a fi lumină și sare în lumea aceasta.

Domnul Isus vrea să scoată cât mai mulți oameni din Împărăția întunericului în Împărăția Luminii și dragostei lui Dumnezeu. Acesta este planul Domnului Isus, de a readuce omenirea din nou la El, prin noi, copiii Lui. Învățătura pe care o dai celor din jurul tău, în fiecare zi cu vorbe sau cu fapte, presărată cu lacrimi și rugăciune, poate să aducă un suflet la Creatorul lui să primească mântuirea și viața veșnică.

Planul celui rău este foarte șiret. El adaugă un pic de otravă la frumosul plan al lui Dumnezeu. El nu vine cu ceva total diferit, pentru că el nu poate să creeze, ci doar poate să pervertească. Ceea ce spune Diavolul este: „De ce să ținem noi lemnele să ardă doar în sobă? Hai să le punem și în mijlocul casei și o să vezi că o să fie fain!”. Pentru o scurtă perioadă de timp, se va părea că nu se întâmplă mare lucru, dar mai apoi când toată casa va arde, Diavolul va râde de cei pe care i-a înșelat. Cu multă groază mă uit cum, chiar biserici întregi, înghit amestecătura unei noi învățături care, deși se ascunde sub lozinci frumoase, va aduce distrugere. Ați auzit expresia “Nu ne trebuie o foaie de hârtie să arătăm ca suntem căsătoriți”, sau „Singura lege pe care o avem este legea dragostei” și multe altele? Acest amestec de adevăr și minciună este otravă curată care duce la moarte și despărțire de Creatorul nostru care ne iubește. El este singurul care ne vrea binele, atât aici pe acest pământ cât și în viața veșnică. Biblia este foarte clară și fiecare dintre noi trebuie să o citim. Duhul Sfânt, care locuiește în noi, ne va ajuta să înțelegem Biblia și ne va aduce lumină în toate aspectele vieții, pentru ca cel rău să nu aibă nici un câștig de cauză în viața noastră.  Noi trebuie să fim vigilenți ca să nu ne trezim că urmăm învățături care gâdilă urechile dar care în realitate sunt presărate cu otravă. „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, Diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.”

1 Petru 5:8

Marinela BUZAS

 Va urma

Am căutat să aflu răspunsul la întrebarea: „De ce amână tinerii căsătoria sau de ce ei chiar renunță să se căsătorească?” chiar direct de la cei care fac această decizie. Numărul, sinceritatea și deschiderea cu care tinerii răspund la această întrebare pe multe bloguri, m-a șocat. Chiar vă provoc să citiți pentru dumneavoastră răspunsurile tinerilor la această întrebare. Vă va aduce lumină cu privire la acest subiect și veți vedea planul celui rău de a distruge familia.

Dacă ar fi să reduc la un cuvânt răspunsul lor ar fi acesta: egoismul. Din răspunsurile lor, eu nu cred că acești tinerii L-au acceptat pe Domnul Isus ca Domn și Mântuitor. Dar uitându-mă la aceste răspunsuri pot să îmi dau seama de învățătură care este în lume despre căsătorie, învățătură care se poate strecura chiar și între noi cei aleși (creștinii).

Un copil al lui Dumnezeu își subordonează eul, dorințele și voința, lui Dumnezeu și recunoaște că numai Dumnezeu știe ce e mai bine pentru viața lui. Un tânăr care L-a acceptat pe Domnul Isus în viața Lui, va accepta planul Lui Dumnezeu de a se căsători ca răspuns al legilor nescrise din trupul, sufletul și spiritul lui.

Sănătatea societății depinde de sănătatea familie. Noi știm bine acest lucru. Ce se întâmplă cu o societate care desființează familia, căsătoria și frumusețea relație dintre un bărbat și o femeie, așa cum a creat-o Dumnezeu să fie? Răspunsul este evident. Am văzut în repetate rânduri în istoria omenirii cum decăderea națiunilor a fost precedată de creșterea imoralității și devalorizarea ființei umane.

Dorința mea este ca cel rău să nu ne pună și nouă, creștinilor, ochelarii minciunilor lui pe ochi, ca să nu vedem realitatea așa cum este. Am învățat până acum că cel rău nu vine să spună ceva cu totul diferit de ce spune Dumnezeu, el doar strecoară un pic de minciună ca să schimbe direcția noastră un pic, dar, mare atenție, aceasta ne va schimba destinația finală.

Cea mai importantă decizie pe care toți oamenii o fac în viață, este de a-L accepta pe Isus ca Domn și Mântuitor, sau de a-L respinge. A doua decizie ca importanță este de a-și alege un partener de viață sau de a rămâne singuri. Nu fac aici paralelă. A fi singur nu este un păcat și unii chiar sunt chemați să fie singuri. Dar alegerea soțului sau soție este a doua decizie ca importanță în viață. Această întrebare este pentru părinți, bunici, lideri religioși și orice persoană pusă în poziția de a da un sfat unui tânăr în ce privește căsătoria: “Se merită pentru tinerii noștii să amâne căsătoria, doar ca să se realizeze financiar înainte de căsătorie, să fie confortabili, să-și termine toate școlile, să aibă o viață ușoară și fără probleme?”. Oare nu acolo în lipsuri, în nevoi, cei doi se unesc în rugăciune cel mai bine, se apropie cel mai mult de Dumnezeu și unul de altul? Pentru cei cu perii căruți, gândiți-vă fiecare cum ați început viața. Nu sunt cele mai frumoase istorioare, pe care le lăsați ca moștenire copiilor și nepoților, izvorâte din momentele grele din viață? Mulți au început de la zero neavând mare lucru, doar o încredere nezguduită în Dumnezeu și o dragoste fără margini pentru cel/cea cu care s-a căsătorit. De ce nu ar fi asta valabil și pentru copiii noștrii? Avem nevoie de familii care știu ce înseamnă încrederea și dependența de Dumnezeu, sacrificiul personal și renunțarea la sine.

În multe feluri, căsătoria este asemănată cu relația dintre Cristos și Biserică. Căsătoria implică renunțare la sine și dragoste sacrificială. Cei doi vor înfrunta furtunile vieții împreună, indiferent de încercările sau dificultățile pe care le vor întâmpina în viață.   Căsătoria este opusul egoismului. Dumnezeu este preocupat mai mult de caracterul nostru decât de  comfortul nostru. Noi părinții trebuie să ne gândim în acelaș fel la copiii noștrii. La ce le-ar ajuta o viață de confort și lux dacă nu ar trăi viața pe care Domnul o are pregătită pentru ei? Sănătarea societății de mâine, depinde de educația pe care o dăm astăzi tinerilor noștri. Vor fi ei gata să zidească familii bazate pe principi biblice, să nască și să crească copii și să se dăruiască pe sine ca exemplu vrednic de urmat?

Noi trebuie să încurajăm noua generație să facă pasul căsătoriei și dacă și-au găsit persoana potrivită, să nu amâne căsătoria, doar că e la modă. Am auzit în nenumărate rânduri, mă regăsesc și eu aici, de tineri care au fost descurajați de părinți să se căsătorească sau să amâne căsătoria. Am auzit de tineri căsătoriți, cărora le este greu să le spună părinților că așteată un copil sau că mai așteaptă un copil, de groaza că vor fi certați; și asta sub pretextul că le va fi greu. Dumnezeu a dat poruncă celor doi să nu rămână singuri ci să aibă copii. Biblia spune: “Ca săgeţile în mâna unui războinic aşa sunt fiii făcuţi la tinereţe. Ferice de omul care îşi umple tolba de săgeţi cu ei!” (Psalmul 127: 4,5).

Mă întreb oare agenda cui o urmează cei care descurajază căsătoriile și nașterea de copii?  Nu cumva încearcă cel rău să întunece chiar și gândirea noastră ? Oare nu este și aceasta o capcană a celui rău de a distruge omenirea pe care el o urăște cu desăvârșire?

Există un fenomen de masă care a cuprins România, America și multe alte țări, care trebuie analizat. Părerea mea personală este că acest fenomen de a amâna căsătoria sau de a descuraja nașterea de copii nu se potrivește cu învățătura Biblie.

Suntem îndemnați în Cuvânt, să ținem legile și poruncile Domnului în gândirea noastră, să le scriem pe tăblița inimii noastre și să cugetăm la ele zi și noapte. Și aceasta, pentru că ne va ține piciorul drept pe calea pe care trebuie să o urmăm. Dacă tinerii noștrii au mesajele acestea greșite despre căsătorie în gândirea lor, dacă atât noi cât și societatea le vor spune să amâne sau să evite căsătoria, asta este ce vor face. Dacă în schimb le vom prezenta căsătoria ca fiind un dar frumos de la  Dumnezeu și dacă noi vom avea căsătorii frumoase în care mama și tata se iubesc și se respectă și ei vor fi gata să facă acest pas, la momentul potrivit. Haideți să punem în gândirea copiilor noștrii mesajul Scripturii și nu mesajele subtile ale celui rău.

 

Tradițiile oamenilor și principiile societății

 

Nu este de mirare că Diavolul luptă cu atâta înverșunare să distrugă și să pervertească căsătoria.

Societatea în care trăim a schimbat definiția căsătorie, ceea ce ne obligă pe noi creștinii să fim și mai vigilenți în răspândirea învățăturii biblice despre căsătorie. Noi trebuie să învățăm generația tânără, care este bombardată cu mesaje false despre ce înseamnă căsătoria, adevărul Biblic. Nu doar în familie sau în biserici, trebuie să propagăm această învățătură sănătoasă despre familie, ci și în societate. Noi putem să sprijinim, cu rugăciunile și banii noștri, organizații locale și internaționale, care luptă pentru apărarea libertății religioase și sanctitatea familie. Una dintre aceste organizații este Liberty Counsel, unde compatriotul nostru Harry Miheț este Vicepreședinte. Alte organizații pe care aș dorii să le menționez sunt: Counsel of the American Center for Law and Justice (ACLJ) și Coaliția pentru familie. Noi suntem conlucrători cu Dumnezeu și așa cum Neemia odată reclădea zidurile cetății, având într-o mână sabia și cu cealaltă lucra, tot așa trebuie și noi să împletim rugăciunile și postul nostru cu munca fizică ca să reclădim principiile Biblie în inima si gândirea noii generații.

Diavolul se luptă din răsputeri să distrugă acest plan a Lui Dumnezeu, chiar de la simpla definiție a căsătoriei. Biblia ne spune că este rușine să menționăm perversiunile practicate de cei din lume, așa că mă abțin să intru în detalii. Doar menționez faptul că Diavolul cu nerușinare încearcă să își bată joc de oameni, robindu-i prin păcate sexuale și mințindu-i că așa ei sunt liberi. Este la fel cum ai spune, hai să fim liberi, să scoatem lemnul arzând din sobă și să-l punem în mijlocul camerei. Dar mai apoi, când casa arde, Diavolul râde de cei pe care i-a înșelat. Singurul loc unde o persoană este liberă să se bucure de frumosul dar al intimității fizice dintre un bărbat și o femeie este în cadrul căsătorie.

Am auzit de propuneri sau chiar practici de genul: certificate de căsătorie cu dată de expirare, bestialitate, relații intime cu roboți, poligamie și de căsătorii de același sex. Doctorul Britanic Ian Pearson și alți experți spun că se estimează ca până în anul 2050 oamenii vor avea relații intime mai mult cu roboţi decât cu o ființă umană. Pare absurd nu e așa? Nu tot așa de absurdă a fost propunerea de a schimba definiția căsătorie și multe alte anomalii care acum sunt legi. Aceste legi ne aduc durere, tristețe și chiar riscul de a fi puși în închisoare, precum i s-a întâmplat lui Kim Davis? Unde se va opri Diavolul? Aici, cu fiecare din noi cei care L-am acceptat pe Isus ca Domn și Mântuitor! Doresc ca fiecare cititor să poată să spună ca Iosua: “Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului” ( Iosua 24:15).

Creștinii trebuie să știe ce se întâmplă în jurul lor. Noi sunt chemați să luptăm în rugăciune pentru cei din conducerea țarii. Mă rog să ridice Domnul dintre rândurile noastre creștini gata să slujească în poziții de conducere. Binele nostru depinde de binele țării în care trăim. Iar binele țării depinde de ascultarea de Dumnezeu. “…dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga şi va căuta faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele – îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara.” (Cronici 7:14).

 

Poate nu te-ai gândit niciodată la tine ca fiind un soldat, un ambasador, un administrator, un agent al schimbării, dar ești, că știi, că nu știi. Fiecare din noi avem putere de influență asupra celor din jurul nostru și în mod special asupra celor din familia noastră. Unii vor zice „Sunt și acestea semne clare că venirea Domnului Isus este aproape”. Sunt de acord că venirea Domnului e aproape și chiar aceasta mă motivează să lupt pentru dreptate și adevăr. Fiecare copil al lui Dumnezeu, tu și eu, avem o chemare specială din partea Lui de a fi lumină și sare în lumea aceasta.

Domnul Isus vrea să scoată cât mai mulți oameni din Împărăția întunericului, din ghearele Diavolului care își bate joc de ei. Acesta este planul Domnului Isus, de a readuce omenirea din nou la El, prin noi, copiii Lui. Învățătura pe care o dai celor din jurul tău, în fiecare zi cu vorbe sau cu fapte, presărată cu lacrimi și rugăciune, poate să scoată un suflet din ghearele flămânde a celui rău.

Dacă L-ai primit pe Domnul Isus ca Domn și Mântuitor al vieții tale, ai primit o nouă identitate. Dușmanul tău de moarte, care te-a urmărit să-ți facă rău, este învins și nu mai are nici un drept asupra ta. Totuși cel rău este într-un continuu război cu noi, cei care am ales să trecem de partea lui Isus.

Noi însă avem victoria atâta timp cât rămânem în Isus și trăim după principiile stabilite de Dumnezeu în Scriptură. Cunoscând aceste principii noi ne cunoaștem noua identitate și trăim o viață plină de bucurie, pace și liniște. Chiar în mijlocul încercărilor, chiar dacă am păcătuit, noi nu ne vom pierde nădejdea, pentru că știm că avem un Mântuitor care se îndură de noi, ne ridică, ne iartă și ne iubește dincolo de imaginația noastră. “Să puteți pricepe, împreuna cu toți sfinții, care este lărginea, lungimea, adâncimea și înălțimea și să cunoașteți dragostea lui Cristos, care întrece orice pricepere.” (Efeseni 3:18-19).

Biblia și numai Biblia, nu tradițiile oamenilor sau principiile societății în care trăim, ne va determina acțiunile. E frumos când regulile societății reflectă învățătura Biblie. Era un timp când divorțul era văzut, de societate în general, ca fiind ceva rău. De exemplu, cei care doreau să divorțeze, trebuiau să aducă în fața unui judecător motive bine întemeiate. În anul 1970, în Statele Unite, s-a introdus pentru prima dată posibilitatea de a divorța fără a trebui să prezinți o cauză anume. Cu tristețe observăm cum, în generația noastră, tot mai mult principiile societății se depărtează de principiile biblice.

De asemenea e frumos când tradițiile pe care le avem reflectă principiile Scripturii. De exemplu, în familia noastră avem tradiția să spunem o rugăciune înainte de masă, să sărbătorim Crăciunul, Paștele și alte sărbători într-un anumit fel. Dar vedeți, în toate aceste tradiții, tot Domnul Isus este centrul, scopul și bucuria sărbătorii.

^„Aşadar, după cum L-aţi primit pe Cristos Isus, Domnul, tot aşa să şi continuaţi să trăiţi în El, înrădăcinaţi şi zidiţi în El, devenind tot mai puternici în credinţă, cum aţi fost învăţaţi, aducând din belşug mulţumire. Vedeţi să nu vă înrobească cineva prin vreo filozofie deşartă şi înşelătoare, care ţine de tradiţia oamenilor şi de principiile acestei lumi, şi nu de Cristos.” (Coloseni 2:6-8).

Noi creștinii trebuie să ne cunoaștem identitatea, să știm ce credem și de ce credem ceea credem, ca să nu cădem în cursa celui rău, care în fiecare zi caută  să ne atace. De asemenea, cunoscând adevărul noi vom putea să ajutăm și pe alții să trăiască o viață de credință frumoasă.

În numerele anterioare am discutat despre: relația cu Dumnezeu și cu alți oameni, iertare, muncă, bani și despre trupul nostru, ca fiind templul Duhului Sfânt. În numărul din luna aceasta vom continua seria de discuții despre identitatea creștinului raportată la trupul său. Voi continua pe aceeași notă pe care am încheiat articolul precedent și anume căsătoria.

Nu este bine ca omul să fie singur

Căsătoria este instituită de Dumnezeu. De la începutul creație Dumnezeu a spus că nu este bine ca omul (Adam) să fie singur, de aceea El i-a pregătit un ajutor potrivit, pe Eva. Deci căsătoria este între un bărbat și o femeie, o uniune sau legământ care ține toată viața. După cum am văzut și în articolele precedente, adevărata fericire și satisfacție vine din relații nu din lucrurile materiale. Noi ne găsim împlinirea, scopul și identitatea noastră în  relația cu Domul Isus. Această relație stă la baza tuturor celorlalte relații, în mod special a celei de căsătorie. Dumnezeul care ne-a creat ca să avem o relație personală cu El, ne-a creat și ca să avem o relație cu totul specială cu o persoană de sex opus în cadrul căsătoriei. Biblia este plină de învățătură despre căsătorie iar noi creștinii trebuie să ne luăm învățătura despre căsătorie din Biblie, indiferent de practicile societății în care trăim.

Căsătoria este reprezentarea cea mai înaltă a dragostei între două persoane pe acest pământ. Dragostea sacrificială între un soț și o soție reflectă dragostea lui Isus pentru noi.

E important să înțelegem că atracția dintre un bărbat și o femeie este înnăscută. Dorința de a te căsătorii, de a deveni un trup, suflet și duh cu o persoană de sex opus este o lege pe care Creatorul nostru, Dumnezeu a pus-o în noi. Dumnezeu ne-a creat cu nevoia de a avea relații intime, relații care sunt mult mai complexe și adânci decât numai ceva la nivel de trup; ele implică și emoțiile și duhul nostru. Aceste nevoi sunt reale, sănătoase și sunt frumoase în cadrul căsătorie. Unul dintre motivele pentru care Dumnezeu a întemeiat căsătoria este ca să-l păzească pe om de pofta desfrânării și de păcatul curvie. Cei care nu se căsătoresc, trebuie să lupte să ducă o viață de sfințenie și puritate, luptă care în societatea în care trăim e tot mai crâncenă.

Dumnezeu a spus că nu este bine ca omul să fie singur și pentru aceasta eu cred că aspirația, dorința și căutarea de a fi căsătorit este un act care trebuie încurajat. Există un timp în viața fiecărui tânăr și tânără, când devine matur fizic, emoțional și spiritual, să se căsătorească.

A nu te căsătorii este împotriva legii firii puse în noi de Creator. Înțeleg că sunt unii creștini care au fost chemați să se ridice deasupra acestei legi. Ei au fost chemați de Dumnezeu la o misiune bine stabilită și pentru aceasta aleg să nu se căsătorească. Menționez aici pe Apostolul Pavel și Maica Teresa și ca ei sunt mulți alții. Motivul pentru care ei nu s-au căsătorit, nu a fost nicidecum un motiv egoist ci chiar dimpotrivă, un motiv altruist, o renunțare la sine, o dăruire totală în slujba unei misiuni pentru Slava lui Dumnezeu și ajutorarea altora. Înțeleg de asemenea că sunt alții care ar dorii să se căsătorească dar din diferite motive nu au găsit încă persoana potrivită.

Diavolul urăște tot ce iubește Dumnezeu. Deci dacă Dumnezeu a instituit căsătoria, ce va face Diavolul ? Va face tot ce poate ca să atace căsătoria. Dacă nu reușește Diavolul să îi facă pe oameni să confunde definiția clară a căsătorie, el va folosi alte metode ca să distrugă planul lui Dumnezeu pentru căsătorie, cum ar fi: trăirea în concubinaj, amânarea căsătorie sau pur și simplu să îi convingă pe oameni ca să nu se căsătorească niciodată din motive egoiste.

Un studiu efectuat în 2013 a scos în lumină faptul că în Romania vârsta medie pentru casătorie este de 29 de ani la bărbați și aproximativ de 26 de ani la femei. În  Statele Unite ale Americii situația este asemănătoare; vârsta medie la căsătorie pentru femei fiind de aproximativ 27 ani, în timp ce la bărbați este de aproximativ 30 de ani. Vedem în societatea noastră cum vârsta celor care se căsătoresc urcă, iar numărul celor care fac pasul căsătorie scade semnificativ. Este un fenomen în desfășurare.

Mi-a dat de gândit acest fenomen… Când o societate întreagă schimbă vârsta medie de căsătorie, trebuie să stai și să te întrebi de ce? Trebuie să existe o motivație. În marea majoritate societatea, filmele, literatura, social media și chiar și părinții (cu bune intenții) spun la unison: “așteaptă să te căsătorești”. Ce credeți că vor face tinerii? Bineînțeles că vor aștepta și așteptând, se vor învăța cu viața liniștită de celibatar și mulți vor rămânea necăsătoriți.

Am căutat să aflu răspunsul la întrebarea: „De ce amână tinerii căsătoria sau de ce ei chiar renunță să se căsătorească?” chiar direct de la cei care fac această decizie. Numărul, sinceritatea și deschiderea cu care tinerii răspund la această întrebare pe multe bloguri, m-a șocat. Chiar vă provoc să citiți pentru dumneavoastră răspunsurile tinerilor la această întrebare. Vă va aduce lumină cu privire la acest subiect și veți vedea planul celui rău de a distruge familia. Dacă ar fi să reduc la un cuvânt răspunsul lor ar fi acesta: egoismul. Din răspunsurile lor, eu nu cred că acești tinerii L-au acceptat pe Domnul Isus ca Domn și Mântuitor. Dar uitându-mă la aceste răspunsuri pot să îmi dau seama de învățătură care este în lume despre căsătorie, învățătură care se poate strecura chiar și între noi cei aleși (creștinii).

Un copil al lui Dumnezeu își subordonează eul, dorințele și voința, lui Dumnezeu și recunoaște că numai Dumnezeu știe ce e mai bine pentru viața lui. Un tânăr care L-a acceptat pe Domnul Isus în viața Lui, va accepta planul Lui Dumnezeu de a se căsători ca răspuns al legilor nescrise din trupul, sufletul și spiritul lui.

Sănătatea societății depinde de sănătatea familie. Noi știm bine acest lucru. Ce se întâmplă cu o societate care desființează familia, căsătoria și frumusețea relație dintre un bărbat și o femeie, așa cum a creat-o Dumnezeu să fie? Răspunsul este evident. Am văzut în repetate rânduri în istoria omenirii cum decăderea națiunilor a fost precedată de creșterea imoralității și devalorizarea ființei umane.

Dorința mea este ca cel rău să nu ne pună și nouă, creștinilor, ochelarii minciunilor lui pe ochi, ca să nu vedem realitatea așa cum este. Am învățat până acum că cel rău nu vine să spună ceva cu totul diferit de ce spune Dumnezeu, el doar strecoară un pic de minciună ca să schimbe direcția noastră un pic, dar, mare atenție, aceasta ne va schimba destinația finală.

Cea mai importantă decizie pe care toți oamenii o fac în viață, este de a-L accepta pe Isus ca Domn și Mântuitor, sau de a-L respinge. A doua decizie ca importanță este de a-și alege un partener de viață sau de a rămâne singuri. Nu fac aici paralelă. A fi singur nu este un păcat și unii chiar sunt chemați să fie singuri. Dar alegerea soțului sau soție este a doua decizie ca importanță în viață. Această întrebare este pentru părinți, bunici, lideri religioși și orice persoană pusă în poziția de a da un sfat unui tânăr în ce privește căsătoria: “Se merită pentru tinerii noștii să amâne căsătoria, doar ca să se realizeze financiar înainte de căsătorie, să fie confortabili, să-și termine toate școlile, să aibă o viață ușoară și fără probleme?”. Oare nu acolo în lipsuri, în nevoi, cei doi se unesc în rugăciune cel mai bine, se apropie cel mai mult de Dumnezeu și unul de altul? Pentru cei cu perii căruți, gândiți-vă fiecare cum ați început viața. Nu sunt cele mai frumoase istorioare, pe care le lăsați ca moștenire copiilor și nepoților, izvorâte din momentele grele din viață? Mulți au început de la zero neavând mare lucru, doar o încredere nezguduită în Dumnezeu și o dragoste fără margini pentru cel/cea cu care s-a căsătorit. De ce nu ar fi asta valabil și pentru copiii noștrii? Avem nevoie de familii care știu ce înseamnă încrederea și dependența de Dumnezeu, sacrificiul personal și renunțarea la sine.

În multe feluri, căsătoria este asemănată cu relația dintre Cristos și Biserică. Căsătoria implică renunțare la sine și dragoste sacrificială. Cei doi vor înfrunta furtunile vieții împreună, indiferent de încercările sau dificultățile pe care le vor întâmpina în viață.   Căsătoria este opusul egoismului. Dumnezeu este preocupat mai mult de caracterul nostru decât de  comfortul nostru. Noi părinții trebuie să ne gândim în acelaș fel la copiii noștrii. La ce le-ar ajuta o viață de confort și lux dacă nu ar trăi viața pe care Domnul o are pregătită pentru ei? Sănătarea societății de mâine, depinde de educația pe care o dăm astăzi tinerilor noștri. Vor fi ei gata să zidească familii bazate pe principi biblice, să nască și să crească copii și să se dăruiască pe sine ca exemplu vrednic de urmat?

Noi trebuie să încurajăm noua generație să facă pasul căsătoriei și dacă și-au găsit persoana potrivită, să nu amâne căsătoria, doar că e la modă. Am auzit în nenumărate rânduri, mă regăsesc și eu aici, de tineri care au fost descurajați de părinți să se căsătorească sau să amâne căsătoria. Am auzit de tineri căsătoriți, cărora le este greu să le spună părinților că așteată un copil sau că mai așteaptă un copil, de groaza că vor fi certați; și asta sub pretextul că le va fi greu. Dumnezeu a dat poruncă celor doi să nu rămână singuri ci să aibă copii. Biblia spune: “Ca săgeţile în mâna unui războinic aşa sunt fiii făcuţi la tinereţe. Ferice de omul care îşi umple tolba de săgeţi cu ei!” (Psalmul 127: 4,5).

Mă întreb oare agenda cui o urmează cei care descurajază căsătoriile și nașterea de copii?  Nu cumva încearcă cel rău să întunece chiar și gândirea noastră ? Oare nu este și aceasta o capcană a celui rău de a distruge omenirea pe care el o urăște cu desăvârșire?

Există un fenomen de masă care a cuprins România, America și multe alte țări, care trebuie analizat. Părerea mea personală este că acest fenomen de a amâna căsătoria sau de a descuraja nașterea de copii nu se potrivește cu învățătura Biblie.

Suntem îndemnați în Cuvânt, să ținem legile și poruncile Domnului în gândirea noastră, să le scriem pe tăblița inimii noastre și să cugetăm la ele zi și noapte. Și aceasta, pentru că ne va ține piciorul drept pe calea pe care trebuie să o urmăm. Dacă tinerii noștrii au mesajele acestea greșite despre căsătorie în gândirea lor, dacă atât noi cât și societatea le vor spune să amâne sau să evite căsătoria, asta este ce vor face. Dacă în schimb le vom prezenta căsătoria ca fiind un dar frumos de la  Dumnezeu și dacă noi vom avea căsătorii frumoase în care mama și tata se iubesc și se respectă și ei vor fi gata să facă acest pas, la momentul potrivit. Haideți să punem în gândirea copiilor noștrii mesajul Scripturii și nu mesajele subtile ale celui rău.

 

Tradițiile oamenilor și principiile societății

 

Nu este de mirare că Diavolul luptă cu atâta înverșunare să distrugă și să pervertească căsătoria.

Societatea în care trăim a schimbat definiția căsătorie, ceea ce ne obligă pe noi creștinii să fim și mai vigilenți în răspândirea învățăturii biblice despre căsătorie. Noi trebuie să învățăm generația tânără, care este bombardată cu mesaje false despre ce înseamnă căsătoria, adevărul Biblic. Nu doar în familie sau în biserici, trebuie să propagăm această învățătură sănătoasă despre familie, ci și în societate. Noi putem să sprijinim, cu rugăciunile și banii noștri, organizații locale și internaționale, care luptă pentru apărarea libertății religioase și sanctitatea familie. Una dintre aceste organizații este Liberty Counsel, unde compatriotul nostru Harry Miheț este Vicepreședinte. Alte organizații pe care aș dorii să le menționez sunt: Counsel of the American Center for Law and Justice (ACLJ) și Coaliția pentru familie. Noi suntem conlucrători cu Dumnezeu și așa cum Neemia odată reclădea zidurile cetății, având într-o mână sabia și cu cealaltă lucra, tot așa trebuie și noi să împletim rugăciunile și postul nostru cu munca fizică ca să reclădim principiile Biblie în inima si gândirea noii generații.

Diavolul se luptă din răsputeri să distrugă acest plan a Lui Dumnezeu, chiar de la simpla definiție a căsătoriei. Biblia ne spune că este rușine să menționăm perversiunile practicate de cei din lume, așa că mă abțin să intru în detalii. Doar menționez faptul că Diavolul cu nerușinare încearcă să își bată joc de oameni, robindu-i prin păcate sexuale și mințindu-i că așa ei sunt liberi. Este la fel cum ai spune, hai să fim liberi, să scoatem lemnul arzând din sobă și să-l punem în mijlocul camerei. Dar mai apoi, când casa arde, Diavolul râde de cei pe care i-a înșelat. Singurul loc unde o persoană este liberă să se bucure de frumosul dar al intimității fizice dintre un bărbat și o femeie este în cadrul căsătorie.

Am auzit de propuneri sau chiar practici de genul: certificate de căsătorie cu dată de expirare, bestialitate, relații intime cu roboți, poligamie și de căsătorii de același sex. Doctorul Britanic Ian Pearson și alți experți spun că se estimează ca până în anul 2050 oamenii vor avea relații intime mai mult cu roboţi decât cu o ființă umană. Pare absurd nu e așa? Nu tot așa de absurdă a fost propunerea de a schimba definiția căsătorie și multe alte anomalii care acum sunt legi. Aceste legi ne aduc durere, tristețe și chiar riscul de a fi puși în închisoare, precum i s-a întâmplat lui Kim Davis? Unde se va opri Diavolul? Aici, cu fiecare din noi cei care L-am acceptat pe Isus ca Domn și Mântuitor! Doresc ca fiecare cititor să poată să spună ca Iosua: “Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului” ( Iosua 24:15).

Creștinii trebuie să știe ce se întâmplă în jurul lor. Noi sunt chemați să luptăm în rugăciune pentru cei din conducerea țarii. Mă rog să ridice Domnul dintre rândurile noastre creștini gata să slujească în poziții de conducere. Binele nostru depinde de binele țării în care trăim. Iar binele țării depinde de ascultarea de Dumnezeu. “…dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga şi va căuta faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele – îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara.” (Cronici 7:14).

 

Poate nu te-ai gândit niciodată la tine ca fiind un soldat, un ambasador, un administrator, un agent al schimbării, dar ești, că știi, că nu știi. Fiecare din noi avem putere de influență asupra celor din jurul nostru și în mod special asupra celor din familia noastră. Unii vor zice „Sunt și acestea semne clare că venirea Domnului Isus este aproape”. Sunt de acord că venirea Domnului e aproape și chiar aceasta mă motivează să lupt pentru dreptate și adevăr. Fiecare copil al lui Dumnezeu, tu și eu, avem o chemare specială din partea Lui de a fi lumină și sare în lumea aceasta.

Domnul Isus vrea să scoată cât mai mulți oameni din Împărăția întunericului, din ghearele Diavolului care își bate joc de ei. Acesta este planul Domnului Isus, de a readuce omenirea din nou la El, prin noi, copiii Lui. Învățătura pe care o dai celor din jurul tău, în fiecare zi cu vorbe sau cu fapte, presărată cu lacrimi și rugăciune, poate să scoată un suflet din ghearele flămânde a celui rău.

Diavolul este foarte șiret. El adaugă un pic de otravă la frumosul plan al lui Dumnezeu. El nu vine cu ceva total diferit, pentru că el nu poate să creeze, ci doar poate să pervertească. Ceea ce spune Diavolul este: „De ce să ținem noi lemnele să ardă doar în sobă? Hai să le punem și în mijlocul casei și o să vezi că o să fie fain!”. Pentru o scurtă perioadă de timp, se va părea că nu se întâmplă mare lucru, dar mai apoi când toată casa va arde, Diavolul va râde de cei pe care i-a înșelat. Cu multă groază mă uit cum, chiar biserici întregi, înghit amestecătura unei noi învățături care, deși se ascunde sub lozinci frumoase, va aduce distrugere. Ați auzit expresia “Nu ne trebuie o foaie de hârtie să arătăm ca suntem căsătoriți”, sau „Singura lege pe care o avem este legea dragostei” și multe altele? Acest amestec de adevăr și minciună este otravă curată care duce la moarte și despărțire de Creatorul nostru care ne iubește. El este singurul care ne vrea binele, atât aici pe acest pământ cât și în viața veșnică. Biblia este foarte clară și fiecare dintre noi trebuie să o citim. Duhul Sfânt, care locuiește în noi, ne va ajuta să înțelegem Biblia și ne va aduce lumină în toate aspectele vieții, pentru ca cel rău să nu aibă nici un câștig de cauză în viața noastră.  Noi trebuie să fim vigilenți ca să nu ne trezim că urmăm învățături care gâdilă urechile dar care în realitate sunt presărate cu otravă.

 

Marinela BUZAS

 marybuzas@yahoo.comn

 

Dacă L-ai primit pe Domnul Isus ca Domn și Mântuitor al vieții tale, ai primit o nouă identitate. Dușmanul tău de moarte, care te-a urmărit să-ți facă rău, este ȋnvins și nu mai are nici un drept asupra ta. Totuși Diavolul, este într-un război continuu cu cei care Îi aparțin lui Dumnezeu. De aceea noi trebuie să fim vigilenți, să ne cunoaștem identitatea în Cristos și să trăim pe baza principiilor și promisiunilor Bibliei care ne vor păzi de capcanele celui rău.

Omul este coroana creațiunii lui Dumnezeu. “Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. ” (Geneza 1:27).

Corpul uman este de o complexitate și o inteligență care ar trebui să aducă pe orice om într-o stare de  reverență în fața Creatorului său. Spunea profesoara mea de biologie: „dacă ar fi să descriu procesul de formare a DNA-ului într-un cuvânt aș spune că este un MIRACOL.” Corpul uman este o etalare a frumuseții splendorii divine. În medie, în fiecare zi: inima unui om bate de 100,000 de ori și pompează peste 7,500 de litri de sânge, creierul generează mai multe impulsuri electrice decât toate telefoanele din lume, rinichii filtrează 180 litri de sânge, respiri de 17,000 de ori și clipești de 28,000 de ori pe zi. Te-ai îngrijorat vreodată când ai mers la culcare că poate o să uiți să respiri ?  Parcă doar atunci când ne pierdem sănătatea apreciem cu adevărat aceste funcții normale ale trupului nostru, dar care sunt dea dreptul uimitoare.

Atunci când am devenit creștini, noi am început un proces de maturizare, proces în care învățăm să ne încredem în Dumnezeu pentru toate aspectele vieții noastre și învățăm să evităm cursele pe care Diavolul ni le întinde. Împăcați fiind cu Dumnezeu și având această siguranță a mântuirii, noi tot putem să cădem în păcat. Dumnezeu care ne-a iubit când eram dușmanii Lui cu cât mai mult ne iubește și ne iertă acum.  ^“Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:9). Dar vedeți, trăirea în păcat nu este un stil de viață pentru noi creștinii, ci este un accident. Dacă ești creștin, iubești ce iubește Dumnezeu și urăști ce urăște El. Dumnezeu urăște păcatul. Dragostea ta pentru Dumnezeu te va păzi de căderea în păcat, și tot această dragoste te va aduce la pocăință de păcat atunci când cazi. Cu cât ne îndrăgostim mai mult de Domnul Isus și ne înțelegem scopul vieții noastre pe acest pământ, cu atât păcatul va fi tot mai străin pentru noi. Când experimentăm frumoasa relație de dragoste între noi și Dumnezeu, stând de vorbă cu El în rugăciune, citind și înțelegând Biblia cu ajutorul Duhului Sfânt, având părtășia frățească în Biserică, noi ne îndrăgostim de Dumnezeu și experimentăm bucurii mult mai mari decât plăcerea de o clipă a păcatului. Vedeți mereu în mass media viețile distruse sau chiar curmate a celor care nu și-au oprit nici o plăcere de o clipă a păcatului. Diavolul ne dă jumătăți de adevăr care sunt de fapt minciuni. Curvia, imoralitatea sexuală de orice fel, avortul, minciuna sau alte cuvinte rele, beția, îmbuibarea cu mâncare, deformarea trupului prin tăieturi și tatuaje, lenevia, adicțiile, lăcomia, mândria, privirea răutăcioasă, și neglijarea celor pe care trebuie să îi slujim, sunt păcate care aduc multă suferință, deși pe moment par a fi cea mai bună alternativă, o plăcere de o clipă. Boli venerice, sentimente de regret și vinovăție, relații rupte, copiii răniți, abuzuri, depresie, atacuri de panică, sinucideri, moarte fizică și spirituală sunt toate rezultate distrugătoare ale păcatului. Deci păcatul ne distruge pe noi din toate punctele de vedere și atrage mânia lui Dumnezeu asupra noastră.

Noi avem putere să rezistăm oricărei ispite și să nu păcătuim. “Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, o dată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui. Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii.” (Romani 6:10-13). Noi alegem să nu păcătuim în trupul nostru și împotriva trupului nostru. “Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, preaiubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu.” (2 Corinteni 7:1).  VA URMA

Sacralitatea căsătoriei

A avea relații sexuale înaintea căsătorie sau înafara căsătorie este un păcat dăunător trupului, sufletului și spiritului nostru. Curvia aduce tulburare și stres și la nivel de spirit, suflet (rațiune, gândire, voință, emoții) și trup. Dăunează trupul datorită riscului bolilor transmise pe cale sexuală care pot chiar duce la moarte. Ca și copii ai lui Dumnezeu noi vom respecta legile Lui în privința purității sexuale înainte sau după căsătorie. Planul lui Dumnezeu este ca o femeie și un bărbat să se căsătorească și să fie fideli unul altuia toată viața. Dacă un creștin a căzut în această cursă a celui rău, practicând acte imorale, trebuie să se întoarcă la Domnul să-și mărturisească păcatul și să se lase de el și va fi eliberat, iertat, și reabilitat.

Filmele și mass-media duc o companie imensă de a prezenta păcatul imoralității sexuale ca fiind ceva normal în societatea de azi. Dumnezeu condamnă acest păcat și El are totdeauna dreptate. Chiar și studiile cercetătorilor demonstrează că cei care s-au păstrat puri pentru căsătorie și care nu au călcat legământul căsătoriei, au cel mai înalt grad de împlinirea la nivel fizic. Așa că, doar pentru că acest păcat nu mai este condamnat de societate în general, nu îl face mai puțin distructiv. Liderii bisericilor trebuie să aibă mare grijă să nu se conformeze lumii acesteia și să se comporte cu persoanele care trăiesc în curvie și care fac parte din biserică, ca și cum ei nu ar face nimic greșit. Cu multă dragoste și înțelepciune noi trebuie să mustrăm pe cei dintre noi care trăiesc în păcat, cu scopul de ai ridica din această stare de păcat, de a se pocăi și a se lăsa de păcatul lor. Dacă nu vom face lucrul acesta, ce credeți că vor face alții care sunt ispitiți de acest păcat. Ce vor face tinerii care sunt înconjurați de cupluri care stau împreună necăsătoriți? Ce face un măr stricat când îl pui împreună cu alte mere bune? A nu spune păcatului păcat doar că este la modă este un lucru rău, iar liderii religioși ai vremii noastre au nevoie de multă claritate, discernământ și curaj să stea împotriva acestui val de păcate la modă.

Pentru a face curvia o imposibilitate în viața celor căsătoriți, soțul și soția trebuie să lucreze la relația lor de căsătorie în continuu A te căsătorii nu înseamnă a te oprii să curtezi. Biblia ne spune că cei căsătoriți trebuie să caute să placă soțului sau soției. Sunt căsătorită de aproape 20 de ani. Ne spunem unul altuia că ne iubim foarte des. De fapt o spunem așa de des că a devenit un reflex. Unii din prietenii noștri, din greșeală, s-au trezit cu această frază la sfârșitul unor conversații telefonice. Dar ca să aud fraza “Îmi place de tine” trebuie să depun efortul să fac ceva care știu că îi place soțului meu. A căuta, a te strădui să placi celuilalt cere efort, timp și energie. Cei doi au datorii unul față de altul la nivel fizic, emoțional și spiritual. Atunci când cauți să faci bine celui cu care te-ai căsătorit, să îi satisfaci nevoile și să cauți să îi fii pe plac, închizi ușile celui rău și Îl onorezi pe Dumnezeu. De aceea, fiecare soț și soție trebuie să facă din relația lor o prioritate.

În opinia mea, cea mai mare moștenire pe care pot părinții să o dea copiilor este o relație de căsătorie frumoasă. Copiii învață dragostea, respectul, rezolvarea conflictelor și încrederea în Dumnezeu, în primul rând de la părinți. Sănătatea lor emoțională, spirituală și uneori fizică depinde de armonia dintre părinții lor. Atunci când copiii cresc într-un cămin în care mama și tata se iubesc, se respectă chiar dacă au probleme, lipsuri, copiii au liniște interioară și se simt iubiți.

Dumnezeu a pus în noi, ca și creștini, abilitatea de a simți vinovăția păcatului. Duhul Sfânt care locuiește în noi ne corectează și ne mustră atunci când păcătuim. Recunoașterea vinei este pasul crucial care ne duce la pocăință, la renunțare la păcat și restabilirea relației și părtășiei cu Dumnezeu. David, un om iubit de Dumnezeu, care a căzut în lanțul acestui păcat a scris:  “Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.” (Psalm 32:3,4,5).

Fereastra prin care lumina Adevărului lui Dumnezeu pătrunde sufletul nostru este conștiința omului. Conștiința creștinului este marcată de gândirea lui Cristos transpusă în noi prin Biblie, sub călăuzirea Duhului Sfânt. Așa că o persoană care L-a făcut pe Domnul Isus Domn și Mântuitor și vor să rămână sub Domnia și binecuvântarea Lui vor renunța la păcat.”Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici răpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. ” (1 Corinteni 6:9-10).

Va continua

Marinela BUZAS

marybuzas@yahoo.com