Isus Păstorul cel Bun

Apocalipsa 7 17

„Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.”

 

A fost o zi în viața mea

Când hoinăream pe căi străine

În negură și noaptea grea

Eu mă îndepărtam de Tine.

Cu cât eu singur încercam

Să-mi caut pacea, fericirea

Mai tare eu mă afundam

Și-mi pecetluiam pieirea.

 

Dar cu drag Păstorul ma căutat

În noaptea neagră de păcat

Iar Când I-am înțeles iubirea

Mi-am găsit rostul și menirea

 

În brațele Lui m-a luat

Trecutul tot mi l-a spălat

Viața mea a transformat

Prin Duhul Sfânt ce mi la dat

 

Cu Domnul în staul și prin lunci

Chiar și prin văi negre adânci

Nu mă tem de nici un rău, în mina Lui sunt ocrotit

De El nimic nu mă desparte, căci mult El ma iubit.

 

Din când în când în viața mea Păstorul îmi spune: “te oprește”

Glasul meu în susurul cel blând pe tine te călăuzește

Vocea Păstorului ascult și fug de glasul cel străin

De cad, Păstorul mă ridică…. la El cu pocăință vin.

 

Ascultând aud chemarea SA

Mai vreau o oaie-n turma Mea

Îmi arde inima în mine

Pentru oaia prinsă-n mărăcine

O vreau cu ardoare în turma mea

Să-I dau și ei Mântuirea.

 

Noi, oile Păstorului cel Bun,

Să Îl urmăm pe al Său drum

Să nu ne-piedicăm pe cale

De certuri și de vorbe goale.

Martie 18, 2018

Marinela Buzas

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.