Isus Păstorul cel Bun

Apocalipsa 7: 17

„Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.”
A fost o zi în viața mea
Când hoinăream pe căi străine
În negură și noaptea grea
Eu mă îndepărtam de Tine.

Cu cât eu singur încercam
Să-mi caut pacea, fericirea
Mai tare eu mă afundam
Și-mi pecetluiam pieirea.

Dar cu drag Păstorul ma căutat
În noaptea neagră de păcat
Iar Când I-am înțeles iubirea
Mi-am găsit rostul și menirea

În brațele Lui m-a luat
Trecutul tot mi l-a spălat
Viața mea a transformat
Prin Duhul Sfânt ce mi la dat

Cu Domnul în staul și prin lunci
Chiar și prin văi negre adânci
Nu mă tem de nici un rău, în mina Lui sunt ocrotit
De El nimic nu mă desparte, căci mult El ma iubit.

Din când în când în viața mea Păstorul îmi spune: “te oprește”
Glasul meu în susurul cel blând pe tine te călăuzește
Vocea Păstorului ascult și fug de glasul cel străin
De cad, Păstorul mă ridică…. la El cu pocăință vin.

Ascultând aud chemarea SA
Mai vreau o oaie-n turma Mea
Îmi arde inima în mine
Pentru oaia prinsă-n mărăcine

O vreau cu ardoare în turma mea
Să-I dau și ei Mântuirea.
Noi, oile Păstorului cel Bun,
Să Îl urmăm pe al Său drum

Să nu ne-piedicăm pe cale
De certuri și de vorbe goale.

Martie 18, 2018
Marinela Buzas

Share this

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.