Lună: decembrie 2018

Identitatea relaționată la trup/căsătorie Parte III

~ Marinela Buzas ~ Lasă un comentariu

Identitatea relaționată la trup/căsătorie Parte III
Categorie: Marinela Buzas

Am căutat să aflu răspunsul la întrebarea: „De ce amână tinerii căsătoria sau de ce ei chiar renunță să se căsătorească?” chiar direct de la cei care fac această decizie. Numărul, sinceritatea și deschiderea cu care tinerii răspund la această întrebare pe multe bloguri, m-a șocat. Chiar vă provoc să citiți pentru dumneavoastră răspunsurile tinerilor la această întrebare. Vă va aduce lumină cu privire la acest subiect și veți vedea planul celui rău de a distruge familia.

Dacă ar fi să reduc la un cuvânt răspunsul lor ar fi acesta: egoismul. Din răspunsurile lor, eu nu cred că acești tinerii L-au acceptat pe Domnul Isus ca Domn și Mântuitor. Dar uitându-mă la aceste răspunsuri pot să îmi dau seama de învățătură care este în lume despre căsătorie, învățătură care se poate strecura chiar și între noi cei aleși (creștinii).

Un copil al lui Dumnezeu își subordonează eul, dorințele și voința, lui Dumnezeu și recunoaște că numai Dumnezeu știe ce e mai bine pentru viața lui. Un tânăr care L-a acceptat pe Domnul Isus în viața Lui, va accepta planul Lui Dumnezeu de a se căsători ca răspuns al legilor nescrise din trupul, sufletul și spiritul lui.

Sănătatea societății depinde de sănătatea familie. Noi știm bine acest lucru. Ce se întâmplă cu o societate care desființează familia, căsătoria și frumusețea relație dintre un bărbat și o femeie, așa cum a creat-o Dumnezeu să fie? Răspunsul este evident. Am văzut în repetate rânduri în istoria omenirii cum decăderea națiunilor a fost precedată de creșterea imoralității și devalorizarea ființei umane.

Dorința mea este ca cel rău să nu ne pună și nouă, creștinilor, ochelarii minciunilor lui pe ochi, ca să nu vedem realitatea așa cum este. Am învățat până acum că cel rău nu vine să spună ceva cu totul diferit de ce spune Dumnezeu, el doar strecoară un pic de minciună ca să schimbe direcția noastră un pic, dar, mare atenție, aceasta ne va schimba destinația finală.

Cea mai importantă decizie pe care toți oamenii o fac în viață, este de a-L accepta pe Isus ca Domn și Mântuitor, sau de a-L respinge. A doua decizie ca importanță este de a-și alege un partener de viață sau de a rămâne singuri. Nu fac aici paralelă. A fi singur nu este un păcat și unii chiar sunt chemați să fie singuri. Dar alegerea soțului sau soție este a doua decizie ca importanță în viață. Această întrebare este pentru părinți, bunici, lideri religioși și orice persoană pusă în poziția de a da un sfat unui tânăr în ce privește căsătoria: “Se merită pentru tinerii noștii să amâne căsătoria, doar ca să se realizeze financiar înainte de căsătorie, să fie confortabili, să-și termine toate școlile, să aibă o viață ușoară și fără probleme?”. Oare nu acolo în lipsuri, în nevoi, cei doi se unesc în rugăciune cel mai bine, se apropie cel mai mult de Dumnezeu și unul de altul? Pentru cei cu perii căruți, gândiți-vă fiecare cum ați început viața. Nu sunt cele mai frumoase istorioare, pe care le lăsați ca moștenire copiilor și nepoților, izvorâte din momentele grele din viață? Mulți au început de la zero neavând mare lucru, doar o încredere nezguduită în Dumnezeu și o dragoste fără margini pentru cel/cea cu care s-a căsătorit. De ce nu ar fi asta valabil și pentru copiii noștrii? Avem nevoie de familii care știu ce înseamnă încrederea și dependența de Dumnezeu, sacrificiul personal și renunțarea la sine.

În multe feluri, căsătoria este asemănată cu relația dintre Cristos și Biserică. Căsătoria implică renunțare la sine și dragoste sacrificială. Cei doi vor înfrunta furtunile vieții împreună, indiferent de încercările sau dificultățile pe care le vor întâmpina în viață.   Căsătoria este opusul egoismului. Dumnezeu este preocupat mai mult de caracterul nostru decât de  comfortul nostru. Noi părinții trebuie să ne gândim în acelaș fel la copiii noștrii. La ce le-ar ajuta o viață de confort și lux dacă nu ar trăi viața pe care Domnul o are pregătită pentru ei? Sănătarea societății de mâine, depinde de educația pe care o dăm astăzi tinerilor noștri. Vor fi ei gata să zidească familii bazate pe principi biblice, să nască și să crească copii și să se dăruiască pe sine ca exemplu vrednic de urmat?

Noi trebuie să încurajăm noua generație să facă pasul căsătoriei și dacă și-au găsit persoana potrivită, să nu amâne căsătoria, doar că e la modă. Am auzit în nenumărate rânduri, mă regăsesc și eu aici, de tineri care au fost descurajați de părinți să se căsătorească sau să amâne căsătoria. Am auzit de tineri căsătoriți, cărora le este greu să le spună părinților că așteată un copil sau că mai așteaptă un copil, de groaza că vor fi certați; și asta sub pretextul că le va fi greu. Dumnezeu a dat poruncă celor doi să nu rămână singuri ci să aibă copii. Biblia spune: “Ca săgeţile în mâna unui războinic aşa sunt fiii făcuţi la tinereţe. Ferice de omul care îşi umple tolba de săgeţi cu ei!” (Psalmul 127: 4,5).

Mă întreb oare agenda cui o urmează cei care descurajază căsătoriile și nașterea de copii?  Nu cumva încearcă cel rău să întunece chiar și gândirea noastră ? Oare nu este și aceasta o capcană a celui rău de a distruge omenirea pe care el o urăște cu desăvârșire?

Există un fenomen de masă care a cuprins România, America și multe alte țări, care trebuie analizat. Părerea mea personală este că acest fenomen de a amâna căsătoria sau de a descuraja nașterea de copii nu se potrivește cu învățătura Biblie.

Suntem îndemnați în Cuvânt, să ținem legile și poruncile Domnului în gândirea noastră, să le scriem pe tăblița inimii noastre și să cugetăm la ele zi și noapte. Și aceasta, pentru că ne va ține piciorul drept pe calea pe care trebuie să o urmăm. Dacă tinerii noștrii au mesajele acestea greșite despre căsătorie în gândirea lor, dacă atât noi cât și societatea le vor spune să amâne sau să evite căsătoria, asta este ce vor face. Dacă în schimb le vom prezenta căsătoria ca fiind un dar frumos de la  Dumnezeu și dacă noi vom avea căsătorii frumoase în care mama și tata se iubesc și se respectă și ei vor fi gata să facă acest pas, la momentul potrivit. Haideți să punem în gândirea copiilor noștrii mesajul Scripturii și nu mesajele subtile ale celui rău.

 

Tradițiile oamenilor și principiile societății

 

Nu este de mirare că Diavolul luptă cu atâta înverșunare să distrugă și să pervertească căsătoria.

Societatea în care trăim a schimbat definiția căsătorie, ceea ce ne obligă pe noi creștinii să fim și mai vigilenți în răspândirea învățăturii biblice despre căsătorie. Noi trebuie să învățăm generația tânără, care este bombardată cu mesaje false despre ce înseamnă căsătoria, adevărul Biblic. Nu doar în familie sau în biserici, trebuie să propagăm această învățătură sănătoasă despre familie, ci și în societate. Noi putem să sprijinim, cu rugăciunile și banii noștri, organizații locale și internaționale, care luptă pentru apărarea libertății religioase și sanctitatea familie. Una dintre aceste organizații este Liberty Counsel, unde compatriotul nostru Harry Miheț este Vicepreședinte. Alte organizații pe care aș dorii să le menționez sunt: Counsel of the American Center for Law and Justice (ACLJ) și Coaliția pentru familie. Noi suntem conlucrători cu Dumnezeu și așa cum Neemia odată reclădea zidurile cetății, având într-o mână sabia și cu cealaltă lucra, tot așa trebuie și noi să împletim rugăciunile și postul nostru cu munca fizică ca să reclădim principiile Biblie în inima si gândirea noii generații.

Diavolul se luptă din răsputeri să distrugă acest plan a Lui Dumnezeu, chiar de la simpla definiție a căsătoriei. Biblia ne spune că este rușine să menționăm perversiunile practicate de cei din lume, așa că mă abțin să intru în detalii. Doar menționez faptul că Diavolul cu nerușinare încearcă să își bată joc de oameni, robindu-i prin păcate sexuale și mințindu-i că așa ei sunt liberi. Este la fel cum ai spune, hai să fim liberi, să scoatem lemnul arzând din sobă și să-l punem în mijlocul camerei. Dar mai apoi, când casa arde, Diavolul râde de cei pe care i-a înșelat. Singurul loc unde o persoană este liberă să se bucure de frumosul dar al intimității fizice dintre un bărbat și o femeie este în cadrul căsătorie.

Am auzit de propuneri sau chiar practici de genul: certificate de căsătorie cu dată de expirare, bestialitate, relații intime cu roboți, poligamie și de căsătorii de același sex. Doctorul Britanic Ian Pearson și alți experți spun că se estimează ca până în anul 2050 oamenii vor avea relații intime mai mult cu roboţi decât cu o ființă umană. Pare absurd nu e așa? Nu tot așa de absurdă a fost propunerea de a schimba definiția căsătorie și multe alte anomalii care acum sunt legi. Aceste legi ne aduc durere, tristețe și chiar riscul de a fi puși în închisoare, precum i s-a întâmplat lui Kim Davis? Unde se va opri Diavolul? Aici, cu fiecare din noi cei care L-am acceptat pe Isus ca Domn și Mântuitor! Doresc ca fiecare cititor să poată să spună ca Iosua: “Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului” ( Iosua 24:15).

Creștinii trebuie să știe ce se întâmplă în jurul lor. Noi sunt chemați să luptăm în rugăciune pentru cei din conducerea țarii. Mă rog să ridice Domnul dintre rândurile noastre creștini gata să slujească în poziții de conducere. Binele nostru depinde de binele țării în care trăim. Iar binele țării depinde de ascultarea de Dumnezeu. “…dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga şi va căuta faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele – îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara.” (Cronici 7:14).

 

Poate nu te-ai gândit niciodată la tine ca fiind un soldat, un ambasador, un administrator, un agent al schimbării, dar ești, că știi, că nu știi. Fiecare din noi avem putere de influență asupra celor din jurul nostru și în mod special asupra celor din familia noastră. Unii vor zice „Sunt și acestea semne clare că venirea Domnului Isus este aproape”. Sunt de acord că venirea Domnului e aproape și chiar aceasta mă motivează să lupt pentru dreptate și adevăr. Fiecare copil al lui Dumnezeu, tu și eu, avem o chemare specială din partea Lui de a fi lumină și sare în lumea aceasta.

Domnul Isus vrea să scoată cât mai mulți oameni din Împărăția întunericului, din ghearele Diavolului care își bate joc de ei. Acesta este planul Domnului Isus, de a readuce omenirea din nou la El, prin noi, copiii Lui. Învățătura pe care o dai celor din jurul tău, în fiecare zi cu vorbe sau cu fapte, presărată cu lacrimi și rugăciune, poate să scoată un suflet din ghearele flămânde a celui rău.

Share this

Identitatea relaționată la trup/căsătorie Parte II

~ Marinela Buzas ~ Lasă un comentariu
  1. Identitatea relaționată la trup/căsătorie Parte II
Scris de Marinela Buzas Categorie: Marinela Buzas  

Dacă L-ai primit pe Domnul Isus ca Domn și Mântuitor al vieții tale, ai primit o nouă identitate. Dușmanul tău de moarte, care te-a urmărit să-ți facă rău, este învins și nu mai are nici un drept asupra ta. Totuși cel rău este într-un continuu război cu noi, cei care am ales să trecem de partea lui Isus.

Noi însă avem victoria atâta timp cât rămânem în Isus și trăim după principiile stabilite de Dumnezeu în Scriptură. Cunoscând aceste principii noi ne cunoaștem noua identitate și trăim o viață plină de bucurie, pace și liniște. Chiar în mijlocul încercărilor, chiar dacă am păcătuit, noi nu ne vom pierde nădejdea, pentru că știm că avem un Mântuitor care se îndură de noi, ne ridică, ne iartă și ne iubește dincolo de imaginația noastră. “Să puteți pricepe, împreuna cu toți sfinții, care este lărginea, lungimea, adâncimea și înălțimea și să cunoașteți dragostea lui Cristos, care întrece orice pricepere.” (Efeseni 3:18-19).

Biblia și numai Biblia, nu tradițiile oamenilor sau principiile societății în care trăim, ne va determina acțiunile. E frumos când regulile societății reflectă învățătura Biblie. Era un timp când divorțul era văzut, de societate în general, ca fiind ceva rău. De exemplu, cei care doreau să divorțeze, trebuiau să aducă în fața unui judecător motive bine întemeiate. În anul 1970, în Statele Unite, s-a introdus pentru prima dată posibilitatea de a divorța fără a trebui să prezinți o cauză anume. Cu tristețe observăm cum, în generația noastră, tot mai mult principiile societății se depărtează de principiile biblice.

De asemenea e frumos când tradițiile pe care le avem reflectă principiile Scripturii. De exemplu, în familia noastră avem tradiția să spunem o rugăciune înainte de masă, să sărbătorim Crăciunul, Paștele și alte sărbători într-un anumit fel. Dar vedeți, în toate aceste tradiții, tot Domnul Isus este centrul, scopul și bucuria sărbătorii.

„Aşadar, după cum L-aţi primit pe Cristos Isus, Domnul, tot aşa să şi continuaţi să trăiţi în El, înrădăcinaţi şi zidiţi în El, devenind tot mai puternici în credinţă, cum aţi fost învăţaţi, aducând din belşug mulţumire. Vedeţi să nu vă înrobească cineva prin vreo filozofie deşartă şi înşelătoare, care ţine de tradiţia oamenilor şi de principiile acestei lumi, şi nu de Cristos.” (Coloseni 2:6-8).

Noi creștinii trebuie să ne cunoaștem identitatea, să știm ce credem și de ce credem ceea credem, ca să nu cădem în cursa celui rău, care în fiecare zi caută  să ne atace. De asemenea, cunoscând adevărul noi vom putea să ajutăm și pe alții să trăiască o viață de credință frumoasă.

În numerele anterioare am discutat despre: relația cu Dumnezeu și cu alți oameni, iertare, muncă, bani și despre trupul nostru, ca fiind templul Duhului Sfânt. În numărul din luna aceasta vom continua seria de discuții despre identitatea creștinului raportată la trupul său. Voi continua pe aceeași notă pe care am încheiat articolul precedent și anume căsătoria.

Nu este bine ca omul să fie singur

Căsătoria este instituită de Dumnezeu. De la începutul creație Dumnezeu a spus că nu este bine ca omul (Adam) să fie singur, de aceea El i-a pregătit un ajutor potrivit, pe Eva. Deci căsătoria este între un bărbat și o femeie, o uniune sau legământ care ține toată viața. După cum am văzut și în articolele precedente, adevărata fericire și satisfacție vine din relații nu din lucrurile materiale. Noi ne găsim împlinirea, scopul și identitatea noastră în  relația cu Domul Isus. Această relație stă la baza tuturor celorlalte relații, în mod special a celei de căsătorie. Dumnezeul care ne-a creat ca să avem o relație personală cu El, ne-a creat și ca să avem o relație cu totul specială cu o persoană de sex opus în cadrul căsătoriei. Biblia este plină de învățătură despre căsătorie iar noi creștinii trebuie să ne luăm învățătura despre căsătorie din Biblie, indiferent de practicile societății în care trăim.

Căsătoria este reprezentarea cea mai înaltă a dragostei între două persoane pe acest pământ. Dragostea sacrificială între un soț și o soție reflectă dragostea lui Isus pentru noi.

E important să înțelegem că atracția dintre un bărbat și o femeie este înnăscută. Dorința de a te căsătorii, de a deveni un trup, suflet și duh cu o persoană de sex opus este o lege pe care Creatorul nostru, Dumnezeu a pus-o în noi. Dumnezeu ne-a creat cu nevoia de a avea relații intime, relații care sunt mult mai complexe și adânci decât numai ceva la nivel de trup; ele implică și emoțiile și duhul nostru. Aceste nevoi sunt reale, sănătoase și sunt frumoase în cadrul căsătorie. Unul dintre motivele pentru care Dumnezeu a întemeiat căsătoria este ca să-l păzească pe om de pofta desfrânării și de păcatul curvie. Cei care nu se căsătoresc, trebuie să lupte să ducă o viață de sfințenie și puritate, luptă care în societatea în care trăim e tot mai crâncenă.

Dumnezeu a spus că nu este bine ca omul să fie singur și pentru aceasta eu cred că aspirația, dorința și căutarea de a fi căsătorit este un act care trebuie încurajat. Există un timp în viața fiecărui tânăr și tânără, când devine matur fizic, emoțional și spiritual, să se căsătorească.

A nu te căsătorii este împotriva legii firii puse în noi de Creator. Înțeleg că sunt unii creștini care au fost chemați să se ridice deasupra acestei legi. Ei au fost chemați de Dumnezeu la o misiune bine stabilită și pentru aceasta aleg să nu se căsătorească. Menționez aici pe Apostolul Pavel și Maica Teresa și ca ei sunt mulți alții. Motivul pentru care ei nu s-au căsătorit, nu a fost nicidecum un motiv egoist ci chiar dimpotrivă, un motiv altruist, o renunțare la sine, o dăruire totală în slujba unei misiuni pentru Slava lui Dumnezeu și ajutorarea altora. Înțeleg de asemenea că sunt alții care ar dorii să se căsătorească dar din diferite motive nu au găsit încă persoana potrivită.

Diavolul urăște tot ce iubește Dumnezeu. Deci dacă Dumnezeu a instituit căsătoria, ce va face Diavolul ? Va face tot ce poate ca să atace căsătoria. Dacă nu reușește Diavolul să îi facă pe oameni să confunde definiția clară a căsătorie, el va folosi alte metode ca să distrugă planul lui Dumnezeu pentru căsătorie, cum ar fi: trăirea în concubinaj, amânarea căsătorie sau pur și simplu să îi convingă pe oameni ca să nu se căsătorească niciodată din motive egoiste.

Un studiu efectuat în 2013 a scos în lumină faptul că în Romania vârsta medie pentru casătorie este de 29 de ani la bărbați și aproximativ de 26 de ani la femei. În  Statele Unite ale Americii situația este asemănătoare; vârsta medie la căsătorie pentru femei fiind de aproximativ 27 ani, în timp ce la bărbați este de aproximativ 30 de ani. Vedem în societatea noastră cum vârsta celor care se căsătoresc urcă, iar numărul celor care fac pasul căsătorie scade semnificativ. Este un fenomen în desfășurare.

Mi-a dat de gândit acest fenomen… Când o societate întreagă schimbă vârsta medie de căsătorie, trebuie să stai și să te întrebi de ce? Trebuie să existe o motivație. În marea majoritate societatea, filmele, literatura, social media și chiar și părinții (cu bune intenții) spun la unison: “așteaptă să te căsătorești”. Ce credeți că vor face tinerii? Bineînțeles că vor aștepta și așteptând, se vor învăța cu viața liniștită de celibatar și mulți vor rămânea necăsătoriți.

Am căutat să aflu răspunsul la întrebarea: „De ce amână tinerii căsătoria sau de ce ei chiar renunță să se căsătorească?” chiar direct de la cei care fac această decizie. Numărul, sinceritatea și deschiderea cu care tinerii răspund la această întrebare pe multe bloguri, m-a șocat. Chiar vă provoc să citiți pentru dumneavoastră răspunsurile tinerilor la această întrebare. Vă va aduce lumină cu privire la acest subiect și veți vedea planul celui rău de a distruge familia. Dacă ar fi să reduc la un cuvânt răspunsul lor ar fi acesta: egoismul. Din răspunsurile lor, eu nu cred că acești tinerii L-au acceptat pe Domnul Isus ca Domn și Mântuitor. Dar uitându-mă la aceste răspunsuri pot să îmi dau seama de învățătură care este în lume despre căsătorie, învățătură care se poate strecura chiar și între noi cei aleși (creștinii).

Un copil al lui Dumnezeu își subordonează eul, dorințele și voința, lui Dumnezeu și recunoaște că numai Dumnezeu știe ce e mai bine pentru viața lui. Un tânăr care L-a acceptat pe Domnul Isus în viața Lui, va accepta planul Lui Dumnezeu de a se căsători ca răspuns al legilor nescrise din trupul, sufletul și spiritul lui.

Sănătatea societății depinde de sănătatea familie. Noi știm bine acest lucru. Ce se întâmplă cu o societate care desființează familia, căsătoria și frumusețea relație dintre un bărbat și o femeie, așa cum a creat-o Dumnezeu să fie? Răspunsul este evident. Am văzut în repetate rânduri în istoria omenirii cum decăderea națiunilor a fost precedată de creșterea imoralității și devalorizarea ființei umane.

Dorința mea este ca cel rău să nu ne pună și nouă, creștinilor, ochelarii minciunilor lui pe ochi, ca să nu vedem realitatea așa cum este. Am învățat până acum că cel rău nu vine să spună ceva cu totul diferit de ce spune Dumnezeu, el doar strecoară un pic de minciună ca să schimbe direcția noastră un pic, dar, mare atenție, aceasta ne va schimba destinația finală.

Cea mai importantă decizie pe care toți oamenii o fac în viață, este de a-L accepta pe Isus ca Domn și Mântuitor, sau de a-L respinge. A doua decizie ca importanță este de a-și alege un partener de viață sau de a rămâne singuri. Nu fac aici paralelă. A fi singur nu este un păcat și unii chiar sunt chemați să fie singuri. Dar alegerea soțului sau soție este a doua decizie ca importanță în viață. Această întrebare este pentru părinți, bunici, lideri religioși și orice persoană pusă în poziția de a da un sfat unui tânăr în ce privește căsătoria: “Se merită pentru tinerii noștii să amâne căsătoria, doar ca să se realizeze financiar înainte de căsătorie, să fie confortabili, să-și termine toate școlile, să aibă o viață ușoară și fără probleme?”. Oare nu acolo în lipsuri, în nevoi, cei doi se unesc în rugăciune cel mai bine, se apropie cel mai mult de Dumnezeu și unul de altul? Pentru cei cu perii căruți, gândiți-vă fiecare cum ați început viața. Nu sunt cele mai frumoase istorioare, pe care le lăsați ca moștenire copiilor și nepoților, izvorâte din momentele grele din viață? Mulți au început de la zero neavând mare lucru, doar o încredere nezguduită în Dumnezeu și o dragoste fără margini pentru cel/cea cu care s-a căsătorit. De ce nu ar fi asta valabil și pentru copiii noștrii? Avem nevoie de familii care știu ce înseamnă încrederea și dependența de Dumnezeu, sacrificiul personal și renunțarea la sine.

În multe feluri, căsătoria este asemănată cu relația dintre Cristos și Biserică. Căsătoria implică renunțare la sine și dragoste sacrificială. Cei doi vor înfrunta furtunile vieții împreună, indiferent de încercările sau dificultățile pe care le vor întâmpina în viață.   Căsătoria este opusul egoismului. Dumnezeu este preocupat mai mult de caracterul nostru decât de  comfortul nostru. Noi părinții trebuie să ne gândim în acelaș fel la copiii noștrii. La ce le-ar ajuta o viață de confort și lux dacă nu ar trăi viața pe care Domnul o are pregătită pentru ei? Sănătarea societății de mâine, depinde de educația pe care o dăm astăzi tinerilor noștri. Vor fi ei gata să zidească familii bazate pe principi biblice, să nască și să crească copii și să se dăruiască pe sine ca exemplu vrednic de urmat?

Noi trebuie să încurajăm noua generație să facă pasul căsătoriei și dacă și-au găsit persoana potrivită, să nu amâne căsătoria, doar că e la modă. Am auzit în nenumărate rânduri, mă regăsesc și eu aici, de tineri care au fost descurajați de părinți să se căsătorească sau să amâne căsătoria. Am auzit de tineri căsătoriți, cărora le este greu să le spună părinților că așteată un copil sau că mai așteaptă un copil, de groaza că vor fi certați; și asta sub pretextul că le va fi greu. Dumnezeu a dat poruncă celor doi să nu rămână singuri ci să aibă copii. Biblia spune: “Ca săgeţile în mâna unui războinic aşa sunt fiii făcuţi la tinereţe. Ferice de omul care îşi umple tolba de săgeţi cu ei!” (Psalmul 127: 4,5).

Mă întreb oare agenda cui o urmează cei care descurajază căsătoriile și nașterea de copii?  Nu cumva încearcă cel rău să întunece chiar și gândirea noastră ? Oare nu este și aceasta o capcană a celui rău de a distruge omenirea pe care el o urăște cu desăvârșire?

Există un fenomen de masă care a cuprins România, America și multe alte țări, care trebuie analizat. Părerea mea personală este că acest fenomen de a amâna căsătoria sau de a descuraja nașterea de copii nu se potrivește cu învățătura Biblie.

Suntem îndemnați în Cuvânt, să ținem legile și poruncile Domnului în gândirea noastră, să le scriem pe tăblița inimii noastre și să cugetăm la ele zi și noapte. Și aceasta, pentru că ne va ține piciorul drept pe calea pe care trebuie să o urmăm. Dacă tinerii noștrii au mesajele acestea greșite despre căsătorie în gândirea lor, dacă atât noi cât și societatea le vor spune să amâne sau să evite căsătoria, asta este ce vor face. Dacă în schimb le vom prezenta căsătoria ca fiind un dar frumos de la  Dumnezeu și dacă noi vom avea căsătorii frumoase în care mama și tata se iubesc și se respectă și ei vor fi gata să facă acest pas, la momentul potrivit. Haideți să punem în gândirea copiilor noștrii mesajul Scripturii și nu mesajele subtile ale celui rău.

 

Tradițiile oamenilor și principiile societății

 

Nu este de mirare că Diavolul luptă cu atâta înverșunare să distrugă și să pervertească căsătoria.

Societatea în care trăim a schimbat definiția căsătorie, ceea ce ne obligă pe noi creștinii să fim și mai vigilenți în răspândirea învățăturii biblice despre căsătorie. Noi trebuie să învățăm generația tânără, care este bombardată cu mesaje false despre ce înseamnă căsătoria, adevărul Biblic. Nu doar în familie sau în biserici, trebuie să propagăm această învățătură sănătoasă despre familie, ci și în societate. Noi putem să sprijinim, cu rugăciunile și banii noștri, organizații locale și internaționale, care luptă pentru apărarea libertății religioase și sanctitatea familie. Una dintre aceste organizații este Liberty Counsel, unde compatriotul nostru Harry Miheț este Vicepreședinte. Alte organizații pe care aș dorii să le menționez sunt: Counsel of the American Center for Law and Justice (ACLJ) și Coaliția pentru familie. Noi suntem conlucrători cu Dumnezeu și așa cum Neemia odată reclădea zidurile cetății, având într-o mână sabia și cu cealaltă lucra, tot așa trebuie și noi să împletim rugăciunile și postul nostru cu munca fizică ca să reclădim principiile Biblie în inima si gândirea noii generații.

Diavolul se luptă din răsputeri să distrugă acest plan a Lui Dumnezeu, chiar de la simpla definiție a căsătoriei. Biblia ne spune că este rușine să menționăm perversiunile practicate de cei din lume, așa că mă abțin să intru în detalii. Doar menționez faptul că Diavolul cu nerușinare încearcă să își bată joc de oameni, robindu-i prin păcate sexuale și mințindu-i că așa ei sunt liberi. Este la fel cum ai spune, hai să fim liberi, să scoatem lemnul arzând din sobă și să-l punem în mijlocul camerei. Dar mai apoi, când casa arde, Diavolul râde de cei pe care i-a înșelat. Singurul loc unde o persoană este liberă să se bucure de frumosul dar al intimității fizice dintre un bărbat și o femeie este în cadrul căsătorie.

Am auzit de propuneri sau chiar practici de genul: certificate de căsătorie cu dată de expirare, bestialitate, relații intime cu roboți, poligamie și de căsătorii de același sex. Doctorul Britanic Ian Pearson și alți experți spun că se estimează ca până în anul 2050 oamenii vor avea relații intime mai mult cu roboţi decât cu o ființă umană. Pare absurd nu e așa? Nu tot așa de absurdă a fost propunerea de a schimba definiția căsătorie și multe alte anomalii care acum sunt legi. Aceste legi ne aduc durere, tristețe și chiar riscul de a fi puși în închisoare, precum i s-a întâmplat lui Kim Davis? Unde se va opri Diavolul? Aici, cu fiecare din noi cei care L-am acceptat pe Isus ca Domn și Mântuitor! Doresc ca fiecare cititor să poată să spună ca Iosua: “Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului” ( Iosua 24:15).

Creștinii trebuie să știe ce se întâmplă în jurul lor. Noi sunt chemați să luptăm în rugăciune pentru cei din conducerea țarii. Mă rog să ridice Domnul dintre rândurile noastre creștini gata să slujească în poziții de conducere. Binele nostru depinde de binele țării în care trăim. Iar binele țării depinde de ascultarea de Dumnezeu. “…dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga şi va căuta faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele – îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara.” (Cronici 7:14).

 

Poate nu te-ai gândit niciodată la tine ca fiind un soldat, un ambasador, un administrator, un agent al schimbării, dar ești, că știi, că nu știi. Fiecare din noi avem putere de influență asupra celor din jurul nostru și în mod special asupra celor din familia noastră. Unii vor zice „Sunt și acestea semne clare că venirea Domnului Isus este aproape”. Sunt de acord că venirea Domnului e aproape și chiar aceasta mă motivează să lupt pentru dreptate și adevăr. Fiecare copil al lui Dumnezeu, tu și eu, avem o chemare specială din partea Lui de a fi lumină și sare în lumea aceasta.

Domnul Isus vrea să scoată cât mai mulți oameni din Împărăția întunericului, din ghearele Diavolului care își bate joc de ei. Acesta este planul Domnului Isus, de a readuce omenirea din nou la El, prin noi, copiii Lui. Învățătura pe care o dai celor din jurul tău, în fiecare zi cu vorbe sau cu fapte, presărată cu lacrimi și rugăciune, poate să scoată un suflet din ghearele flămânde a celui rău.

Diavolul este foarte șiret. El adaugă un pic de otravă la frumosul plan al lui Dumnezeu. El nu vine cu ceva total diferit, pentru că el nu poate să creeze, ci doar poate să pervertească. Ceea ce spune Diavolul este: „De ce să ținem noi lemnele să ardă doar în sobă? Hai să le punem și în mijlocul casei și o să vezi că o să fie fain!”. Pentru o scurtă perioadă de timp, se va părea că nu se întâmplă mare lucru, dar mai apoi când toată casa va arde, Diavolul va râde de cei pe care i-a înșelat. Cu multă groază mă uit cum, chiar biserici întregi, înghit amestecătura unei noi învățături care, deși se ascunde sub lozinci frumoase, va aduce distrugere. Ați auzit expresia “Nu ne trebuie o foaie de hârtie să arătăm ca suntem căsătoriți”, sau „Singura lege pe care o avem este legea dragostei” și multe altele? Acest amestec de adevăr și minciună este otravă curată care duce la moarte și despărțire de Creatorul nostru care ne iubește. El este singurul care ne vrea binele, atât aici pe acest pământ cât și în viața veșnică. Biblia este foarte clară și fiecare dintre noi trebuie să o citim. Duhul Sfânt, care locuiește în noi, ne va ajuta să înțelegem Biblia și ne va aduce lumină în toate aspectele vieții, pentru ca cel rău să nu aibă nici un câștig de cauză în viața noastră.  Noi trebuie să fim vigilenți ca să nu ne trezim că urmăm învățături care gâdilă urechile dar care în realitate sunt presărate cu otravă.

 

Marinela BUZAS

 marybuzas@yahoo.comn

 

Share this

Identitatea relaționată la trup/căsătorie Partea I

~ Marinela Buzas ~ Lasă un comentariu
Identitatea relaționată la trup/căsătorie Partea I
Categorie: Marinela Buzas

Dacă L-ai primit pe Domnul Isus ca Domn și Mântuitor al vieții tale, ai primit o nouă identitate. Dușmanul tău de moarte, care te-a urmărit să-ți facă rău, este ȋnvins și nu mai are nici un drept asupra ta. Totuși Diavolul, este într-un război continuu cu cei care Îi aparțin lui Dumnezeu. De aceea noi trebuie să fim vigilenți, să ne cunoaștem identitatea în Cristos și să trăim pe baza principiilor și promisiunilor Bibliei care ne vor păzi de capcanele celui rău.

Omul este coroana creațiunii lui Dumnezeu. “Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. ” (Geneza 1:27).

Corpul uman este de o complexitate și o inteligență care ar trebui să aducă pe orice om într-o stare de  reverență în fața Creatorului său. Spunea profesoara mea de biologie: „dacă ar fi să descriu procesul de formare a DNA-ului într-un cuvânt aș spune că este un MIRACOL.” Corpul uman este o etalare a frumuseții splendorii divine. În medie, în fiecare zi: inima unui om bate de 100,000 de ori și pompează peste 7,500 de litri de sânge, creierul generează mai multe impulsuri electrice decât toate telefoanele din lume, rinichii filtrează 180 litri de sânge, respiri de 17,000 de ori și clipești de 28,000 de ori pe zi. Te-ai îngrijorat vreodată când ai mers la culcare că poate o să uiți să respiri ?  Parcă doar atunci când ne pierdem sănătatea apreciem cu adevărat aceste funcții normale ale trupului nostru, dar care sunt dea dreptul uimitoare.

Atunci când am devenit creștini, noi am început un proces de maturizare, proces în care învățăm să ne încredem în Dumnezeu pentru toate aspectele vieții noastre și învățăm să evităm cursele pe care Diavolul ni le întinde. Împăcați fiind cu Dumnezeu și având această siguranță a mântuirii, noi tot putem să cădem în păcat. Dumnezeu care ne-a iubit când eram dușmanii Lui cu cât mai mult ne iubește și ne iertă acum.  “Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:9). Dar vedeți, trăirea în păcat nu este un stil de viață pentru noi creștinii, ci este un accident. Dacă ești creștin, iubești ce iubește Dumnezeu și urăști ce urăște El. Dumnezeu urăște păcatul. Dragostea ta pentru Dumnezeu te va păzi de căderea în păcat, și tot această dragoste te va aduce la pocăință de păcat atunci când cazi. Cu cât ne îndrăgostim mai mult de Domnul Isus și ne înțelegem scopul vieții noastre pe acest pământ, cu atât păcatul va fi tot mai străin pentru noi. Când experimentăm frumoasa relație de dragoste între noi și Dumnezeu, stând de vorbă cu El în rugăciune, citind și înțelegând Biblia cu ajutorul Duhului Sfânt, având părtășia frățească în Biserică, noi ne îndrăgostim de Dumnezeu și experimentăm bucurii mult mai mari decât plăcerea de o clipă a păcatului. Vedeți mereu în mass media viețile distruse sau chiar curmate a celor care nu și-au oprit nici o plăcere de o clipă a păcatului. Diavolul ne dă jumătăți de adevăr care sunt de fapt minciuni. Curvia, imoralitatea sexuală de orice fel, avortul, minciuna sau alte cuvinte rele, beția, îmbuibarea cu mâncare, deformarea trupului prin tăieturi și tatuaje, lenevia, adicțiile, lăcomia, mândria, privirea răutăcioasă, și neglijarea celor pe care trebuie să îi slujim, sunt păcate care aduc multă suferință, deși pe moment par a fi cea mai bună alternativă, o plăcere de o clipă. Boli venerice, sentimente de regret și vinovăție, relații rupte, copiii răniți, abuzuri, depresie, atacuri de panică, sinucideri, moarte fizică și spirituală sunt toate rezultate distrugătoare ale păcatului. Deci păcatul ne distruge pe noi din toate punctele de vedere și atrage mânia lui Dumnezeu asupra noastră.

Noi avem putere să rezistăm oricărei ispite și să nu păcătuim. “Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, o dată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui. Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii.” (Romani 6:10-13). Noi alegem să nu păcătuim în trupul nostru și împotriva trupului nostru. “Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, preaiubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu.” (2 Corinteni 7:1).  VA URMA

Sacralitatea căsătoriei

A avea relații sexuale înaintea căsătorie sau înafara căsătorie este un păcat dăunător trupului, sufletului și spiritului nostru. Curvia aduce tulburare și stres și la nivel de spirit, suflet (rațiune, gândire, voință, emoții) și trup. Dăunează trupul datorită riscului bolilor transmise pe cale sexuală care pot chiar duce la moarte. Ca și copii ai lui Dumnezeu noi vom respecta legile Lui în privința purității sexuale înainte sau după căsătorie. Planul lui Dumnezeu este ca o femeie și un bărbat să se căsătorească și să fie fideli unul altuia toată viața. Dacă un creștin a căzut în această cursă a celui rău, practicând acte imorale, trebuie să se întoarcă la Domnul să-și mărturisească păcatul și să se lase de el și va fi eliberat, iertat, și reabilitat.

Filmele și mass-media duc o companie imensă de a prezenta păcatul imoralității sexuale ca fiind ceva normal în societatea de azi. Dumnezeu condamnă acest păcat și El are totdeauna dreptate. Chiar și studiile cercetătorilor demonstrează că cei care s-au păstrat puri pentru căsătorie și care nu au călcat legământul căsătoriei, au cel mai înalt grad de împlinirea la nivel fizic. Așa că, doar pentru că acest păcat nu mai este condamnat de societate în general, nu îl face mai puțin distructiv. Liderii bisericilor trebuie să aibă mare grijă să nu se conformeze lumii acesteia și să se comporte cu persoanele care trăiesc în curvie și care fac parte din biserică, ca și cum ei nu ar face nimic greșit. Cu multă dragoste și înțelepciune noi trebuie să mustrăm pe cei dintre noi care trăiesc în păcat, cu scopul de ai ridica din această stare de păcat, de a se pocăi și a se lăsa de păcatul lor. Dacă nu vom face lucrul acesta, ce credeți că vor face alții care sunt ispitiți de acest păcat. Ce vor face tinerii care sunt înconjurați de cupluri care stau împreună necăsătoriți? Ce face un măr stricat când îl pui împreună cu alte mere bune? A nu spune păcatului păcat doar că este la modă este un lucru rău, iar liderii religioși ai vremii noastre au nevoie de multă claritate, discernământ și curaj să stea împotriva acestui val de păcate la modă.

Pentru a face curvia o imposibilitate în viața celor căsătoriți, soțul și soția trebuie să lucreze la relația lor de căsătorie în continuu A te căsătorii nu înseamnă a te oprii să curtezi. Biblia ne spune că cei căsătoriți trebuie să caute să placă soțului sau soției. Sunt căsătorită de aproape 20 de ani. Ne spunem unul altuia că ne iubim foarte des. De fapt o spunem așa de des că a devenit un reflex. Unii din prietenii noștri, din greșeală, s-au trezit cu această frază la sfârșitul unor conversații telefonice. Dar ca să aud fraza “Îmi place de tine” trebuie să depun efortul să fac ceva care știu că îi place soțului meu. A căuta, a te strădui să placi celuilalt cere efort, timp și energie. Cei doi au datorii unul față de altul la nivel fizic, emoțional și spiritual. Atunci când cauți să faci bine celui cu care te-ai căsătorit, să îi satisfaci nevoile și să cauți să îi fii pe plac, închizi ușile celui rău și Îl onorezi pe Dumnezeu. De aceea, fiecare soț și soție trebuie să facă din relația lor o prioritate.

În opinia mea, cea mai mare moștenire pe care pot părinții să o dea copiilor este o relație de căsătorie frumoasă. Copiii învață dragostea, respectul, rezolvarea conflictelor și încrederea în Dumnezeu, în primul rând de la părinți. Sănătatea lor emoțională, spirituală și uneori fizică depinde de armonia dintre părinții lor. Atunci când copiii cresc într-un cămin în care mama și tata se iubesc, se respectă chiar dacă au probleme, lipsuri, copiii au liniște interioară și se simt iubiți.

Dumnezeu a pus în noi, ca și creștini, abilitatea de a simți vinovăția păcatului. Duhul Sfânt care locuiește în noi ne corectează și ne mustră atunci când păcătuim. Recunoașterea vinei este pasul crucial care ne duce la pocăință, la renunțare la păcat și restabilirea relației și părtășiei cu Dumnezeu. David, un om iubit de Dumnezeu, care a căzut în lanțul acestui păcat a scris:  “Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.” (Psalm 32:3,4,5).

Fereastra prin care lumina Adevărului lui Dumnezeu pătrunde sufletul nostru este conștiința omului. Conștiința creștinului este marcată de gândirea lui Cristos transpusă în noi prin Biblie, sub călăuzirea Duhului Sfânt. Așa că o persoană care L-a făcut pe Domnul Isus Domn și Mântuitor și vor să rămână sub Domnia și binecuvântarea Lui vor renunța la păcat.”Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici răpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. ” (1 Corinteni 6:9-10).

Va continua

Marinela BUZAS

marybuzas@yahoo.com

Share this

Identitatea creștinului raportată la trupul său, reliefând frumusețea creației lui Dumnezeu în om.

~ Marinela Buzas ~ Lasă un comentariu

Categorie: Marinela Buzas Publicat: 20 Octombrie 2017

Dacă L-ai primit pe Domnul Isus ca Domn și Mântuitor al vieții tale, ai primit o nouă identitate. Dușmanul tău de moarte, care te-a urmărit să-ți facă rău, este învins și nu mai are nici un drept asupra ta. Totuși Diavolul, este într-un război continuu cu cei care Îi aparțin lui Dumnezeu. De aceea noi trebuie să fim vigilenți, să ne cunoaștem identitatea în Cristos și să trăim pe baza principiilor și promisiunilor Bibliei care ne vor păzi de capcanele celui rău.

Isus a venit ca noi să trăim o viață de victorie asupra păcatului, viață care ne va aduce bucurie, pace și sănătatea la nivel de trup, suflet și duh. “…Eu am venit ca oile sa aibă viață și s-o aibă din belșug” (Ioan 10:10) ). În numerele anterioare am discutat despre: relația cu Dumnezeu și cu alți oameni, iertare, muncă și bani. În numărul din luna aceasta vom începe o serie de discuții despre identitatea creștinului raportată la trupul său, reliefând frumusețea creației lui Dumnezeu în om.

Omul este diferit de toată creația prin faptul că Dumnezeu a pus în el suflare de viață. Astfel omul a devenit un suflet viu, capabil să gândească, să aleagă, să aibă o relație cu Creatorul lui. Deasemenea omul are libertatea să Îl respingă pe Dumnezeu, să trăiască o viață robită de păcat și astfel să fie despărțit de Dumnezeu aici pe pământ și odată în veșnicie. Dumnezeu a pus în om o conștiință care este fereastra sufletului prin care lumina Adevărului lui Dumnezeu conștientizează omul de păcat. “..lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor…” (Romani 2:15b). Omul are capacitatea să-și analizeze acțiunile, gândurile și să înțeleagă binele și răul. Unii oameni nu vin la Domnul Isus pentru a primi iertarea păcatelor din cauză că nu vor să-și recunoască vina. Așa cum durerea ne avertizează să ne ferim de ceva care ne-ar vătăma corpul tot așa și vina ne avertizează că am păcătuit. Până omul nu-și recunoaște vina, nu are cum să fie iertat și scăpat de vinovăție. Poți să acoperi o rană, să o îmbraci cu tot felul de parfumuri și ornamente frumoase dar dacă nu o tratezi, dacă nu scoți infecția și putrefacția afară, tot trupul se va infecta iar rezultatul final va fi moartea. Păcatul aduce moarte, despărțire veșnică de Dumnezeu. Cel care a acceptat pe Isus ca Domn și Mântuitor are iertarea de păcat și este liber de orice condamnare sau vină.

Când L-am acceptat pe Domnul Isus ca Domn al vieții noastre noi I-am dat controlul deplin și asupra trupului nostru. Noi ne-am pus de bună voie sub autoritatea Domnului Isus. El are ultimul cuvânt în viața noastră. Modul nostru de gândire și comportament are ca tipar învățătura Bibliei. “Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri?” (1 Corinteni 6:19).

Trupul, sufletul și spiritul creștinului aparțin lui Dumnezeu. Noi nu putem să facem ce vrem cu trupurile noastre. Prin Duhul Sfânt noi putem și trebuie să trăim o viață de victorie asupra păcatului. În același timp noi știm că planul lui Dumnezeu este cel mai bun pentru noi. Cine altul decât Creatorul omului poate să dea legile după care omul trebuie să-și trăiască viața ca să fie cu adevărat fericit și împlinit. Dumnezeu este bun și el nu vrea altceva decât binele și fericirea noastră, care se află doar în ascultarea poruncilor Lui. Așa cum noi ne păzim copilașii să nu cadă în prăpastie, sau să nu atingă o sobă încinsă, așa vrea și Tatăl nostru ceresc să ne păzească de dureri în viață, care vin în urma neascultări (a păcatului).

Mădularele noastre – Templul Duhului Sfânt

Te-ai gândit vreodată la însemnătatea faptului că tu ești Templul Duhului Sfânt? Tu ești Templu Duhului Sfânt și ai o mare putere să influențezi atmosfera din jurul tău, să aduci lumină, speranță, dragoste, iertare, mângâiere și vestea bună a salvării prin jertfa Domnului Isus. Dacă îți cunoști identitatea în Christos și o trăiești nu poți să nu ai o pace lăuntrică care se manifestă în gândirea ta, în vorbirea ta și în felul în care te porți cu trupul tău.

Dumnezeu prin Duhul Sfânt locuiește în tine. Nu ești separat de El nici o clipă și poți să trăiești plinătatea prezenței Lui în tine. De multe ori când am nevoie de înțelepciune ca să iau o decizie, Duhul Sfânt îmi aduce aminte de versete din Biblie care mă ajută să iau cea mai bună decizie. De aceea noi trebuie să strângem Cuvântul în inima noastră ca să fim păziți de cursele celui rău. Când stau de vorbă cu cineva sunt conștientă de faptul că Duhul Sfânt e prezent. Mă întreb oare este ceva care aș putea să spun acestei persoane din partea Domnului? Are Domnul pentru această persoană un cuvânt de încurajare, un sfat, o mângâiere? De multe ori am bucuria să-L văd pe Domnul folosindu-se de mine, de trupul meu muritor, pentru a crea realități eterne în viața celor din jur. Abia în cer vom vedea frumusețea trăirii lui Dumnezeu în trupurile noastre. Noi suntem mâinile și picioarele Mântuitorului pe acest pământ, ne spune Biblia. Dumnezeul infinit de puternic a decis să-Și arate bunătatea pe acest pământ prin noi credincioșii, ca oamenii văzând faptele noastre bune să Îl laude și să-L recunoască ca Dumnezeu.

Eram în Biserică într-o dimineața când o femeie a venit și s-a așezat lângă mine. M-am întors spre ea și am zâmbit, după care am continuat să ascult cu atenție pe vorbitor. Dar am simțit un îndemn înăuntrul meu să mă întorc să vorbesc cu această femeie. Nu o cunoșteam. A trecut vreo jumătate de oră și tot nu puteam să ignor acest gând de a vorbii cu ea. Am simțit că acest gând vine de la Duhul Sfânt care locuiește în mine, așa că mi-am luat inima în dinți și i-am spus “Scuză-mă că te întreb dar ai vreo problemă? Aș putea să mă rog pentru tine?” Acestei femei au început să îl curgă lacrimi spunându-mi că s-a rugat Domnului ca cineva să o întrebe dacă are o problem. Într-adevăr avea o mare problemă și m-am bucurat că L-am lăsat pe Duhul Sfânt să Își folosească templul Lui, care sunt eu ca să aducă alinare unei persoane de lingă mine.

Un jurnalist a venit la Maica Teresa ca să îi ia un interviu. Văzând jurnalistul pe Maica Teresa cum curăța rănile purulente a unui muribund, jurnalistul ia spus: “ Nu aș putea să fac ce faci tu pentru un milion de dolari”, la care Maica Teresa ia răspuns: “Nici eu nu as putea face asta pentru un milion de dolar, ci doar pentru ardoarea dragostei”. Țelul vieții noastre este iubirea pentru Dumnezeu și pentru cei din jurul lui. Cei din jurul nostru sunt obiectul dragostei lui Dumnezeu. Atunci când facem bine unui om, fie el și cel mai neînsemnat, noi facem bine lui Dumnezeu. Deasemenea să nu uităm că fiecare faptă bună va avea o răsplată. Nu pot să îmi imaginez cerul. Biblia spune că mintea omului e prea limitată pentru a își imagina măreția și splendoarea eternității, dar bucuria pe care o simt în inimă atunci când L-am onorat pe Creatorul meu cu o faptă bună, îmi dă atâta împlinire și satisfacție că de multe ori mă gândesc că această bucurie mi-ar fi de-ajuns. Totuși nici un pahar de apă dat în numele Domnului nu va trece nerăsplătit în veșnicie, dar de multe ori nici aici pe pământ.

În Templul din Vechiul Testament se aduceau jertfe. Biblia ne spune că faptele noastre bune sunt o jertfa duhovnicească de bun miros înaintea lui Dumnezeu (Romani 12:1). Atunci când vreau să fac cadou unei persoane mă interesez să văd ce îi place. De exemplu, dacă merg la magazin cu o prietenă și văd că și-a pus ochii pe un lucru, țin minte ce ia plăcut iar la ziua ei de naștere sau cu o ocazie specială îi cumpăr acel obiectul pe care știu că și la dorit. Domnul Isus, iubitul inimii noastre, și-a pus ochii pe oameni și îi iubește atât de mult că a murit moartea lor, moartea noastră pe cruce. Dorința fierbinte a inimi lui Dumnezeu e ca nici un om să nu moară despărțit de dragostea și iertarea Lui și să ajungă în iadul cel cu foc pentru eternitate. Iar noi credincioșii Lui suntem cei încredințați cu răspândirea acestui mesaj. Fiecare creștin are onoarea ca prin faptele și vorbele lui bune să îndrume un om la Dumnezeu. Mă rog ca fiecare să ne luăm această responsabilitate care stă pe umerii noștri cu multă bucurie și seriozitate. Mulți oameni nu merg la Biserică, dar acesta nu înseamnă că nu au parte să fie atinși de Biserică – trupul Lui Christos, Templul Duhului Sfânt, eu și tu.

Deci, trupul nostru nu este de puțină importanță creatorului nostru, Dumnezeu. Noi am fost cumpărați cu Însuși sângele Domnului Isus, spălați de păcatele noastre și sfințiți ca să Îl onorăm pe El și în trupurile noastre. “Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.” (Romani 12:1).

Va continua

Marinela BUZAS

marybuzas@yahoo.com

Share this

Identitatea raportată la posesiunile materiale. Partea II

~ Marinela Buzas ~ 1 comentariu

Dacă L-ai primit pe Domnul Isus ca Domn și Mântuitor al vieții tale, ai primit o identitate nouă. Dumnezeu vrea ca noi să ne încredem în El în toate aspectele vieții noastre și să trăim o viață fericită și fără regrete. Subiectele abordate în numerele anterioare au fost: relații, iertare, muncă și bani. În numărul acesta vom continua să discutam despre bani.

Încrederea noastră este în Dumnezeu nu în lucruri materiale

Pavel ne îndeamnă să facem și noi ce a făcut Iov, adică să nu ne încredem în lucrurile materiale ci în Dumnezeu. “Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngâmfe şi să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug ca să ne bucurăm de ele.” (1 Timotei 6:10).

Cum te raportezi la bani ? Pun ei stăpânire pe tine? Biblia ne spune că acolo unde e comoara noastă este și inima noastră. Cum arați practic că Domnul Dumnezeu este singurul Dumnezeu și că doar pe El îl slujești? La acest capitol trebuie să fim cu mare atenție, pentru că banii pot foarte ușor să devină un idol și să ia locul lui Dumnezeu. Biblia ne spune că nu putem sluji la doi stăpâni. Nu trebuie să fii bogat ca banii să pună stăpânire pe tine. Poți să ai puțin și să fi controlat de bani. Dacă Dumnezeu nu este stăpânul vieții tale, banul poate devenii stăpânul tău. Banul este un idol, un stăpân care face ravagii în viața oamenilor. Orice pune stăpânire pe noi este păcat, iar păcatul distruge viața omului.

Cum ne dezlipim inima de bani și cum ne lipim inima de Dumnezeu, Tatăl nostru, Dătătorul tuturor lucrurilor? În primul rând recunoaștem că toate lucrurile aparțin lui Dumnezeu. “Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.” (Romani 11:36). Apoi recunoaștem că noi suntem administratori ai bunurilor materiale cu care El ne-a binecuvântat. Ca administratori noi ne supunem voii lui Dumnezeu cu privire la bani. Știm că El vrea ca noi să ne bucurăm de lucrurile materiale și că El Însuși ne poartă de grijă. El nu vrea ca noi să ne îngrijorăm, să trăim într-o tensiune continuă gândindu-ne la bani. “Aşadar, să nu vă îngrijoraţi zicând: «Ce vom mânca?» sau «Ce vom bea?» sau «Cu ce ne vom îmbrăca?», căci toate aceste lucruri neamurile le caută! Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi nevoie de toate acestea. Căutaţi mai întâi Împărăţia (lui Dumnezeu) şi dreptatea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:31,33). Există o mare diferență între a te îngriji și a te îngrijora. Când te îngrijești tu îți faci partea ta, muncești și administrezi cu înțelepciune banii tăi. Îngrijorarea aduce o stare continuă de stres, neliniște, nemulțumire și în ultimă instanță neîncredere în Dumnezeu. Atunci când Îl punem pe El pe primul loc în viața noastră, că avem mult, că avem puțin avem pace, liniște, și mulțumire în inima noastră. Chiar dacă am fi vreodată deposedați de lucrurile materiale, de cei dragi, de sănătate noi nu ne pierdem nădejdea și încrederea noastră în Dumnezeu. Mare parte din istoria creștinismului, creștinii au fost persecutați și chiar omorâți pentru credința lor în Domnul Isus. În unele țări din lume, acum creștinii sunt persecutați până la martiraj. Nici unul dintre noi nu avem garanția că nu vom fi persecutați pentru credința noastră în Domnul Isus. Inima noastră trebuie să fie legată de Dumnezeu.Noi suntem în drum spre destinația finală, veșnicia. Pământul acesta nu e casa noastră, și lucrurile pe care le avem aici pentru o perioadă vor pierii. Domnul Isus ne vede inima. De El nu ne putem ascunde. Domnul Isus vedea inima Fariseilor, vedea că erau iubitori de bani “Fariseii, care erau iubitori de bani, ascultau şi ei toate lucrurile acestea şi îşi băteau joc de El.” (Luca 16:14). Uitându-se la un om bogat Domnul Isus, care îi cunoștea inima, a spus: “vinde tot ce ai , împarte la săraci şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.”( Luca 18:22b). Este clar că aceasta nu este o cerință din partea lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Biblia se interpretează trecând fiecare paragraf prin contextul întregii Scripturi, contextual istoric, contextual cultural și prin călăuza și lumina Duhului Sfânt. Domnul Isus a văzut că inima acestui tânăr este controlata de bani (Mamona) de aceea a spus că este cu neputință ca acest om să intre în împărăția lui Dumnezeu. Nici un om care și-a făcut un idol din bani nu poate să fie în aceleași timp sub autoritatea lui Dumnezeu. Ori suntem sub controlul lui Dumnezeu ori a banilor. De aceea haideți fiecare să ne cercetăm în legătură cu posesiunile materiale. Ai renunța la tot, absolut tot, de dragul Domnului Isus? Dacă ai rețineri, te încurajez să i le spui Domnului în rugăciune și să-L rogi să te ajute să-ți alipești inima cu totul totului de El. Mă rog ca Duhul Sfânt să-ți descopere dragostea lui Dumnezeu pentru tine care este inestimabil de valoroasă, mult mai valoroasă ca lucrurile acestei lumi care într-o zi vor fi arse. Când experimentezi dragostea lui Dumnezeu cu adevărat toate bogățiile lumii acestea par a fi doar gunoaie. În numărul următor vom discuta feluri practice prin care noi ne arătăm dragostea față de Dumnezeu și încrederea în raport cu lucrurile materiale.


Dărnicia reflectă încrederea în Dumnezeu

Un fel prin care ne arătăm încrederea în Dumnezeu este prin dărnicia noastră. Noi ca și creștini trebuie să sponsorizăm proiecte care să înainteze Împărăția lui Dumnezeu pe acest pământ, să ne îngrijim de cei bolnavi, văduve, orfani, și săraci (pentru că nu pot munci, nu că sunt leneși). Prin aceasta noi suntem sarea și lumina lumii. Văzând cei necredincioși faptele noastre bune vor lăuda pe Dumnezeu. Faptele noastre bune trebuie să fie practice și măsurabile. Faptele bune nu sunt un concept teoretic sau idei frumos expuse într-o prelegere. Dați-mi voie să ilustrez prin Biblie: “Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? Tot aşa şi credinţa, dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi. Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci, dar şi dracii cred şi se înfioară!  Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică?” (Iacov 2 15-17,19-20).

Am înțeles importanța dărniciei la forte scurt timp după L-am acceptat pe Domnul Isus ca Domnul și Mântuitorul meu. Ca adolescentă am învățat din predici, citirea Bibliei, și a altor cărți creștine că a zecea parte din venitul meu trebuie să o dau Domnului. Deasemenea am învățat că Biserica se ocupă să-i ajute pe cei în nevoi. Am văzut lucrul acesta practic când eram de vreo 8 ani, în 1984. Fiind adoptată de mătușa mea care era văduvă și pensionară am trecut prin situații financiare dificile ca și copil. Într-o iarnă ni s-au terminat cărbunii și lemnele cu care ne încălzeam. Mătușa mea s-a dus la biserica din care era membră, Biserica Baptistă Numărul 2 din Oradea și a cerut ajutor financiar. Am fost așa de surprinsă să văd că acești “străini” ne dau bani, și nu mai trebuia să răbdăm frig. De mică am văzut faptele bune ale creștinilor, ceea ce m-a ajutat să vreau să învăț despre Domnul Isus și credință.

 

Așa că eu am decis ca în fiecare lună să dau 10% din banii mei Bisericii. În 2000 împreună cu soțul meu și copilul nostru ne-am mutat din Oradea în Vancouver WA. Ne-am vândut casa din Oradea, și după ce ne-am plătit cheltuielile de drum, am rămas cu $10,000. Deși am fost binecuvântați să fim primiți cu atâta dragoste de verișorul meu, singura rudenie a mea, pe vremea acea, în SUA (din câte știu eu), începutul a fost foarte greu. În Oradea eu lucram ca și contabilă iar soțul profesor de informatică la liceu. Ajunși fiind aici soțul meu nu a reușit să-și găsească servici în domeniul lui, dat fiind faptul că în 2000, inginerii în calculatoare nu găseau servici din cauza crizei  Dot Com Bubble care a cauzat și căderea stocurilor. Eu aveam copilaș mic iar ca să lucrez în domeniul meu trebuia să merg din nou la școală. Pe scurt în câteva luni ne-am văzut cu jumătate din cei $10,000 cheltuiți. Ce credeți că dușmanul nostru Diavolul nu a venit să ne ispitească? Da, a venit. Și cu regret vă spun, am eșuat. Totuși am început să lucrăm dar venitul nostru era foarte mic. Am încetat să mai dăm a zecea parte din venitul nostru Domnului, cum o făceam înainte de a veni în America. Am lăsat îngrijorarea să ne cuprindă inima. Ce o să ne facem? Dacă ni se vor termina banii? Îngrijorarea a adus amărăciune. Nu aveam liniște, nu aveam pace. Număram în continuu banii din bancă și făceam bugete peste bugete. Mulțumesc Domnului că după aproximativ 9 luni ne-am oprit și ne-am pus din nou încrederea în Dumnezeu. Am ascultat un mesaj despre importanța dărniciei în viața unui creștin. După ce am ascultat acest mesaj parcă ne-am trezit dintr-un somn adânc. Cum am putut să cădem în capcana celui rău după ce atâția ani am gustat frumusețea și liniștea încrederii în Dumnezeu. Am devenit egoiști, gândindu-ne doar la noi și ne comparam în continuu cu alții. Ne-am mărturisit amândoi păcatul îngrijorării și neîncrederii în Dumnezeu. Ne-am cerut iertare că ne-am oprit să dăm a zecea parte din venitul nostru Domnului cum o făceam înainte. Era o joi seara când am făcut lucrul acesta, după ce am ascultat o predică pe acest subiect. Am simțit o așa eliberare și eu și soțul meu. Imediat am calculat a zecea parte din tot venitul acestor 9 luni de America. Fiind o seară cu program de biserică am mers la biserică și am pus în colectă acești bani cu atâta bucurie. Mă întreb și azi oare ce au spus cei care au numărat atâția bani într-o joi seara pentru că am dus sumă „cash”. Nu știam atunci că putem să ne reducem taxele pentru banii donați. Am venit acasă liberi. Domnul Isus a biruit, am avut din nou pace în inimile noastre. Și Domnul ne-a purtat de grijă cum nu ne-am imaginat vreodată în viața noastră. A da Domnului a zecea parte pentru mine este a spune “Domnului Tu ești stăpânul meu, nu banul.” Poate acum ești într-o situație financiară dificilă. Poate ai nevoie de mai mulți bani ca să îți acoperi nevoile financiare legitime. Dumnezeu știe de ce ai trebuință. Nu te opri să dai a zecea parte Domnului chiar dacă e dificil.

Mulțumirea

Dumnezeu ne dă toate lucrurile ca să ne bucurăm de ele. Nu putem să ne bucurăm de lucrurile materiale dacă nu avem o stare de mulțumire în inima noastră. John D. Rockefeller, la un moment dat cel mai bogat on din America, a fost întrebat de un reporter “De câți bani ai nevoie ca să fie destul?” Acest miliardar a răspuns “Un pic mai mult”. Alt studiu arată că nivelul de satisfacție și mulțumire a 400 dintre cei mai bogați oameni din lume este la același nivel cu a oamenilor care locuiesc în Kenya fără electricitate sau apă potabilă. Mulțumirea, fericirea și satisfacția personală vin dintr-o relație personală cu Dumnezeu nu din mulțimea bogățiilor. Dacă relația ta cu Dumnezeu e bună te vei putea bucura din plin de multul  sau puținul pe care îl ai.

Bucură-te de ce ai acum și nu te compara cu nimeni. Pentru o perioadă în România, chiar după ce am terminat liceul,  am devenit reprezentantă a companie Zepter. Nimic nu mă ajuta mai bine să vând aceste oale Zepter ca următoarea frază „Vecina ta a comandat setul acesta!” Vedeam cum li se fac ochii mari la doamne și după o scurtă pauză auzeam fraza  “Și eu îl vreau tot pe acesta”. Biblia ne îndeamnă să ne bucurăm cu cei ce se bucură, nu să-i invidiem. Invidia ne ia bucuria.

Va continua

Marinela BUZAS

marybuzas@yahoo.com

Scris de Marinela Buzas Categorie: Marinela Buzas Publicat: 18 Iulie 2017

 

Share this

Identitatea raportată la posesiunile materiale. Parte I

~ Marinela Buzas ~ Lasă un comentariu

Identitatea – raportată la posesiunile materiale (bani)

Dacă L-ai primit pe Domnul Isus ca Domn și Mântuitor al vieții tale, ai primit o identitate nouă. “Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi. Și toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos” (2 Corinteni 5:17, 18a).

Dumnezeu vrea ca noi să ne încredem în El în toate aspectele vieții noastre și să trăim o viață fără regrete, plină de bucurie, pace și liniște. Pentru aceasta noi trebuie să înțelegem voia Lui pentru viața noastră și să o împlinim. În numerele anterioare am discutat despre relația cu Dumnezeu și cu alți oameni, despre beneficiile și importanța iertării, și despre subiectul muncii.

În numărul acesta vom discuta despre bani. Când mă refer la bani, nu mă gândesc doar la banii lichizi dar și la investiții cum ar fi proprietăți, și alte bunuri materiale. Fiind un subiect așa de important, nu voi putea să îl cuprind într-un singur articol. Mă rog, la fel ca Apostolul Pavel ca Dumnezeu să ne dea  înțelepciune și pricepere ca să ne înțelegem identitatea raportată la posesiunile materiale și comorile spirituale de care Dumnezeu vrea ca noi să ne bucurăm. (Efeseni 1:17, 18).

Din nefericire multe lucruri rele se întâmplă în lume din cauza banilor cum ar fi: divorțuri, certuri rezultând în relații rupte, furturi, crime și multe alte răutăți. Domnul Isus vorbește în Noul Testament despre bani mai mult decât despre amândouă Iad și Rai puse laolaltă. La un moment dat, Domnul Isus face următoarea afirmație: „Nici o slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul, şi va iubi pe celălalt sau va ţine numai la unul, şi va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.” (Luca 16:13). Cuvântul Mamona din aceste verset este tradus cu cuvântul „bani”. Atunci când banii iau locul lui Dumnezeu ei devin un idol care stăpânește pe om, îl desparte de Dumnezeu iar omul devine lacom și un egoist făcându-și rău nu doar lui ci și celor din jur.

Se spune că un om putred de bogat era pe patul de suferință și aproape de sfârșitul vieții. Toată viața a agonisit bani și nu era o dragoste mai mare în viața lui decât dragostea de bani. Disperat, dându-și seama că e pe patul de moarte, nu se putea gândi la altceva decât cum să își ducă banii cu el când moare. A apucat mâna soție și cu ultima suflare a pus-o să promită că va pune toți bani cu el în sicriu, când va murii. Soția sa ținut de promisiune. A mers la bancă și a scris un chashier’s check pe numele decedatului, pe care l-a pus în sicriu cu el. Când am auzit această întâmplare (nu știu dacă este adevărată) am râs cu multă poftă. Dar pe măsură ce m-am gândit mai mult mi-am dat seama că mulți oameni uită de faptul că goi au venit în lumea acesta și goi vor pleca. Ce putem să ducem cu noi în eternitate?  Cei care L-au recunoscut pe Isus ca Domnul și Mântuitorul Lor personal, au păcatele iertate și nu au parte de condamnare. Creștinii vor fi răsplătiți pentru orice faptă și decizie bună făcută pe acest pământ. În schimb cei care L-au respins pe Domnul Isus vor primi o veșnică condamnare. Fiecare om este liber să-și alegă destinul vieții veșnice.  Dorința și rugăciunea mea este ca toți cititorii acestui articol să fie împăcați cu Dumnezeu.

Dumnezeu este Creatorul și susținătorul tuturor lucrurilor. El ne-a creat pe noi și tot universul. Toate bogățiile acestui pământ sunt creația lui Dumnezeu Satan nu poate crea un diamant, un gram de aur sau argint. Satan  ia ce a creat Dumnezeu și încearcă să pervertească. Diavolul încearcă să se folosească și de avuțiile materiale ca să despartă omenirea de Creatorul tuturor posesiunilor. Ce paradox și totuși ce adevărat. Când Diavolul a venit la Fiulul lui Dumnezeu, Isus, ca să-L ispitească, te-ai fi gândit că și-a pregătit cele mai iscusite argumente. Ce a venit să Îi ofere Satan, Fiului lui Dumnezeu ca ultimă momeală? Bani. Da posesiuni materiale! „ Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi I-a zis: „Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie”. „Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: ‘Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti’.” Atunci, Diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri şi au început să-I slujească.” Vă dați seama că dacă Satan a venit la Domnul Isus ca să-L ispitească cu lucruri materiale va veni cu același ispită și la noi? De aceea avem atât de vastă învățătură în Biblie despre bani, ca să nu cădem în plasa celui rău. De fapt banul este una dintre cele mai de succes arme ale Diavolului împotriva omenirii.

Banii nu sunt răi în sine ci iubirea de bani este rea

Banii nu sunt răi în sine. Iubirea de bani este rea. „Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor, şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.” (1 Timotei 6:10).

Noi suntem îndemnați în Biblie să muncim cu mâinile noastre pentru ca să ne acoperim nevoile materiale, să avem să dăm și altora, să ne îngrijim ca să avem resurse financiare pentru zilele de pensie, să ne ajutăm copiii, nepoții, și pe alți oameni. „Omul de bine lasă moştenitori pe copiii copiilor săi”(Proverbe 13:22).  În articolul din luna trecută am abordat subiectul muncii. Dumnezeu lucrează și vrea ca și noi să lucrăm într-un mod exemplar. Apostolul Pavel chiar dacă lucra din greu ca să răspândească Evanghelia, totuși el muncea cu mâinile lui ca să fie un exemplu și să nu fie povară din punct de vedere financiar pentru nimeni. Rezultatul natural a unei munci bine făcute va fi răsplătit financiar. Totuși scopul muncii nu este ca să ne îmbogățim pentru a devenii mândrii și egoiști. Este clar din pilda talanților că Dumnezeu așteaptă să ne comportăm ca buni administratori cu lucrurile pe care El ni le-a încredințat ca să aducem profit.  În vremuri de libertate religioasă e de așteptat ca creștinii să prospere din punct de vedere financiar. De ce? Pentru că creștinii lucrează conștiincios, înțelegând că ei Îl glorifică pe Dumnezeu prin munca lor, sunt administratori buni ai banilor câștigați și nu au patimi care i-ar seca de bani. Unii creștini sunt foarte bogați. Totuși viața lor trebuie să reflecte că Îl iubesc pe Isus mai mult ca orice. Asta nu înseamnă că ei își cumpără cele mai scumpe mașini, case, haine, iahturi ci înseamnă că surplusul de bani este folosit pentru a face fapte bune.  Acești creștini foarte bogați înțeleg că sunt administratorii acestor bani și fac cu acești bani exact ce ar face Domnul Isus.  Eu mă rog ca Domnul să binecuvânteze tot mai mulți creștini să aibă resurse financiare prin care să răspândească parfumul dragostei Domnului Isus în lume prin faptele bune făcute cu ajutorul banilor câștigați.

Iov era cel mai însemnat om dintre toți locuitorii Răsăritului. Se pare că era unul dintre cei mai bogați oameni din vremea lui, dacă nu cel mai bogat. Despre acest om Dumnezeu spune „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană și curat la suflet, care se teme de Dumnezeu și se abate de la rău.” (Iov 1:8). Iov era un om curat la suflet, care se temea de Dumnezeu, se abătea de la rău și ajuta pe cei în nevoie. Iov, deposedat fiind de averi, copiii, faimă, respect și sănătate (până la punctul că se scărpina cu un ciob de sticlă) afirmă: „Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat şi Domnul a luat. Binecuvântat fie Numele Domnului!” (Iov 1:21). Este evident din viața lui Iov faptul că avuțiile nu au luat niciodată locul lui Dumnezeu. El l-a lăudat pe Creatorul său chiar dacă nu a înțeles de ce i s-au întâmplat atâtea nenorociri.

 

Încrederea noastră este în Dumnezeu nu în lucruri materiale

Pavel ne îndeamnă să facem și noi ce a făcut Iov, adică să nu ne încredem în lucrurile materiale ci în Dumnezeu.  “Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngâmfe şi să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug ca să ne bucurăm de ele.” (1 Timotei 6:10).

Cum te raportezi la bani ? Pun ei stăpânire pe tine? Biblia ne spune că acolo unde e comoara noastă este și inima noastră.  Cum arați practic că Domnul Dumnezeu este singurul Dumnezeu și că doar pe El îl slujești? La acest capitol trebuie să fim cu mare atenție, pentru că banii pot foarte ușor să devină un idol și să ia locul lui Dumnezeu. Biblia ne spune că nu putem sluji la doi stăpâni. Nu trebuie să fii bogat ca banii să pună stăpânire pe tine. Poți să ai puțin și să fi controlat de bani. Dacă Dumnezeu nu este stăpânul vieții tale, banul poate devenii stăpânul tău. Banul este un idol, un stăpân care face ravagii în viața oamenilor. Orice pune stăpânire pe noi este păcat, iar păcatul distruge viața omului.

Cum ne dezlipim inima de bani și cum ne lipim inima de Dumnezeu, Tatăl nostru, Dătătorul tuturor lucrurilor? În primul rând recunoaștem că toate lucrurile aparțin lui Dumnezeu. “Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.” (Romani 11:36). Apoi recunoaștem că noi suntem administratori ai bunurilor materiale cu care El ne-a binecuvântat. Ca administratori noi ne supunem voii lui Dumnezeu cu privire la bani. Știm că El vrea ca noi să ne bucurăm de lucrurile materiale și că El Însuși ne poartă de grijă. El nu vrea ca noi să ne îngrijorăm, să trăim într-o tensiune continuă gândindu-ne la bani. “Aşadar, să nu vă îngrijoraţi zicând: «Ce vom mânca?» sau «Ce vom bea?» sau «Cu ce ne vom îmbrăca?», căci toate aceste lucruri neamurile le caută! Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi nevoie de toate acestea. Căutaţi mai întâi Împărăţia (lui Dumnezeu) şi dreptatea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:31,33).  Există o mare diferență între a te îngriji și a te îngrijora. Când te îngrijești tu îți faci partea ta, muncești și administrezi cu înțelepciune banii tăi Îngrijorarea aduce o stare continuă de stres, neliniște, nemulțumire și în ultimă instanță neîncredere în Dumnezeu. Atunci când Îl punem pe El pe primul loc în viața noastră, că avem mult, că avem puțin avem pace, liniște, și mulțumire în inima noastră. Chiar dacă am fi vreodată deposedați de lucrurile materiale, de cei dragi, de sănătate noi nu ne pierdem nădejdea și încrederea noastră în Dumnezeu. Mare parte din istoria creștinismului, creștinii au fost persecutați și chiar omorâți pentru credința lor în Domnul Isus. În unele țări din lume, acum creștinii sunt persecutați până la martiraj. Nici unul dintre noi nu avem garanția că nu vom fi persecutați pentru credința noastră în Domnul Isus. Inima noastră trebuie să fie legată de Dumnezeu. Noi suntem în drum spre destinația finală, veșnicia. Pământul acesta nu e casa noastră, și lucrurile pe care le avem aici pentru o perioadă vor pierii. Domnul Isus ne vede inima. De El nu ne putem ascunde. Domnul Isus vedea inima Fariseilor, vedea că erau iubitori de bani “Fariseii, care erau iubitori de bani, ascultau şi ei toate lucrurile acestea şi îşi băteau joc de El.” (Luca 16:14). Uitându-se la un om bogat Domnul Isus, care îi cunoștea inima, a spus: “vinde tot ce ai , împarte la săraci şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.”( Luca 18:22b). Este clar că aceasta nu este o cerință din partea lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Biblia se interpretează trecând fiecare paragraf prin contextul întregii Scripturi, contextual istoric, contextual cultural și prin călăuza și lumina Duhului Sfânt. Domnul Isus a văzut că inima acestui tânăr este controlata de bani (Mamona) de aceea a spus că este cu neputință ca acest om să intre în împărăția lui Dumnezeu. Nici un om care și-a făcut un idol din bani nu poate să fie în aceleași timp sub autoritatea lui Dumnezeu. Ori suntem sub controlul lui Dumnezeu ori a banilor. De aceea haideți fiecare să ne cercetăm în legătură cu posesiunile materiale. Ai renunța la tot, absolut tot, de dragul Domnului Isus? Dacă ai rețineri, te încurajez să i le spui Domnului în rugăciune și să-L rogi să te ajute să-ți alipești inima cu totul totului de El. Mă rog ca Duhul Sfânt să-ți descopere dragostea lui Dumnezeu pentru tine care este inestimabil de valoroasă, mult mai valoroasă ca lucrurile acestei lumi care într-o zi vor fi arse. Când experimentezi dragostea lui Dumnezeu cu adevărat toate bogățiile lumii acestea par a fi doar gunoaie. În numărul următor vom discuta feluri practice prin care noi ne arătăm dragostea față de Dumnezeu și încrederea în raport cu lucrurile materiale.

Partea II

Încrederea noastră este în Dumnezeu nu în lucruri materiale

Pavel ne îndeamnă să facem și noi ce a făcut Iov, adică să nu ne încredem în lucrurile materiale ci în Dumnezeu. “Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngâmfe şi să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug ca să ne bucurăm de ele.” (1 Timotei 6:10).

Cum te raportezi la bani ? Pun ei stăpânire pe tine? Biblia ne spune că acolo unde e comoara noastă este și inima noastră. Cum arați practic că Domnul Dumnezeu este singurul Dumnezeu și că doar pe El îl slujești? La acest capitol trebuie să fim cu mare atenție, pentru că banii pot foarte ușor să devină un idol și să ia locul lui Dumnezeu. Biblia ne spune că nu putem sluji la doi stăpâni. Nu trebuie să fii bogat ca banii să pună stăpânire pe tine. Poți să ai puțin și să fi controlat de bani. Dacă Dumnezeu nu este stăpânul vieții tale, banul poate devenii stăpânul tău. Banul este un idol, un stăpân care face ravagii în viața oamenilor. Orice pune stăpânire pe noi este păcat, iar păcatul distruge viața omului.

Cum ne dezlipim inima de bani și cum ne lipim inima de Dumnezeu, Tatăl nostru, Dătătorul tuturor lucrurilor? În primul rând recunoaștem că toate lucrurile aparțin lui Dumnezeu. “Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.” (Romani 11:36). Apoi recunoaștem că noi suntem administratori ai bunurilor materiale cu care El ne-a binecuvântat. Ca administratori noi ne supunem voii lui Dumnezeu cu privire la bani. Știm că El vrea ca noi să ne bucurăm de lucrurile materiale și că El Însuși ne poartă de grijă. El nu vrea ca noi să ne îngrijorăm, să trăim într-o tensiune continuă gândindu-ne la bani. “Aşadar, să nu vă îngrijoraţi zicând: «Ce vom mânca?» sau «Ce vom bea?» sau «Cu ce ne vom îmbrăca?», căci toate aceste lucruri neamurile le caută! Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi nevoie de toate acestea. Căutaţi mai întâi Împărăţia (lui Dumnezeu) şi dreptatea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:31,33). Există o mare diferență între a te îngriji și a te îngrijora. Când te îngrijești tu îți faci partea ta, muncești și administrezi cu înțelepciune banii tăi. Îngrijorarea aduce o stare continuă de stres, neliniște, nemulțumire și în ultimă instanță neîncredere în Dumnezeu. Atunci când Îl punem pe El pe primul loc în viața noastră, că avem mult, că avem puțin avem pace, liniște, și mulțumire în inima noastră. Chiar dacă am fi vreodată deposedați de lucrurile materiale, de cei dragi, de sănătate noi nu ne pierdem nădejdea și încrederea noastră în Dumnezeu. Mare parte din istoria creștinismului, creștinii au fost persecutați și chiar omorâți pentru credința lor în Domnul Isus. În unele țări din lume, acum creștinii sunt persecutați până la martiraj. Nici unul dintre noi nu avem garanția că nu vom fi persecutați pentru credința noastră în Domnul Isus. Inima noastră trebuie să fie legată de Dumnezeu.Noi suntem în drum spre destinația finală, veșnicia. Pământul acesta nu e casa noastră, și lucrurile pe care le avem aici pentru o perioadă vor pierii. Domnul Isus ne vede inima. De El nu ne putem ascunde. Domnul Isus vedea inima Fariseilor, vedea că erau iubitori de bani “Fariseii, care erau iubitori de bani, ascultau şi ei toate lucrurile acestea şi îşi băteau joc de El.” (Luca 16:14). Uitându-se la un om bogat Domnul Isus, care îi cunoștea inima, a spus: “vinde tot ce ai , împarte la săraci şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.”( Luca 18:22b). Este clar că aceasta nu este o cerință din partea lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Biblia se interpretează trecând fiecare paragraf prin contextul întregii Scripturi, contextual istoric, contextual cultural și prin călăuza și lumina Duhului Sfânt. Domnul Isus a văzut că inima acestui tânăr este controlata de bani (Mamona) de aceea a spus că este cu neputință ca acest om să intre în împărăția lui Dumnezeu. Nici un om care și-a făcut un idol din bani nu poate să fie în aceleași timp sub autoritatea lui Dumnezeu. Ori suntem sub controlul lui Dumnezeu ori a banilor. De aceea haideți fiecare să ne cercetăm în legătură cu posesiunile materiale. Ai renunța la tot, absolut tot, de dragul Domnului Isus? Dacă ai rețineri, te încurajez să i le spui Domnului în rugăciune și să-L rogi să te ajute să-ți alipești inima cu totul totului de El. Mă rog ca Duhul Sfânt să-ți descopere dragostea lui Dumnezeu pentru tine care este inestimabil de valoroasă, mult mai valoroasă ca lucrurile acestei lumi care într-o zi vor fi arse. Când experimentezi dragostea lui Dumnezeu cu adevărat toate bogățiile lumii acestea par a fi doar gunoaie. În numărul următor vom discuta feluri practice prin care noi ne arătăm dragostea față de Dumnezeu și încrederea în raport cu lucrurile materiale.


Dărnicia reflectă încrederea în Dumnezeu

Un fel prin care ne arătăm încrederea în Dumnezeu este prin dărnicia noastră. Noi ca și creștini trebuie să sponsorizăm proiecte care să înainteze Împărăția lui Dumnezeu pe acest pământ, să ne îngrijim de cei bolnavi, văduve, orfani, și săraci (pentru că nu pot munci, nu că sunt leneși). Prin aceasta noi suntem sarea și lumina lumii. Văzând cei necredincioși faptele noastre bune vor lăuda pe Dumnezeu. Faptele noastre bune trebuie să fie practice și măsurabile. Faptele bune nu sunt un concept teoretic sau idei frumos expuse într-o prelegere. Dați-mi voie să ilustrez prin Biblie: “Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? Tot aşa şi credinţa, dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi. Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci, dar şi dracii cred şi se înfioară!  Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică?” (Iacov 2 15-17,19-20).

Am înțeles importanța dărniciei la forte scurt timp după L-am acceptat pe Domnul Isus ca Domnul și Mântuitorul meu. Ca adolescentă am învățat din predici, citirea Bibliei, și a altor cărți creștine că a zecea parte din venitul meu trebuie să o dau Domnului. Deasemenea am învățat că Biserica se ocupă să-i ajute pe cei în nevoi. Am văzut lucrul acesta practic când eram de vreo 8 ani, în 1984. Fiind adoptată de mătușa mea care era văduvă și pensionară am trecut prin situații financiare dificile ca și copil. Într-o iarnă ni s-au terminat cărbunii și lemnele cu care ne încălzeam. Mătușa mea s-a dus la biserica din care era membră, Biserica Baptistă Numărul 2 din Oradea și a cerut ajutor financiar. Am fost așa de surprinsă să văd că acești “străini” ne dau bani, și nu mai trebuia să răbdăm frig. De mică am văzut faptele bune ale creștinilor, ceea ce m-a ajutat să vreau să învăț despre Domnul Isus și credință.

 

Așa că eu am decis ca în fiecare lună să dau 10% din banii mei Bisericii. În 2000 împreună cu soțul meu și copilul nostru ne-am mutat din Oradea în Vancouver WA. Ne-am vândut casa din Oradea, și după ce ne-am plătit cheltuielile de drum, am rămas cu $10,000. Deși am fost binecuvântați să fim primiți cu atâta dragoste de verișorul meu, singura rudenie a mea, pe vremea acea, în SUA (din câte știu eu), începutul a fost foarte greu. În Oradea eu lucram ca și contabilă iar soțul profesor de informatică la liceu. Ajunși fiind aici soțul meu nu a reușit să-și găsească servici în domeniul lui, dat fiind faptul că în 2000, inginerii în calculatoare nu găseau servici din cauza crizei  Dot Com Bubble care a cauzat și căderea stocurilor. Eu aveam copilaș mic iar ca să lucrez în domeniul meu trebuia să merg din nou la școală. Pe scurt în câteva luni ne-am văzut cu jumătate din cei $10,000 cheltuiți. Ce credeți că dușmanul nostru Diavolul nu a venit să ne ispitească? Da, a venit. Și cu regret vă spun, am eșuat. Totuși am început să lucrăm dar venitul nostru era foarte mic. Am încetat să mai dăm a zecea parte din venitul nostru Domnului, cum o făceam înainte de a veni în America. Am lăsat îngrijorarea să ne cuprindă inima. Ce o să ne facem? Dacă ni se vor termina banii? Îngrijorarea a adus amărăciune. Nu aveam liniște, nu aveam pace. Număram în continuu banii din bancă și făceam bugete peste bugete. Mulțumesc Domnului că după aproximativ 9 luni ne-am oprit și ne-am pus din nou încrederea în Dumnezeu. Am ascultat un mesaj despre importanța dărniciei în viața unui creștin. După ce am ascultat acest mesaj parcă ne-am trezit dintr-un somn adânc. Cum am putut să cădem în capcana celui rău după ce atâția ani am gustat frumusețea și liniștea încrederii în Dumnezeu. Am devenit egoiști, gândindu-ne doar la noi și ne comparam în continuu cu alții. Ne-am mărturisit amândoi păcatul îngrijorării și neîncrederii în Dumnezeu. Ne-am cerut iertare că ne-am oprit să dăm a zecea parte din venitul nostru Domnului cum o făceam înainte. Era o joi seara când am făcut lucrul acesta, după ce am ascultat o predică pe acest subiect. Am simțit o așa eliberare și eu și soțul meu. Imediat am calculat a zecea parte din tot venitul acestor 9 luni de America. Fiind o seară cu program de biserică am mers la biserică și am pus în colectă acești bani cu atâta bucurie. Mă întreb și azi oare ce au spus cei care au numărat atâția bani într-o joi seara pentru că am dus sumă „cash”. Nu știam atunci că putem să ne reducem taxele pentru banii donați. Am venit acasă liberi. Domnul Isus a biruit, am avut din nou pace în inimile noastre. Și Domnul ne-a purtat de grijă cum nu ne-am imaginat vreodată în viața noastră. A da Domnului a zecea parte pentru mine este a spune “Domnului Tu ești stăpânul meu, nu banul.” Poate acum ești într-o situație financiară dificilă. Poate ai nevoie de mai mulți bani ca să îți acoperi nevoile financiare legitime. Dumnezeu știe de ce ai trebuință. Nu te opri să dai a zecea parte Domnului chiar dacă e dificil.

Mulțumirea

Dumnezeu ne dă toate lucrurile ca să ne bucurăm de ele. Nu putem să ne bucurăm de lucrurile materiale dacă nu avem o stare de mulțumire în inima noastră. John D. Rockefeller, la un moment dat cel mai bogat on din America, a fost întrebat de un reporter “De câți bani ai nevoie ca să fie destul?” Acest miliardar a răspuns “Un pic mai mult”. Alt studiu arată că nivelul de satisfacție și mulțumire a 400 dintre cei mai bogați oameni din lume este la același nivel cu a oamenilor care locuiesc în Kenya fără electricitate sau apă potabilă. Mulțumirea, fericirea și satisfacția personală vin dintr-o relație personală cu Dumnezeu nu din mulțimea bogățiilor. Dacă relația ta cu Dumnezeu e bună te vei putea bucura din plin de multul  sau puținul pe care îl ai.

Bucură-te de ce ai acum și nu te compara cu nimeni. Pentru o perioadă în România, chiar după ce am terminat liceul,  am devenit reprezentantă a companie Zepter. Nimic nu mă ajuta mai bine să vând aceste oale Zepter ca următoarea frază „Vecina ta a comandat setul acesta!” Vedeam cum li se fac ochii mari la doamne și după o scurtă pauză auzeam fraza  “Și eu îl vreau tot pe acesta”. Biblia ne îndeamnă să ne bucurăm cu cei ce se bucură, nu să-i invidiem. Invidia ne ia bucuria.

 

 

Citește despre cumpărături compulsive și hoarding AICI 

 

Share this

Îndentitatea relaționată la muncă

~ Marinela Buzas ~ 4 comentarii

Ce este munca? Cum ne marchează identitatea? Nu e așa că atunci când întâlnim o persoană nouă, una dintre primele întrebări este: „Cu ce te ocupi?” sau „Ce lucrezi?” Munca este modul prin care ne câștigăm existența. Banii sunt produsul finit al muncii, dar vom aborda subiectul banilor într-un număr viitor.

Biblia ne revelează faptul că Dumnezeu ne-a creat ca să ne bucurăm de părtăşia cu El, de relaţiile cu ceilalţi oameni dar și de munca mâinilor noastre. Este foarte important să înțelegem că munca nu este un rău necesar sau să cădem în extrema de a trăi doar pentru a lucra și a acumula tot mai mulți bani.

Omul a muncit înainte de căderea în păcat și va munci și în eternitate. Vedem din pilda talanților că robii care au pus talanții în negoț și au adus profit au fost puși să guverneze peste cetăți. De aici înțeleg că au primit și mai multă responsabilitate (muncă). Pământul a fost blestemat din cauza păcatului de aceea munca este dificilă, dar munca nu este un blestem. Chiar dacă munca este însoțită de sudoare și suferință este o datorie, o virtute și o onoare pentru creștin.

Atitudinea inimi noastre cu privire la muncă trebuie să se alinieze cu voia perfectă a lui Dumnezeu pentru noi, care ne este revelată în Scriptură.

Când vorbesc de muncă, includ aici munca mamelor și a taților care stau acasă și îngrijesc de copii, ajută copiii cu temele, fac curățenie, mâncare, cumpărături… Aș spune că munca aceasta este una dintre cele mai grele și importante munci în societatea noastră. Educația copiilor (cei 7 ani de acasă) este de o importanță vitală pentru buna creștere a unui copil. Copiii vor învăța cum să se raporteze la muncă în primul rând uitându-se la exemplul părinților dar și prin a învăța să fie harnici de mici. Copiilor le dăm responsabilitatea să fie harnici si curați de mici. Învățăm copiii de mici să-și pună jucăriile la loc, să-si spele farfuria, să fie curați. Aceasta însă cere multă muncă din partea părinților.

De asemenea, a căuta să împlinești nevoile celui cu care te-ai căsătorit ia o parte bună a timpului tău. Relațiile cer timp, energie, planificare, sacrificiu de sine; eu numesc și efortul depus pentru ca relațiile de familie să fie cât mai frumoase, tot muncă. Dar pentru scopul acestui articol mă voi referi în cea mai mare parte la munca renumerată.

Pe prima pagină a Bibliei citim că Dumnezeu a lucrat șase zile după care a șaptea zi s-a odihnit. Deci fiind creați după chipul și asemănarea Lui, noi am fost creați să lucrăm dar și să ne odihnim. Dumnezeu a poruncit omului să lucreze de la începutul existenței. Întâi omul a primit porunca să lucreze grădina. “Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească.” (Genesa 2:15). Deci munca este un principiu fundamental al vieții omenești. In Proverbe, Solomon vorbește despre muncă ca fiind o comoară de preţ și asociază munca cu o multime de virtuți. Omul harnic este un om prevăzător, înțelept, chibzuit, cu experiență de viață și care are un nume bun. Cuvintele harnic și înțelept apar a fi sinonime în cartea Proverbelor. Deasemenea cuvintele leneș și nebun par a fi sinonime. “ Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei, şi înţelepţeşte-te! “ (Proverbe 6:6).

Isus spune în Ioan 5:18 “Tatăl Meu lucrează până acum; și Eu, de asemenea, lucrez.” Isus Hristos, Mântuitorul, Fiul lui Dumnezeu, venit pe acest pământ ca să ne aducă mântuirea, dar El a petrecut majoritatea vieții pe acest pământ, aproximativ 18 ani lucrând ca tâmplar. Domnul Isus s-a plecat și a spălat picioarele ucenicilor, o muncă care era destinată doar robilor. Fiind urmași ai lui Hristos și noi trebuie să lucrăm ca El.

Având natura lui Hristos în noi, înțelegem că Îl onorăm pe Dumnezeu atunci când muncim. Deasemenea munca ne va aduce bucurie și satisfacție personală. Șeful nostru ultim este Dumnezeu. În final înțelegem că tot ce facem va avea o răsplată eternă. În Coloseni 3:23,24 citim: “Orice faceți să faceți din toata inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care știți că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii. Voi slujiți Domnului Hristos.”

Atunci când lucrezi ca să ai grijă de familia ta, ești generos, te îngrijești de vremea bătrâneții, de fapt îți faci datoria și prin toate acestea Îl glorifici pe Dumnezeu.

Identitatea noastră se reflectă în faptul că lucrăm cu onestitate. Nu furăm timpul (banii) șefului. “Cine fura să nu mai fure, ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit.” (Efeseni 4:28). Cu alte cuvinte lucrăm tot timpul ca și cum șeful ne-ar vedea, pentru că de fapt Șeful (Dumnezeu) ne vede în fiecare clipă. Noi nu vom înșela pe cumpărătorii de servicii sau produse. “Cumpăna înşelătoare este urâtă Domnului, dar cântăreala dreaptă Îi este plăcută.”(Prov. 11:1)

Știind că Dumnezeu e interesat și în cele mai mici detalii ale vieții noastre, noi vom aduce în rugăciune problemele cu care ne confruntăm la serviciu și vom cere ajutorul Lui și întelpciunea Lui pentru rezolvarea lor.

Prin felul în care muncim noi de fapt arătăm că Îl iubim pe Dumnezeu și că ne iubim aproapele. Toți oamenii care vin în contact cu noi la locul de muncă pot să-L vadă pe Dumnezeu trăind în tine și prin tine. “Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri” (Matei 5:16).

În spatele comportamentului nostru bun și iubitor față de oameni, stă dragostea turnată în inimile noastre de însuși Dumnezeu. “Tot ce faceţi să fie făcut cu dragoste!” (1 Corinteni 16:14).

Acțiunile/faptele noastre vorbesc mai tare decât vorbele. Chiar și tăcerea își are locul ei. Dacă colegii noștri fac glume nepotrivite pentru un creștin, tăcerea noastră va vorbi fără cuvinte. Totuși dacă avem oportunitatea și o putem face într-un mod corect, putem sa dăm socoteală de credința care o avem, dacă suntem întrebați. Și dacă într-adevăr trăim vieți creștine autentice, oamenii din jur vor vrea să știe despre credința noastră. Deci atitudinea, comportamentul, onestitatea, hărnicia, devotamentul, vorbirea și chiar tăcerea (controlul de sine) vor reflecta identitatea noastră nouă în Hristos la locurile de muncă. “Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie ca să dea har celor ce-l aud. Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” (Efeseni 4:32)

Odihna deasemenea este importantă pentru sănătatea nostră fizică și spirituală. E important să avem o zi pe săptămână pe care să o ținem cu totul specială ca să ne odihnim trupurile și să ne delectăm în prezența Lui Dumnezeu. (Această delectare în prezenta Domnului de fapt trebuie să fie zilnică nu doar numai o zi pe săptămână). A patra din cele 10 porunci ale lui Dumnezeu spune: “Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău.” (Exodul 20:9-11).

Ziua de odihnă implică faptul că în mod special cauți să petreci timp cu Dumnezeu și să te bucuri de părtășia cu alți creștini. Ce facem de fapt este că îl recunoaștem pe Dumnezeu ca Domn și Stăpân al vieții noastre. “Să nu care cumva să nu ţineţi sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine şi voi, şi urmaşii voştri, un semn după care se va cunoaşte că Eu sunt Domnul, care vă sfinţesc.”( Exod 31:13). Munca și banii nu pun stăpânire pe noi. Orice lucru care devine centrul vieții noastre ia locul lui Dumnezeu, devine un idol. Noi nu ne punem încrederea în banii noștri, în înțelepciunea noastră sau în munca noastră. Noi ne punem încrederea în Dumnezeu, și facem acesta prin a ne opri din lucrul nostru și ne odihnim. Ce avem ce nu am primit de la Dumnezeu? Nu merită El o zi în care să ne exprimăm recunoștința în mod deosebit? Nu merită El ca să facem efortul să fim într-o Casă de Închinăciune în ziua care este închinată Lui? Experiența mea personală este că ziua de odihnă și timpul petrecut în Biserică îmi aduc multă bucurie, reîmprospătare Spirituală și fizică. Psalmul 122:1 spune: „Mă bucur când mi se zice; „Haidem la Casa Domnului!”. Această bucurie de a ne odihni în prezența lui Dumnezeu este parte din identitatea noastră ca și creștini.

Dacă L-ai făcut pe Domnul Isus Mântuitorul și Stăpânul vieții tale te încurajez să nu stai izolat. Caută o Biserică și fi un membru activ. Fiecare creștin poate să aducă o contribuție în Biserica unde este membru.

Opusul muncii e lenea și furtul.

Lenea este un păcat. Dicționarul limbii române definește lenea ca fiind Stare a celui care nu vrea, nu dorește sau nu-i place să muncească; lenevie; trândăvie. Starea sufletului și trupului când nu-ți place să lucrezi. Vedeți cum aceste verbe a vrea, a dori, a prefera fac parte din voința omului. Așa cum te hotărăști să fii harnic poți să hotărăști să fii leneș. Tu ai controlul, tu decizi. Identitatea ta nouă este marcată de faptul că ți-ai supus voința ta voinței lui Dumnezeu.

Iată câteva versete din Biblie despre lene: „Vă încurajăm, fraţilor, să-i mustraţi pe cei leneşi.” (1 Tesaloniceni 5:14)

“ În Numele Domnului nostru Isus Hristos, vă poruncim, fraţilor, să vă depărtaţi de orice frate care trăieşte în lenevie , şi nu după învăţăturile pe care le-aţi primit de la noi. Voi înşivă ştiţi ce trebuie să faceţi ca să ne urmaţi, căci noi n-am trăit în neorânduială, între voi. N-am mâncat de pomană pâinea nimănui; ci, lucrând şi ostenindu-ne, am muncit zi şi noapte, ca să nu fim povară nimănui dintre voi. Nu că n-am fi avut dreptul acesta, dar am vrut să vă dăm în noi înşine o pildă vrednică de urmat. Căci, când eram la voi, vă spuneam lămurit: „Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce”. Auzim însă că unii dintre voi trăiesc în neorânduială, nu lucrează nimic, ci se ţin de nimicuri. Îndemnăm pe oamenii aceştia şi-i sfătuim, în Domnul nostru Isus Hristos, să-şi mănânce pâinea lucrând în liniște” (2 Tesaloniceni 3:6-12).

La prima vedere lenea nu pare a fi un lucru așa de grav, dar uitându-ne mai adânc vedem că lenea este un păcat distructiv. Lenea poate duce pe om la egoism. Omul leneș e preocupat de sine, se gândește în primul să-și satisfacă nevoile personale, să trăiască cât mai confortabil, să nu fie deranjat de nevoile altora. Omul leneș se ferește de muncă. Lenea fizică duce și la lene spirituală. Omul leneș e prea obosit să meargă la biserică, să se roage, să postească, să citească Biblia, să ajute pe cei în nevoie. Există de asemenea și pericolul izolării. În Proverbe citim ca cel care își ține gura închisă trece drept înțelept. Eu zic că și omul leneș dacă se izolează de ceilalți poate să-și ascundă acest păcat. În numărul anterior am citit că noi nu am fost creați să trăim vieți izolate, ci în relații în care cei din jurul nostru. Când ne facem lucrul cu conștiinciozitate atât acasă cât și la serviciu, cei din jur sunt binecuvântați de faptele noastre bune iar Dumnezeu e glorificat.

Dumnezeu așteaptă de la noi să fim oameni harnici și onești. Mă rog pentru ca voi să fiți exemple vrednice de urmat iar munca voastră să fie binecuvântată.

Marinela Buzas / marybuzas@yahoo.com

Share this

Identitatea vis-a-vis de relații

~ Marinela Buzas ~ Lasă un comentariu

 

Suntem creați după chipul și asemănarea Creatorului. Dumnezeu – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, care trăiesc într-o relație de dragoste, unitate și părtășie perfectă sunt modelul pe care voi încerca să-mi bazez discuția.  Dumnezeu ne-a creat în primul rând ca să avem o relație cu El. Suntem fiii și fiicele Tatălui, suntem frații, prietenii, și suntem mireasa Domnului Isus și avem în noi pe Duhul Sfânt care ne mângâie, ne călăuzește și mijlocește pentru noi. Dumnezeul cel atotputernic se raportează la noi într-un fel așa de intim, așa de iubitor. Isus a spus: “Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu știe ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu” (Ioan 15:15). Este clar faptul că dacă nu îl avem pe Dumnezeu în centrul vieții noastre ne-am ratat scopul pentru care am fost creați să trăim. Mai mult, noi am fost creați nu numai ca să avem părtășie cu Dumnezeu dar și cu alți oameni.

Dumnezeu nu ne-a creat să trăim vieți izolate. Încă înainte de a exista păcatul, pe când omul trăia într-o relație perfectă cu Dumnezeu, Dumnezeu a spus că nu e bine ca omul să fie singur. Planul lui Dumnezeu de la începutul creației a fost ca să creeze oameni care să trăiască în relație cu El și unii cu alții.

Identitatea noastră nouă în Domnul Isus, este marcată de dragostea pentru Dumnezeu si pentru aproapele nostru. Esența creștinismului este cuprinsă în acest verset  “Să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău și să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Matei 22:36-39). Un creștin își va iubi aproapele nu numai pentru că este o poruncă dar și pentru că dea acuma el este o noua creație a cărei esența este dragostea adică Agape. “Să nu datorați nimănui nimic, decât să vă iubiți unii pe alții: căci cine iubește pe alții a împlinit Legea” (Romani 13:8 ). Trăind în relații guvernate de dragostea care vine de la Dumnezeu (Agape) noi îl onorăm pe Dumnezeu și trăim vieți pline de satisfacție și împlinire. “Iubirea nu face rău aproapelui; iubirea este deci împlinirea legii”(Romani 13:10). Iubind cu dragostea Agape noi nu vom putea face rău aproapelui. Egoismul și dorința de a ne pune nevoile noastre înaintea celor dragi sunt topite în dragostea care vine de la Dumnezeu.

Te-ai întrebat vreodată cum va ști lumea că noi suntem urmași ai Domnului Isus? Iată secretul:  “Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții. Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții” (Ioan 13: 34-35).


Relațiile în care guvernează  dragostea, care vine de la Dumnezeu, îl glorifică pe El și ne aduc atâta bucurie și satisfacție în viață incât nu mai vrem sa trăim altfel. Noi tânjim să avem relații semnificative în viața mostră, pentru că am fost creați pentru acest scop.

Harvard Grant Study, a cules date despre diferite aspecte de viață a 268 de studenți la Harvard care au absolvit Universitatea în anii 1938-1940. Colectarea de date a continuat, la intervale regulate, până în prezent. Cea mai importantă descoperire a acestui studiu a fost că singurul lucru care are valoare în viață este relația dintre persoane. Concluzia acestui studiu a fost că un om poate avea o carieră plină de împlinire profesională, o mulțime de bani și sănătate în trup dar fără relații cu alți oameni, prin care suportul și dragostea sunt reciproce, el nu va fi împlinit, ba chiar va fi nefericit. Chiar și acești cercetători confirmă faptul că omul își găsește împlinirea în cadrul relațiilor.

E important să recunoști faptul că această dragoste (Agape) vine de la Dumnezeu. “Însă nădejdea aceasta nu înșală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat” (Romani 5:5 ). Duhul Sfânt prin care dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în noi ne va îndruma în procesul acesta de a descoperi cum să iubim. Pe ce vom citi mai mult din Biblie și vom asculta Cuvântul lui Dumnezeu explicat, vom învăța cum să trăim în aceste relații frumoase de iubire.

Cere-I lui Dumnezeu să toarne această dragoste (Agape) în inima ta pentru cei din jurul tău. Aplică aceste principi începând cu cei din casa ta. Cel mai aproape de tine este e soțul sau soția ta, după care vin copiii, părinții, familia, biserica, vecinii, colegi de serviciu și toți ceilalți oameni cu care vii în contact.

Mulți oameni trăiesc vieți așa de izolate și triste. Chiar dacă au o mulțime de prieteni pe facebook, chiar dacă au un partener de viață, copii și familie numeroasă, ei se simt singuri, neiubiți și neînțeleși. Le este frică să fie complect transparenți, fără nici o mască gândindu-se că vor fi respinși sau desconsiderați. Oare chiar ar putea exista o persoană care să ne cunoască așa cum suntem și să ne iubească? Oare putem fi noi această persoană pentru altcineva? Eu cred că da. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune sa ne mărturisim păcatele unii altora, să plângem cu cei ce plâng, să ne bucurăm cu cei ce se bucură, sa facem aproapelui ceea ce am vrea să ne facă el noua si să corectăm în dragoste pentru zidirea celui căzut.

Isus este prietenul tău cel mai bun. El te cunoaște ca nimeni altul și te iubește fără margini. Având un așa Prieten împreună cu dragostea pe care El a turnat-o în tine, și tu poți să fii un bun prieten pentru aproapele tău. Și tu poți să iubești, să ierți, să dai din timpul și resursele tale să faci pe cineva fericit. Aceste relații de dragoste, prietenie și acceptare trebuie să înceapă din casa ta. Biblia ne spune că acel care nu are grijă în primul rând de cei din casa lui e mai rău decât un necredincios. “Dacă nu poartă cineva de grijă de ai lui, și mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credință și este mai rău decât un necredincios.” (1 Timotei 5:10). Timpul, resursele și energia ta sunt limitate, de aceea este foarte important să ai prioritățile în ordinea corectă.

Te provoc, din toată inima, nu trăi o viață izolată. Am fost creați ca să trăim într-o comunitate. Ai o familie în care ai fost născut, iar acum faci parte si din familia Domnului Isus. Ești parte din Biserică Lui Hristos care este și trupul lui Hristos. Ai responsabilități și ai și privilegii. Unul dintre cele mai mari privilegii eu îl consider a fi acesta: privilegiul de a trăi în relații de dragoste și frățietate.

Când Domnul Isus era pe cruce ia spus mamei sale “Femeie iată fiul tău”, iar lui Ioan (prietenul Domnului Isus), “Iată mama ta. Și din ceasul acela Ioan a luat-o la sine, pe mama Domnului Isus, și sa comportat fața de ea ca și cum ar fi fost însuși mama lui.” (Ioan 19:26,27)

În jurul nostru sunt ființe flămânde de iubire, să fie ocrotite, apreciate, ascultate; aceste persoane s-ar putea să fie chiar în casele noastre. Copii, soți, soții, mame, tați, bunici care așteaptă o vorbă bună; trebuie să ne facem timp să îi ascultam și să-i iubim. Identitatea noastră nouă este marcată de dorința de a avea relații semnificative de iubire cu cei pe care i-a pus Domnul în viața noastră. Fratele Richard Wurmbrand spunea că dragostea se scrie: SACRIFICIU. Isus a luat ștergarul și a slujit. Creatorul Universului, Domnul Isus, și-a arătat dragostea față de noi prin faptul că sa umilit chiar până la moarte pentru că ne-a iubit și ne-a prețuit așa de mult. Și noi trebuie să urmăm exemplul Domnului Isus.

Și eu am avut o experiență similară cu cea a lui Ioan în urmă cu mai bine de doi ani. Un bunic și o bunică cu multă durere și-au văzut nora trecând din lumea aceasta în veșnicie. Nu numai că am plâns cu ei și cu familia îndoliată, dar am simțit o chemare deosebită să mă alipesc de această bunică și bunic ca de o mamă și de un tată. Eu mă comport față de ei ca și cum ar fi părinții mei și simt aceeași dragoste din partea lor pentru mine. Și chiar dacă mă raportez la ei ca și la niște părinți spirituali am o dragoste față de ei care nu mi-aș fi putut imagina că poate exista între niște “străini”. Dar nu, nu suntem străini de loc. Suntem înfrățiți prin sângele Domnului Isus, pentru că El a turnat în noi toți dragostea Lui prin Duhul Sfânt.

Închei spunându-vă fiecăruia: nu ești singur. Isus e prietenul tău cel mai bun, și vrea să fie cu tine mereu. Ești iubit și prețuit de Dumnezeu. Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt te înconjoară cu dragostea Lor. Ai frați și surori care te așteaptă să iți împărtășești viața cu ei, să plângeți împreună, să râdeți împreuna iar la necaz sa fiți ca frații. Diavolul, dușmanul nostru, vrea să ne izoleze. Diavolul cunoaște Scriptura, poate chiar mai bine decât noi. Domnul vrea ca noi să ne rugăm împreună și să mărim, prin relațiile noastre de iubire, Numele Lui. “Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri. Unde sunt doi sau trei, adunați în Numele Meu sunt și eu în mijlocul lor” (Matei 18: 19,20).

Ce ar fi dacă fiecare ne-am uita în jurul nostru și ne-am pune la dispoziția lui Dumnezeu ca să ne folosească în viața celor din jurul nostru, începând cu cei din casa noastră. Poate ai putea să-i faci o surpriză soție sau soțului făcând ceva ce știi că și-ar dorii.  Fie ca mulți dintre dumneavoastră să investiți timp, energie, resurse, rugăciuni, credință, dragoste în relații pentru gloria lui Dumnezeu și fericirea dumneavoastră personală.

marybuzas@yahoo.com

 

Share this