Rândunica



Cum știe o rândunică să-și clădească cuibul bine?
Și cu atâta dibăcie, îl face fără nici o instrucțiune.
Cum știe ca să clădească casă din pietricele și noroi
Apoi și-o căptușește bine, cu lucruri calde și moi?
 
Ne uităm și ne mirăm, poate ne chiar întrebăm:
Cum de știe, cum de poate? Cine a-nvățat-o toate?
Dar noi știm că Dumnezeu, Creatorul lumi-ntregi,
A creat tot ce există, cât cu ochii poți să vezi.
 
Munți, mări, și zări albastre, toate El le-a rânduit
Și-apoi venit-a în lumea noastră căci atât El, ne-a iubit.
Ca o pasăre ce-și ține puișorii-n siguranță
Ne păzește Domnul, dându-ne vie speranță.
 
La adăpostul aripilor Lui vom fi păziți de orice rău
Atotputernic și plin de iubire e al nostru Dumnezeu.
Credincioșia Lui ne este scut și pavăză în noaptea grea
Din mâna Lui nimeni și nimic nu ne poate vreodată lua.
 
Domnul Isus, Mesia, Mirele mult așteptat
Ne construiește în ceruri un locaș minunat!
Ca acolo unde-I El, veșnic să ne bucurăm
În prezența slavei Sale, imnuri să-I înălțăm.
 
Oare Cel ce a-nvățat rândunica să clădească
Cum va construi a nostră casă-mpărătească?
Înțelegem doar în parte, ne uităm ca prin oglindă.
Mintea noastră omenească nu poate tot să cuprindă.
 
Uită-te la rândunică și învață să clădești
Caută piatră cu piatră în dragoste s-o lipești
Caută să-ți zidești casă pe stâncă tare, pe Isus.
Unește faptele bune cu dragostea ce-i de sus.
 
MB
4/6/2019
 
 
 

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.