În grădina mea cu mentă a apărut o buruiană

În grădina mea cu mentă a apărut o buruiană
Dar mi-e groază să o scot că e tare vlăjgană.
Cu cât stau și meditez, uitându-mă eu la ea
Mă conving că e frumoasă grădina și așa.

Văd că buruiana nu-i urâtă, parcă are simetrie
Frunzele țepoase parcă au în ele geometrie.
Poate se va usca la toamnă și o voi scoate mai ușor
Dar deocamdată poate sta în grădina mea binișor.

Dar sunt buruieni în viață tare nefolositoare
Lene, aroganță, bârfă, mânie, ceartă, neiertare
Toate buruiene răsar ca un firicel plăpând
Dar se extind repede, flămânde după pământ.

Pare dulce și frumoasă bârfa când o spui.
Dar la urmă ce necaz și câtă durere aduni.
Multe buruieni par astăzi flori înmiresmate.
Dar nu-s decât lupi în blană de oi îmbrăcate.

Și plantele roditoare ce aduc aduc rod folositor
Stau înăbușite; de apă și pămând ducând dor.
Iar odată instalată, buruiana se face stăpână.
Ca și cum acolo iar fi locul, dar nu e de loc bună.

Apoi multă trudă va trebui ca să depui
Ca să scoți buruiana când e mare, nu un pui.
Ajută-ne Doamne singuri să ne cercetăm.
Și buruienile afară, repede să le aruncăm.

MB

12/30/2019

2 gânduri despre „În grădina mea cu mentă a apărut o buruiană

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.