Poezie scrisă de fratele Constantin Racolta după ultima predica a iubitului V. Candreanu.
Această poezie este inspirată și mesajul fratelui Viorel Candreanu doar cu câteva zile înainte de plecarea dânsului la Domnul.
Opriți-vă!… Și s-au oprit
Din mersul iute și grăbit
De la lupta cu viruși noi
Din lumea-ntreaga de nevoi.
De la păreri și ritual
Din teorii și din scandal…
Că vrem, nu vrem toți ne oprim
Să medităm, să ne gândim,
Să cercetăm și să aflam
Unde mergem și unde stăm…
Și cum facem stânga-mprejur
Într-un moment de bun augur
De la mândria de pe jos
La smerenia lui Cristos!
De la religia de-o zi
La relația de copii!…
Să ne oprim!… Să observam
Ce-am consumat, ce consumăm,
De facem parte din tumult
Să tăcem să nu vorbim mult!…
E liniște în țintirim
Să ne oprim din tot ce știm
Să luăm seama ce cântam
Mireasa regelui la țărm!…
Ducem steagul învingător
Al harului Învățător?
Sau vesti rele, amenințări
Și necazuri în patru zări?
Vestim dreptul de-a fi sfințit
Sau dreptul de nemulțumit?
Dreptul de a trai minuni
Sau scuze din dispensațiuni?
Vestim Împărăția Sa
Sau ca neghina este rea?…
Opriți-vă!… Contaminați!…
Pământul cu surori și frați
Ai Adevărului voios
Cu trupul viu și luminos!…
Al Regelui smerit si blând
Precum în cer si pe pământ!…
3/27/2020( Poezie scrisă de fratele Constantin Racolta după ultima predica a iubitului V. Candreanu)
