Creați pentru a trăii în relații.

Suntem creați după chipul și asemănarea Creatorului. Dumnezeu-Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, care trăiesc într-o relație de dragoste, unitate și părtășie perfectă, sunt modelul pe care voi încerca să-mi bazez discuția.  Dumnezeu ne-a creat, în primul rând, ca să avem o relație cu El. Suntem fiii și fiicele Tatălui, suntem frații, prietenii și mireasa Domnului Isus, și Îl avem în noi pe Duhul Sfânt care ne mângâie, ne călăuzește și mijlocește pentru noi. Dumnezeul cel Atotputernic, se raportează la noi într-un fel așa de intim, așa de iubitor. Isus a spus: „Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu știe ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu” (Ioan 15:15). Este clar faptul că, dacă nu Îl avem pe Dumnezeu în centrul vieții noastre, ne-am ratat scopul pentru care am fost creați să trăim. Mai mult, noi am fost creați nu numai ca să avem părtășie cu Dumnezeu, dar și cu semenii noștri.

Dumnezeu nu ne-a creat să trăim vieți izolate. Încă înainte de a exista păcatul, pe când omul trăia într-o relație perfectă cu Dumnezeu, Dumnezeu a spus că nu e bine ca omul să fie singur. Încă de la începutul creației, planul lui Dumnezeu a fost de a crea oameni care să trăiască în relație cu El și unii cu alții.

Identitatea noastră, nouă, în Domnul Isus este marcată de dragostea pentru Dumnezeu și pentru aproapele nostru. Esența creștinismului este cuprinsă în acest verset:  „Să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău și să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (vezi Matei 22:36-39). Un creștin își va iubi aproapele nu numai pentru că este o poruncă, dar și pentru că de acum el este o nouă creație, a cărei esență este dragostea, adică agape (gr.). „Să nu datorați nimănui nimic, decât să vă iubiți unii pe alții: căci cine iubește pe alții a împlinit Legea” (Romani 13:8 ). Trăind în relații guvernate de dragostea agape, care vine de la Dumnezeu, noi Îl onorăm pe Dumnezeu și trăim vieți pline de satisfacție și împlinire. „Iubirea nu face rău aproapelui; dragostea este deci împlinirea Legii” (Romani 13:10). Iubind cu dragostea agape, nu-i vom putea face rău aproapelui. Egoismul și dorința de a ne pune nevoile noastre înaintea celor dragi, sunt topite în dragostea care vine de la Dumnezeu.

Te-ai întrebat vreodată: “Cum va ști lumea că noi suntem urmași ai Domnului Isus?” Iată secretul:  „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții. Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții” (Ioan 13:34-35).


Relațiile guvernate de dragostea care vine de la Dumnezeu, Îl glorifică pe El și ne aduc atâta bucurie și satisfacție în viață, încât nu mai vrem să trăim altfel. 
Noi tânjim să avem relații semnificative în viața noastră, pentru că am fost creați pentru acest scop.

Harvard Grant Study, a cules date despre diferite aspecte de viață a 268 de studenți la Harvard, care au absolvit Universitatea în anii 1938-1940. Colectarea de date a continuat, la intervale regulate, până în prezent. Cea mai importantă descoperire a acestui studiu, a fost că singurul lucru care are valoare în viață, este relația dintre persoane. Concluzia acestui studiu a fost că un om poate avea o carieră plină de împlinire profesională, o mulțime de bani și sănătate în trup, dar fără relații cu alți oameni, prin care suportul și dragostea sunt reciproce, el nu va fi împlinit, ba chiar va fi nefericit. Chiar și acești cercetători confirmă faptul că omul își găsește împlinirea în cadrul relațiilor.

E important să recunoști faptul că dragostea agape vine de la Dumnezeu. Însă nădejdea aceasta nu înșală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat (Romani 5:5). Duhul Sfânt, prin care dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în noi, ne va îndruma în procesul acesta de a descoperi și învăța cum să iubim. Cu cât ne adâncim mai mult în citirea Bibliei și în ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu, interpretat și înțeles în părtășie cu frații de credință, cu atât mai repede vom învăța cum să trăim în aceste relații frumoase, de iubire.

Cere-I lui Dumnezeu să toarne această dragoste agape în inima ta, pentru toți cei din jurul tău. Aplică aceste principii, începând cu cei din casa ta. Cei mai apropiați îți sunt soțul sau soția, după care vin copiii, părinții, familia, biserica, vecinii, colegii de serviciu și toate celelalte persoane cu care vii în contact.

Mulți oameni trăiesc vieți atât de izolate și triste încât, deși au o mulțime de prieteni pe facebook, chiar dacă au un partener de viață, copii și familie numeroasă, ei se simt singuri, neiubiți și neînțeleși. Se tem să devină vulnerabili, să lepede orice mască, socotind că vor fi respinși sau disprețuiți. Oare chiar ar putea exista o persoană care să ne cunoască așa cum suntem și să ne iubească? Oare putem fi noi această persoană pentru altcineva? Eu cred că da. Cuvântul lui Dumnezeu ne învăță să ne mărturisim păcatele unii altora, să plângem cu cei ce plâng, să ne bucurăm cu cei ce se bucură, să-i facem aproapelui ceea ce am vrea să ne facă acesta nouă, și să corectăm, în dragoste, în vederea zidirii celui căzut.
Isus este prietenul tău cel mai bun. El te cunoaște ca nimeni altul, și te iubește fără margini. Având un așa Prieten, împreună cu dragostea pe care El a turnat-o în tine, și tu poți să fii un bun prieten pentru aproapele tău. Și tu poți să iubești, să ierți, să dai din timpul și resursele tale și să faci pe cineva fericit. Aceste relații de dragoste, prietenie și acceptare, trebuie să înceapă din casa ta. Biblia ne spune că acel care nu are grijă, în primul rând de cei din casa lui, e mai rău decât un necredincios. „Dacă nu poartă cineva de grijă de ai lui, și mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credință și este mai rău decât un necredincios” (1 Timotei 5:10). Timpul,  energia și resursele tale sunt limitate, de aceea este foarte important să îți așterni prioritățile în ordinea corectă.

Te provoc, din toată inima, nu trăi singuratic, o viață izolată. Am fost creați să trăim într-o comunitate. Ai o familie în care ai fost născut, iar acum faci parte din familia Domnului Isus. Ești parte din Biserica lui Hristos, care este și trupul lui Hristos. Ai responsabilități și privilegii deopotrivă. Unul dintre cele mai mari privilegii, eu îl consider a fi acesta: privilegiul de a trăi în relații de dragoste și frățietate.

Când Domnul Isus era pe cruce, i-a spus mamei sale: „Femeie, iată fiul tău”, iar lui Ioan (prietenul Domnului Isus):„«Iată mama ta!» Și, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la el acasă” (Ioan19:26, 27). Ioan a luat-o la sine pe mama Domnului Isus și s-a comportat față de ea ca și cum ar fi fost însuși mama lui.
Suntem înconjurați de ființe flămânde de iubire, care tânjesc să fie ocrotite, apreciate, ascultate; aceste persoane s-ar putea să fie chiar în casele noastre. Copii, soți, soții, mame, tați, bunici care așteaptă o vorbă bună; trebuie să ne facem timp să îi ascultam și să-i iubim. Identitatea noastră cea nouă este marcată de dorința de a avea relații semnificative de iubire cu cei pe care i-a pus Domnul în viața noastră. Fratele Richard Wurmbrand spunea că dragostea se transcrie astfel: SACRIFICIU. Isus a luat ștergarul și a slujit. Creatorul Universului, Domnul Isus, Și-a arătat dragostea față de noi prin faptul că S-a umilit chiar până la moarte, pentru că ne-a iubit și ne-a prețuit așa de mult. Și noi trebuie să urmăm exemplul Domnului Isus.

În urmă cu mai bine de doi ani, am avut și eu o experiență similară cu cea a lui Ioan. Un bunic și o bunică cu multă durere și-au văzut nora trecând din lumea aceasta în veșnicie. Nu numai că am plâns cu ei și cu familia îndoliată, dar am simțit o chemare deosebită să mă alipesc de acești bunici, ca de o mamă și de un tată. Mă port cu ei ca și cum ar fi părinții mei și simt aceeași dragoste și din partea lor pentru mine. Și chiar dacă mă raportez la ei ca și la niște părinți spirituali, le port o dragoste despre care nu mi-aș fi putut imagina că există între niște „străini”. Dar nu, nu suntem străini de loc. Suntem înfrățiți prin sângele Domnului Isus, pentru că El a turnat în noi toți, dragostea Lui, prin Duhul Sfânt.

Închei spunându-vă fiecăruia: nu ești singur. Isus e prietenul tău cel mai bun și vrea să fie cu tine mereu. Ești iubit și prețuit de Dumnezeu. Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt te înconjoară cu dragostea Lor. Ai frați și surori care te așteaptă să-ți împărtășești viața cu ei, să plângeți împreună, să râdeți împreuna, iar la necaz să fiți ca frații. Diavolul, dușmanul nostru, vrea să ne izoleze, așa încât să ne înstrăinăm unii de alții. Diavolul cunoaște Scriptura, poate chiar mai bine decât noi. Domnul vrea ca noi să ne rugăm împreună și să mărim, prin relațiile noastre de iubire, Numele Lui. „Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, care este în ceruri. Căci acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor” (Matei 18:19, 20).

Ce ar fi dacă fiecare ne-am uita în jurul nostru și ne-am pune la dispoziția lui Dumnezeu, așa încât să ne folosească necondiționat în viața celor din jurul nostru, începând cu cei din casa noastră? Te-ai putea gândi, de pildă, să o surprinzi pe soția ta cu o cină la restaurant? Fie ca mulți dintre dumneavoastră să investiți timp, energie, resurse, rugăciuni, credință și dragoste în relații pentru gloria lui Dumnezeu și fericirea dumneavoastră personală.

 

 

Share this

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.