Biserica persecutată e mai trează ca niciodată.

 Domnul a adus în centrul atenție noastre, anumiți lideri politici care se împotrivesc, cu vehemență, deschierii bisericilor și nu numai, dar care se împotrivesc creștinismului, în general. Unii dintre aceștia, chiar amenințând că vor “distruge” biserica, dacă aceasta nu se supune anumitor ordine impuse de aceștia. Un creștin știe că nici porțile locuințelor morții nu poate să distrugă biserica, așa că în fața acestor amenițări avem pacea care întrece orice pricepere omenească. Această amenințare însă, aduce multă tristețe în inima mea, pentru că știu că acești oameni se ridică, de fapt, împotriva lui Dumnezeu.

         Responsabilitatea noastră ca și creștini în fața acestor evenimente este următoarea:

1.    Să ne rugăm pentru cei care ne persecută. Să nu uităm că și ei sunt iubiți de Dumnezeu. Dumnezeu dorește mânuirea lor și caută să le vorbească. Mă rog că Domnul să le vorbească prin noi, cei cărora aceștia vor să le facă rău. Gândiți-vă la Apostolul Pavel. Și el a persecutat biserica ba chiar a mers până acolo încât să apere pe cei care au omorât pe creștini. Ce ziceți, nu ar fi minuat ca Domnul să se descopere acestor lideri politici, care-L persecută azi pe Christos? Eu mă rog pentru aceasta și sper, din toată inima, să se întoarcă la El.

2.    Să le facem bine celor ce ne persecută. Ca și biserică, noi suntem răspunsul pentru cei în nevoi, începând cu cei din casele noastre și continuând cu cei din comunitatea noastră. Putem să facem mult bine în locul unde ne-a pus Dumnezeu. Mă rog să ne deschidă Domnul ochii să descoperim care sunt faptele bune pe care le-a pregătit pentru fiecare dintre noi, înaintea de întemeierea lumii, ca să umblăm în ele.

3.    Să luptăm pentru dreptul de a ne închina, liber, lui Dumnezeu. I-l apreciez pe fratele nostru Harry Mihet (Vice President of Legal Affairs & Chief Litigation Counsel), care luptă pentru apărarea drepturilor creștinilor, făcând uz de Constituția acestei țări, care până în prezent garantează libertatea religioasă. E bine să ne cunoaștem drepturile și să le apărăm. De exemplu, Apostolul Pavel s-a folosit de faptul că era cetățean roman. Să luptăm cu înțelepciune, menținând caracterul lui Christos și roada Duhului Său cel Sfânt, în viața noastră. Să ne ajute Domnul ca să pătrundem în bezna nopții în care suntem cu faptele bune ale luminii, cu vorbele pline de speranță ale Adevărului și cu sarea care dă nu numai gust, dar și vindecă rănile. Cred că Domnul caută azi oameni prin care să-și ducă lucrarea la îndeplinire. Mă gândesc oare ce ar fi dacă măcar o oră pe săptămână am pune-o în slujba Domnului, să ne folosească El în comunitate cum dorește. Cred că dacă ne-am ruga El ne-ar aduce în minte sau ne-ar scoate în cale exact locul unde ne vrea. Ceasul care îl dai Domnului să se folosească de tine, poate fi chiar ceasul mântuirii unui suflete.

4.    Să fim gata să suferim pentru Christos. Este vremea să ne trezim din comoditatea și confortul în care ne-am afundat! E vremea să ne punem întrebări serioase cu privire la scopul nostru pe acest pământ, iar mai apoi, să ne apropiem de Domnul ca să fim umpluți cu Duhul lui cel Sfânt. Ce facem dacă ne pierdem locul de muncă, pentru că nu spunem răului, bine…? Ce facem dacă ni se spune că nu mai avem voie să predicăm din anumite texte ale ScripturiiCe facem dacă ni se îndoctrinează copiii, în școli, cu perversiuni de tot felul? Ce vom face dacă ni se va confisca averea? Ce vom face dacă vom fi înscenați (acuzați pe nedrept)? Cred că ar fi bine să luăm hotărârea acum, hotărârea că Îl vom urma pe Domnul, până la moarte. Cred că e timpul să vorbim, serios, copiilor noștri despre Dumnezeu nostru și despre alegerile care le stau în față. La momentul acesta, nu cred că putem să oprim asaltul care se dă asupra copiilor noștri, dar cred că putem pregăti copiii pentru acest asalt. Totodată, eu cred că acești copii și tineri, pot să aleagă calea Domnului și să lupte lupta ce bună. Daniel, Șadrac, Meșac și Abed-Nego au stat tari în credința lor și nu s-au lepădat de Dumnezeu. Cred că și copiii noștri pot să fie biruitori, ba mai mult, eu cred că și ei vor fi gata să sufere pentru credință. Un tată și un fiu au fost întemnițați, pentru credința în Isus Christos, în închisorile comuniste din România. Torționarii, ca să facă pe tata copilului să-și trădeze frații de credință, l-au bătut crunt pe băiat, în fața lui. Când tatăl băiatului nu a mai rezistat și a vrut să vorbească, băiatul a strigat: „Tată nu! Poate murim, dar eu știu că nu ești un trădător. Vorbește de Isus cât de mult poți, cât de mult poți! Vorbește de Isus, cât de mult poți!” Acestea au fost ultimile cuvinte ale băiatului, care a fost bătut, până a murit, în fața tatălui său. Băiatul a fost gata să  meargă în prezența Domnului; el nu și-a iubit viața mai mult decât pe Domnul. Nu și-a iubit mai mult tatăl, decât l-a iubit pe Domnul. 

 Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine. Cine îşi va păstra viaţa o va pierde şi cine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga.” Matei 10:37-39

Mă rog să nu îngăduie Domnul din nou suferința persecuție peste noi, dar dacă o îngăduie, mă rog să ne găsească Domnul vrednici și pregătiți.

5.    Să fim uniți. Unitatea o face Duhul Sfânt, sau mai bine aș spune, să fim umpluți cu Duhul Sfânt. Să ne rugăm și să cerem Domnului să pună dragostea Lui în noi, în primul rând pentru cei din casele noastre, mai apoi pentru frații și surorile noastre de credință, și nu în ultimul rând, pentru toți oamenii, chiar pentru cei care ne persecută. „şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului prin legătura păcii.” (Efeseni 4:3). 

Ascultați ceea ce eu numesc o profeție a fratelui Ravi Zacharias făcută pe data de Septembrie 13, 2016

 

 

Share this

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.