Copii și tineri credincioși și curajoși

Mă rog pentru copii și tineri credincioși și curajoși. Ca mamă a patru copii, mă îngrozesc uitându-vă în jurul meu, în ce lume decăzută și îndreptată spre rău, trebuie să crească copiii mei. Nu numai că azi păcatul e îmbrățișat ca normă, dar se duce o luptă nerușinată pentru a ne murdări mintea copiilor noștri și a-i împinge pe calea păcatului.

Ocupată cu creșterea copiilor, care merg la o scoală creștina, cu munca acasă, cu munca la biserică, cu serviciul, etc., m-am trezit parcă dintr-o data la crunta realitate a unei societăți care se întoarce împotriva lui Dumnezeu, a armoniei, a ordinii și a dreptății. Impunerea educației sexuale în școli (chiar se luptă ca această educație demonică să intre chiar în școlile creștine), obrăznicie, omor, vandalism…le vedeți pe toate la televizor… Trăiesc aici în America de mai bine de 19 ani, și deși am văzut cum America se îndepărtează de Dumnezeu, parcă am refuzat să cred că valorile creștine pe care această țara a fost fondată, vor fi disprețuite și atacate.

Am mers și eu în Capitala Statului Washington, Olympia, alături de alți părinți, să-mi prezint plângerea mea, să aduc argumente ca mama și asistentă medicala, împotriva introducerii educației sexuale în școli. Deși m-am simțit bine că am făcut acest efort, parcă doar am aruncat un pahar cu apă pe o casă care este cuprinsă de flăcări.

Iubesc foarte mult copiii. Nu este o slujba mai satisfăcătoare pentru mine (și cred că toate mamele ar spune la fel) decât să-mi cresc copiii, învățându-i Legea Domnului, atât prin cuvintele mele, cât și prin faptele mele. Îmi place foarte mult să învăț copiii Cuvântul Domnului, să le citesc marile minune ale Domnului, începând cu Geneza, cu creația, până la minunea minunilor, Jertfa Domnului Isus și mântuirea adusă de El.

Mi-am dat seama, ca mama, în dreptul meu personal, că cea mai importanta slujbă pe care o am de făcut, nu este să lupt cu cei din afară pentru a menține în țară legi care Îl onorează pe Dumnezeu. Dimpotrivă, lupta mea cea mai mare este să mă lupt să sădesc Legea Domnului în inima copiilor mei, să mă rog pentru ei, ca atunci când va veni momentul ca ei să aleagă intre bine și rău, să-L aleagă pe Dumnezeu.

Știu că binele nostru este legat de binele cetății în care locuim, iar dacă cetatea se îndepărtează de Dumnezeu își atrage pedeapsă și mânia Lui Dumnezeu. “Urmăriți binele cetății în care v-am dus în robie şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei!” (Ieremia 29:7). Mă bucur pentru pastori, avocați, politicieni care duc aceasta luptă, de a menține legi bune în societate. Dar ca mama, ca femeie, îmi dau seama că este important să nu mă las prinsă prea mult în lupta din afara, uitând astfel ce minuni mari poate face Dumnezeu în copiii noștri. Îmi doresc să cresc copii care să fie gata să spună ca Şadrac, Meşac şi Abed-Nego: “Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins şi ne va scoate din mâna ta, împărate. Şi, chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălțat!” (Daniel 3: 17,18).

Lupta împotriva celui rău este câștigată în inima noastră. Când copiii își predau inima Domnului, nimeni și nimic nu-i poate smulge din mâna Lui, nici educația sexuală, nici jocurile, nici pornografia, nici o altă plăcere lumească, pentru că nimic nu se compară cu bucuria mântuirii, cu dragostea Domnului. Eu am gustat ce bun este Domnul și nu mă satur de bunătatea prezenței Lui, de aceea doresc ca și copiii mei să guste bunătățile Domnului.

Mă rog pentru copiii noștri să crească în relația personală cu Dumnezeu, să fie umpluți cu Duhul Sfânt și cu cunoașterea lui Dumnezeu. Ba mai mult, să se ancoreze in Hristos, ca să fie destoinici și gata de luptă. Mă rog pentru copiii și tinerii gata să meargă în cuptorul de foc pentru Hristos și cu Hristos.

Poate mulți dintre dumneavoastră ați vizionat filmul “Torturat pentru Hristos” (dacă nu l-ați văzut vă încurajez să o faceți, https://www.torturedforchrist.com/about/about-the-movie/).

Cea mai grea scena din acest film, la care doar când mă gândesc mă dau lacrimile, este scena în care un tată își vede băiatul bătut și omorât în fata lui. Înainte să fie copilul omorât în bătaie, tatăl a strigat: “Lăsați-l este doar un copil. Vă spun tot…” La care copilul a strigat: “Tată, nu! Poate murim, dar eu știu că nu ești un trădător! Nu ești trădător! Vorbește cât poți despre Hristos, cât poți…“. Acestea i-au fost ultimele cuvinte. Îl iubesc eu așa de mult pe Domnul, mai mult ca viața mea, mai mult ca viața copiilor mei? Cum aș trece printr-un astfel de test? Da, Îl iubesc și mă rog să nu trebuiască să trecem prin astfel de vremuri de prigoană, dar eu personal îmi doresc ca într-o asemenea situație, copiii mei să fie astfel de copii, care mai degrabă ar fi gata să moara decât să cedeze înaintea celui rău.

Eu îmi doresc ca toți copiii mei să ajungă la o astfel de maturitate, de aceea consider următoarele îndemnuri deosebit de importante:

  1. Lăsați copiii să crească. Mă uimește când mulți numesc un tânăr de 21 de ani, copil; și din nefericire, de multe ori, nu sunt departe de adevăr. Din cauză că mulți dintre noi am avut o viată grea, ne-am propus să asiguram copiilor noștri un trai cât mai bun. Spre exemplu, eu știu ce înseamnă foamea, frigul, să stai să te încălzești la niște cărbuni care umplu casă mai tare cu fum decât cu căldură… Azi, multor tineri, de la haine și mâncare până la celulare și mașini, nu le lipsesc nimic. Vorbesc în general, dar știu că nu toți intră în această categorie.
    A oferi copiilor totul pe tavă, nu îi va ajuta să ajungă oameni maturi, oameni care să fie gata să înfrunte dificultățile vieții. Oferindu-le toate de-a gata, de fapt noi îi depravăm de multe ori de prezența noastră ca părinți (pentru că trebuie să petrecem multe ore la lucru să adunăm bani) și le întindem astfel cursa leneviei și a jocurilor pe internet. Ba mai mult, cine știe câte alte curse întindem, în care un tânăr plin de energie este supus, fiind țintuit în casă, fără nici o grijă.

Ei au nevoie să știe ce este munca, cum se câștigă banii, cum să pună zeciuială la biserică, cum să facă dărnicie din banii câștigați de ei, etc. Munca este o binecuvântare. Omul a muncit înainte să cadă în păcat. Ne mai întrebam de ce atâția tineri cad în depresii și caută să se sinucidă? Tinerii și copiii trebuie să muncească, să fie de folos bunicilor, său vecinilor mai învârsta, să-și facă curat în cameră, să spele vasele, etc… A nu pune un copil sau un tânăr să muncească, este la fel cu a-l pune într-un cărucior cu rotile, și după ani și ani de zile în care-l porți cu căruciorul, să ai pretenția să câștige un maraton. (Munca este o binecuvantere-articolul poate fi citit aici).

Îndentitatea relaționată la muncă
Ce este munca? Cum ne marchează identitatea? Nu e așa că atunci când întâlnim o persoană nouă, una dintre primel…

2. Lăsați copiii și tinerii să cunoască tot Adevărul. Îmi amintesc de o întâmplare petrecută pe când eu și soțul meu eram lideri la un grup de adolescenți. O mare binecuvântare în lunga noastră prietenie, de peste 4 ani, a fost că ne-am pus restricții clare ca să nu fim ispitiți. De fapt, soțul meu nu m-a ținut de mână până nu am fost logodiți. De mare ajutor ne-a fost faptul că la inițiativa liderilor din biserica de unde făcea el parte, am avut oportunitatea să vizionăm filmul: “Why wait?” de Josh McDowell. Am intrat curați în căsătorie, și ne aducem aminte cu atâta drag de timpul prietenie noastre, cu multele ore petrecute răspândind broșura “Alege Viața”, cu mersul la grupuri de tineret, la rugăciune dimineața, la ora 5 său 6, înainte de începerea școlii, cărți citite împreună…. Astfel, ajunși lideri la acel grup de tineri, după aproximativ 2 ani, când am văzut ca unii dintre ei au început să intre în relații de prietenie, ni s-a părut potrivit să la prezentam și noi acest film: “Why wait?” de Josh McDowell. Nu ne-am gândit să cerem aprobarea conducerii bisericii, și nu ne-a deranjat deloc că fratele casier a stat cu noi, tot timpul cât s-a derulat filmul. Dar ce sperietură am tras, când am primit un telefon de la un frate din comitet, anunțându-ne că suntem supuși unei investigații datorită “vorbelor ce s-au auzit la grup”. Din câte îmi amintesc, a rămas tot comitetul după biserică și au vizionat filmul. Nu știu care a fost concluzia lor nici astăzi, dar nu ne-au dus la comitet și nu ne-au oprit lucrarea. Totuși, unii au fost de părere că noi nu ar fi trebuit să vorbim astfel de lucruri în biserica. Dar eu vă întreb, e mai bine să le audă de la scoală? E mai bine să-i învețe depravații lumii acesteia? Mai recent am fost socată să aud afirmația: “ Nu putem să spune copiilor aceste istorisiri din Biblie, ca să nu-i speriem!”. Sunt de-acord să vorbim copiilor adevărul Scripturii după puterea lor de a înțelege, având în vedere vârsta pe care o au. Dar vă mai spun ceva din experiența mea de mulți ani, ca învățătoare la copii: “ Știți ce-i sperie pe copii cel mai mult?” Știrile de la televizor!!!! Nu o data am avut o fetiță, său un băiat, care m-au întrebat: “Ai auzit ce să întâmplat?” De cele mai multe ori a trebuit să spun: “Nu am auzit!” Ca să aud de la fetițe și băieți, sub 10 ani, cum că ceva copii au fost furați, violați, omorâți, abandonați de părinți și cine știe ce alte grozăvii…Mulți dintre ei mi-au spus ca le este frica să nu li se întâmple și lor așa ceva, că nu pot dormii noaptea, că au coșmaruri, etc. Iar eu să nu le spun copiilor despre Daniel în groapa cu lei, despre cei trei tineri aruncați in foc, despre cum a murit Stefan ca martir, ca să nu-i sperii? Să nu spun adevărul copiilor, adevăr care poate să-i elibereze de orice frică? Copiii știu mult mai mult din râul care se întâmplă pe acest pământ, decât ar trebuie să știe. Nu sunt legalistă, dar unul din lucrurile care mi le doresc foarte mult, este ca timpul expunerii copiilor la televizor să fie redus, în special pentru cei mici. Poate dumneavoastră credeți că ei se joaca cu jucăriile, în timp ce vă uitați la știri, dar în schimb ei absorb ca un burete ce văd și aud. Copiii trebuie să cunoască cine este Dumnezeul nostru, iar ce modalitate mai frumoasă poate fi decât să-i inveți pe copii Biblia? Să nu vă fie frică să prezentați copiilor tot adevărul, pentru ca ei să vadă cum Dumnezeu este suveran, chiar în mijlocul suferinței.

Puneți în fata lor binele și răul. Ca și părinți, noi nu putem să-i mântuim pe copiii noștri. Oricât de mult dorim mântuirea lor, oricât de mult ne-am ruga pentru ei, noi trebuie să știm că alegerea este a lor. Slujba noastră este să punem în fata lor binele și răul. De multe ori, noi punem în fata copiilor și celor pe care-i chemam la mântuire, doar binele. Le spunem ceva de genul: “E bine să-L alegi pe Dumnezeu. Vei fi binecuvântat și vei ajunge în cer!” Dar fără să le punem în fata și răul, ei nu înțeleg ce înseamnă, cu adevărat, să fie mântuiț și de ce să-L urmeze pe Dumnezeu, depravând-se de atâtea “plăceri”. Nu e suficient să spui ca Pilat: „Nu găsesc nici o vină în Omul Acesta!”, ci trebuie să găsești vina în inima ta. Ei trebuie să vadă răul din inima lor, păcatul care-i despart de Dumnezeu. Ei trebuie să înțeleagă că prin păcatul lor au declarat război lui Dumnezeu, au trecut de partea celui rău și stau sub condamnarea și judecata lui Dumnezeu. Aceasta nu este o tactică de a-i speria. Acesta este adevărul. Când Petru a predicat mulțimii, spunându-le ca ei l-au crucificat pe Fiul lui Dumnezeu, acest cuvânt ia tăiat la inimă.

3. Nu ascundeți de biserică, dacă copilul dumneavoastră sa îndepărtat de Domnul! Dacă un tânăr a ales să trăiască în păcat, nu ascundeți acest lucru de biserică, făcând pe cei din jur și chiar pe tânăr să creadă ca poate să trăiască cu un picior în lume și cu unul în Biserică. Dacă ai un copil adult, care se complace în păcat, decât să-l ascunzi în confortul casei tale, unde să trăiască în păcat, poate cel mai bun lucru pe care poți să-l face este să-l lași să ajungă să mănânce mâncarea porcilor, ca fiul risipitor. Cel puțin așa are o șansă să ajungă la pocăință. Păcatul are consecințe, iar de multe ori aceste consecințe ale păcatului sunt un îndreptar spre Dumnezeu. A păzi copiii de consecințele păcatelor, e ca și cum ai lua semnele indicatoare care ar putea să-l conducă pe copil la Dumnezeu.

4. Nu trăiți ca înfrânți, dacă aveți un copil care s-a depărtat de Domnul.

L-am apreciat foarte mult pe fr. Pastor Marius Crucerul, care a demisionat din funcția de pastor când băiatul lui a anunțat că nu dorește să urmeze calea credinței. Dacă aceasta a fost încredințarea lui personală în lumina Scripturii, bine a făcut. Totuși, fratele Marius Cruceru a continuat să lucreze pe alte fronturi, iar eu chiar cred că Domnul a făcut lucruri mari prin dansul, în toți acești ani de când a demisionat din funcția de păstor. Exista o pată peste părinții care au copii care s-au lăsat de pocăință, pe care eu nu cred ca ar trebui să o poarte. M-am gândit de multe ori la pilda fiului risipitor. În această istorisire, tatăl este comparat cu Dumnezeu Tatăl. Cum se poate ca Dumnezeu Tatăl să uite un fiu risipitor? Nu compar un tată pământesc cu Dumnezeu. Nu exista părinte fără greșeli. A nu avea copii care urmează pe Domnul, poate te descalifică de la anumite slujbe în biserică, dar nu te descalifică de a fi creștin. Iar creștinul este un lucrător, un luptător, un viteaz al Domnului cu care El are de lucrat. În Dumnezeu nu este umbră de rău, și totuși, omul creat de El s-a răzvrătit împotriva Lui. Sunt părinți care și-au făcut datoria de a-și crește copiii în frica și teama de Domnul, i-au iubit, i-au îngrijit cu drag și totuși, copiii lor au decis să se depărteze de Dumnezeu. Iar aceasta poate doar pentru o perioadă de timp, căci eu cred ca Dumnezeu asculta rugăciunile părinților și a bunicilor care strigă zi și noapte la Dumnezeu pentru copiii lor. Dar în loc să lași ca depărtarea copiilor de Dumnezeu să te paralizeze, ar trebui să te pui la dispoziția lui Dumnezeu ca să poată lucre, prin tine, planul său. Câți părinți crezi ca sunt ca tine? Câți părinți au copiii departe de Domnul, dar cărora le este frica să spună în biserică ca să nu fie puși în cutia celor buni de nimic? Dacă ai regrete că nu ai făcut ceva cu copiii tăi, cât au fost în casă ta, câți tați au nevoie de sfatul și ajutorul tău? Câți copii sunt abandonați în fața televizorului pe strada ta? Ridică capul sus, pentru că Domnul are de lucru cu tine! Haideți să ne concentrăm la lupta cea bună, la a sădii Cuvântul Domnului în viața copiilor noștri. Putem face aceasta în primul rând fiind o pildă vrednică de urmat, apoi sădind cuvântul citind Biblia, cântând imnuri, recitând poezii și iubindu-ne unii pe alți așa cum ne-a iubit Hristos.

MB

7/23/2020

Share this

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.