Recent am sărbătorit Ziua Internațională a Femeilor. Cu această ocazie, doresc și eu tuturor femeilor bucurie, sănătate și binecuvântări cerești. Gândul meu se îndreaptă, în mod special, spre mamele care-și cresc și educă copiii în conformitate cu Scriptura, lucru deloc ușor în această perioadă din istorie. În contextul suferinței, subiect pe care îl vom continua în acest articol, mi-am amintit de o femeie deosebită care și-a sfârșit viața ca martiră, pe data de 7 Martie 203 AD alături de alți 5 creștini, la doar vârsta de 22 de ani. Numele ei a fost Vibia Perpetua. Perpetua făcuse parte dintr-o familie înstărită și tocmai înainte de a fi fost martirizată ea născuse primul ei copil. Ea a fost întemnițată în Cartagina pentru credința ei în Christos, împreună cu slujnica ei Felicitas, care era de fapt fusese însărcinată la momentul arestării. Împreună cu ele au mai fost și alți patru creștini. Când a venit timpul ca cei 6 creștini să meargă în fața judecătorului, tatăl lui Perpetua a mers în urma lor, implorându-și fiica să se lepede de Christos și implorând judecătorul pentru milă. Când a văzut acest lucru, judecătorul a încercat, de asemenea, să o convingă pe Perpetua să-și schimbe poziția, dar ea a refuzat spunând: „Nu pot! Sunt creștină!”. Nici suferințele îndurate, nici perspectiva pierderii vieții, nici afecțiunea de mamă față de copil, nici măcar copilul nenăscut al lui Felicitas nu au clătinat credința acestor femei în Christos. Dimpotrivă, ele au pășit cu curaj și credință în arena cu fiare sălbatice, iar când a văzut mâna tremurândă a gladiatorului care trebuia să execute comanda finală, Perpetua l-a ajutat, ridicând sabia și îndreptând-o spre gâtul ei. Continuă lectura “Identitatea omului în Christos Domnul, vis-a-vis de suferință – III” →