Lacrima de-aseara – corect(SoloT+Flaut+Pian)- PARTITURA
Această cântare a fost scrisă când sora Delia Chiș, soția fratelui Lucian Chiș (el fiind din Arad, iar acum locuiește în Portland, OR) a plecat la Domnul.
Am cunoscut-o pe Delia, iar chiar în ziua în care a plecat la Domnul am avut dorința să o vizitez și să-i duc ceva mâncare. L-am sunat pe fratele Lucian, și l-am întrebat dacă pot să-i vizitez. Dânsul mi-a spus că dacă vreau să o vizitez pe Delia ar fi bine să vin cât mai repede. Am mers și am avut harul să stau la căpătâiul ei până când a trecut la Domnul. Au fost clipe de neuitat, și am văzut lacrima care s-a scurs pe obrazul ei, cu ultima suflare.
Fratele lui Lucian, Florin a scris atunci pe grupului Desculți, despre ultima părtășie la căpătâiul patului lui Delia și despre lacrima scursă pe obrazul ei.
A doua zi, fratele Iacob Brâncovan a primit această melodie și i-a scris fratelui Florian Guler să se roage ca Domnul să-i dea niște versuri potrivite. Între timp, la cererea fratelui Iacob, fratele Teodor Caciora a aranjat partitura, așa că în două zile cântarea a fost gata; lucru minunat, pentru că a putut fi cântată de fratele Florin Chiș, chiar al serviciu de priveghi.
Fratele Iacob Brâncovan a spus vis-a-vis de cum a luat ființă această cântare: “Știi aici este Mâna lui Dumnezeu care nu operează după logica oamenilor. Tot creditul I se cuvine Domnului Dumnezeului meu și a-l nostru.”
M-a mișcat melodia și profunzimea versurilor, pe care le redau mai jos.
- Nu-i ceru-ntruna fără nici un nor,
Nici inima ne-arsă de suspine,
Dar pașii Tăi ce cortu-mi înconjor
Îmi dau fiori ce-a-prind cântarea-n mine.
Cor:
Tu mă ridici și mă așezi pe stâncă,
Tu mă ridici și pot păși pe val,
Tu mă ridici purtându-mă pe umeri
Și prin vârtej să pot sosi la mal.
2. Am ostenit și sunt învins de teamă,
Pășesc în gol și merg spre nicăieri,
Mă uit la cer cu dorul ce Te cheamă
Să mă atingi cu a Tale mângâieri.
3. Furtuni de gânduri mintea împresoară
În lanțul cel de vină al tristeții,
Adorm murind în lacrima de-aseară
Să-nvii în bucuria dimineții.
Refrenul
Cor:
Tu mă ridici și mă așezi pe stâncă,
Tu mă ridici și pot păși pe val,
Tu mă ridici purtându-mă pe umeri
Și prin vârtej să pot sosi la mal.
Refrenul acestei cântări mă duce cu gândul la Petru care a luat ochii de la Domnul Isus și s-a uitat la valuri și se scufunda, dar când a strigat după ajutor, Domnul Isus l-a ajutat din nou ca să pășească pe val.
Mă gândesc la oaia rătăcită și rănită, pe care Păstorul cel bun o ridică și o poartă pe umerii Săi.
Mă gândesc la ucenicii ce se luptau cu valurile mării învolburate și au strigat la Domnul după ajutor.
Cu siguranță vom ajunge la mal pentru că la cârma corabie noastre este Domnul Isus. El e Stânca și Cetățuia noastră.
Strofa 1
- Nu-i ceru-ntruna fără nici un nor,
Nici inima ne-arsă de suspine,
Dar pașii Tăi ce cortu-mi înconjor
Îmi dau fiori ce-a-prind cântarea-n mine.
Strofa a doua mă duce cu gândul la aceste versete.
“V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.” Ioan 16:33
Strofa 2
2. Am ostenit și sunt învins de teamă,
Pășesc în gol și merg spre nicăieri,
Mă uit la cer cu dorul ce Te cheamă
Să mă atingi cu a Tale mângâieri.
Cel care a pierdut un suflet drag, știe ce înseamnă golul din inimă și durerea copleșitoare. Dorul după veșnicie este mult mai profund și numai Domnul ne poate mângâia.
Strofa 3
3. Furtuni de gânduri mintea împresoară
În lanțul cel de vină al tristeții,
Adorm murind în lacrima de-aseară
Să-nvii în bucuria dimineții.
“Furtuni de gânduri”-ce expresie adâncă. Lupta noastră este la nivelul minți noastre.
Oare ce furtuni de gânduri, ce tristețe și ce durere poate fi în sufletul mamei, ce lasă în urmă copilașii, soțul și pe cei dragi?
Ce furtuni de gânduri pot fi în mintea unui tată, rămas singur să-și crească copiii. Dar în mintea unei mame ce-și duce fata la cimitir ce furtuni de gânduri năprasnice lovesc?
Oare ce furtuni de gânduri, ce tristețe și ce durere poate fi în sufletul mamei, ce lasă în urmă copilașii, soțul și pe cei dragi?
Domnul care adună toate lacrimile noastre în burduful Lui, știu că a adunat și ultima lacrimă a Deliei. „Tu numeri pașii vieții mele de pribeag;
pune-mi lacrimile în burduful Tău.” Psalmul 56:8
A adormit Delia în „lacrima de-aseară”, dar s-a trezit în bucuria dimineții veșnice.
Acum, când mulți au plecat la Domnul într-un mod neașteptat, din cauza virusului Covid19, eu personal găsesc alin și mângâiere în această cântare, și sper să găsiți și dumneavoastră la fel.
MB
